ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1901/2024

HOTĂRÂRE

17.10.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1901/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 17 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale la 24 noiembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în calitate de moștenitor al defunctei B., a chemat în judecată pârâții TRIBUNALUL BOTOȘANI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtul TRIBUNALUL BOTOȘANI la plata de despăgubiri egale cu diferența dintre salariul încasat și salariul pe care ar fi trebuit să îl încaseze defuncta, prin luarea în considerare a coeficienților de multiplicare, stabiliți în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 lit. A) pct. 6-13, de la data intrării în vigoare a actului normativ indicat și până la recunoașterea efectivă a dreptului salarial ce formează obiectul discriminării, sumă ce va fi actualizată cu indicele ratei de inflatie, precum și la plata dobânzii legale aferente, începând cu data săvârșirii faptei prin care a fost discriminată defuncta, respectiv data recunoașterii drepturilor salariale în favoarea colegilor prin pronunțarea hotărârii de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 33/R/17.09.2019 a Curții de Apel Cluj și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 463/2023 din 2 martie 2023, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis exceptia necompetenței teritoriale absolute, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, secția I civilă, Complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că în prezenta cauză nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dat fiind că reclamantul nu are calitatea de judecător, procuror, grefier sau asistent judiciar. În acest context, a apreciat că, raportat la prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011 și art. 269 alin. (2) din Codul muncii, Tribunalului Botoșani îi revine competența să judece cauza, acesta fiind instanța în raza căreia se află domiciliul reclamantului.

Astfel învestit, Tribunalul Botoșani, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 60 din 25 ianuarie 2024, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Botoșani, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția I civilă.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că în cauză este incidentă norma prevăzută de art. 127 alin. (2) C. proc. civ., Tribunalul Botoșani fiind parte în dosar. În acest context, a apreciat că, în speță, competent să judece procesul este Tribunalul Iași, instanță aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate cu curtea de apel sub a cărei jurisdicție este Tribunalul Botoșani.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă sub nr. x/2024, care, prin sentința civilă nr. 1159/2024 din 11 iunie 2024, și-a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani.

În motivarea dispoziției de declinare, a stabilit că, în condițiile în care la momentul formulării acțiunii domiciliul reclamantului era în județul Botoșani, Tribunalul Botoșani este instanța competentă, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011 și art. 269 alin. (2) Codul muncii.

În ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ., a apreciat că în raport cu alin. (2) și (2

) al textului de lege, Tribunalul Botoșani și-a declinat în mod eronat competența, întrucât, în cauză, sunt operante normele de competență absolută și exclusivă de la art. 210 din Legea nr. 62/2011, coroborate cu cele de la art. 208 și 201 din Legea nr. 62/2011, și nu cele care reglementează competența facultativă/alternativă - art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

De asemenea, a considerat că Decizia nr. 290/2018 a Curții Constituționale nu este incidentă în cauză, întrucât, pe de o parte, norma este una de ordine privată, care, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., nu poate fi contestată decât de pârât, iar, pe de altă parte, conform art. 127 alin. (2) din același Cod, Tribunalul Botoșani este una dintre instanțele competente alternativ, iar reclamantul nu și-a manifestat expres opțiunea acordată de norma legală în favoarea acestei instanțe și nici nu are calitatea de judecător.

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 din același Cod, Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, pentru următoarele considerente:

Statuările divergente ale instanțelor aflate în conflict vizează exclusiv competența teritorială, fiind necontestată competența materială a tribunalului în soluționarea cererii.

În speță, reclamantul a învestit Tribunalul Cluj cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă îndreptat împotriva pârâților TRIBUNALUL BOTOȘANI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.

Regulile de drept comun în materia litigiilor de muncă partajează competența teritorială între tribunalele de la domiciliul sau reședința reclamantului și cele în circumscripția locului de muncă; potrivit înscrisurilor de la dosar, aceasta ar reveni Tribunalului Botoșani.

Însă, în cauză, dată fiind calitatea părților, tranșarea competenței teritoriale impune verificarea incidenței art. 127 C. proc. civ., și, procedându-se astfel, se constată că alin. (1) al dispoziției evocate nu este aplicabil, întrucât titularul acțiunii nu se află în niciuna dintre situațiile prevăzute de alin. (1) sau alin. (3) al textului de lege.

Sunt, însă, operante dispozițiile referitoare la competența facultativă prevăzute de art. 127 alin. (2) raportat la alin. (2

) C. proc. civ., având în vedere că în dosar, în calitte de pârât, figurează o instanță de judecată, Tribunalul Botoșani.

Norma enunțată reglementează un drept de opțiune al părții reclamante între instanța de judecată împotriva căreia este îndreptat demersul judiciar - aplicând regula generală în materie de competență - și o altă instanță de același grad din raza unei curți de apel învecinate.

Art. 116 C. proc. civ. stabilește că alegerea instanței revine exclusiv reclamantului, alegere care nu mai poate fi contestată odată învestită una dintre instanțele competente teritorial.

Reclamantul a ales să introducă cererea pe rolul Tribunalului Cluj, aflat în circumscripția Curții de Apel Cluj, învecinată Curții de Apel Suceava.

Prin urmare, acesta și-a exprimat opțiunea cu respectarea art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând, în mod definitiv, competența teritorială a acestui tribunal.

Așa fiind, față de considerentele expuse și ținând cont de manifestarea de voință a reclamantului, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Cluj.