ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1868/2024

Ședința publică din data de 16 octombrie 2024

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă la 27.09.2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând ca aceasta să fie obligată să îi plătească salariul pe luna februarie 2020, orele suplimentare efectuate timp de 2 ani și o sumă de 2 RON pentru fiecare colet livrat.

Prin sentința civilă nr. 968/PI/13.09.2023, Tribunalul Timiș, secția I civilă a respins atât acțiunea, cât și cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe, S.C. B. S.R.L. a declarat apel; răspunzând la întâmpinare, apelanta-pârâtă a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a mandatarei intimatului-reclamant.

Prin decizia civilă nr. 147/14.02.2024, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a mandatarei intimatului-reclamant, a admis apelul și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 6.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; a menținut în rest hotărârea apelată și a respins cererea apelantei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, A., prin mandatar C., a declarat recurs, solicitând înlăturarea dispoziției de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinare, S.C. B. S.R.L. a invocat excepțiile inadmisibilității și nulității cererii de recurs.

La 04.09.2024, recurentul a răspuns la întâmpinare și a completat memoriul de recurs.

Stabilind ordinea de soluționare a excepțiilor invocate de intimata-pârâtă, Înalta Curte se va pronunța, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2) raportat la art. 494 C. proc. civ., cu prioritate, în privința excepției inadmisibilității recursului, asupra căreia reține următoarele:

Consacrat în art. 129 din Constituție și reglementat infraconstituțional în art. 457 din C. proc. civ., principiul legalității căilor de atac, regulă fundamentală ce guvernează procesul civil, presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, astfel, nu pot exercita decât căile de atac care sunt reglementate de lege.

În speță, reclamantul a învestit Tribunalul Timiș, secția I civilă cu o cerere având ca obiect drepturi rezultate din desfășurarea raporturilor sale de muncă cu pârâta, astfel că, în conformitate cu art. 231 din Codul muncii, litigiul are natura unui conflict de muncă.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 147/14.02.2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, fiind astfel incidente prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile (...) privind (...) conflictele de muncă (...)".

Dispozițiile legale anterior evocate, coroborate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., impun concluzia că, din moment ce legiuitorul nu a prevăzut calea de atac a recursului împotriva hotărârilor prin care a fost soluționată în apel categoria de litigii căreia i se circumscrie prezenta cauză, decizia civilă nr. 147/14.02.2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, era definitivă de la data pronunțării, după cum corect a menționat și instanța de apel în dispozitivul acesteia, conform art. 425 alin. (3) C. proc. civ., nesusceptibilă, așadar, de exercițiul căii de atac a recursului.

Cum recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, urmează ca, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca inadmisibil și, în baza art. 453 C. proc. civ., reținând culpa procesuală a recurentului-reclamant, să îl oblige la plata către intimata-pârâtă a sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, avansate în prezenta fază procesuală și dovedite în condițiile art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A., prin mandatar C., împotriva deciziei civile nr. 147/14.02.2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Obligă recurentul-reclamant la plata către intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a sumei de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2024.