ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1713/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1713/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 8 octombrie 2024
Deliberând asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Învestită fiind cu soluționarea contestației în anulare ce formează obiectul dosarului nr. x/2023, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, la termenul de judecată din 8 iunie 2023, a pus în discuție natura juridică a cererilor formulate de către contestatorul A., prin care acesta a invocat incompatibilitatea completului de judecată constituit din cei 2 judecători și grefierul de ședință.
La același termen, față de conținutul cererilor și scopul urmărit de contestator, instanța a constatat că cererile formulate la datele de 09.05.2023, 11.05.2023, 22.05.2023 și 03.06.2023 reprezintă cereri de recuzare a completului de judecată în raport de prevederile exprese ale art. 44 și urm. C. proc. civ.
Contestatorului i s-a pus în vedere, pentru termenul acordat în vederea soluționării cererii de recuzare, să achite taxă judiciară de timbru în cuantum de 300 RON, conform art. 9 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.
Prin încheierea din 19 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, a fost admisă excepția netimbrării cererii de recuzare, invocată din oficiu și, în consecință, a fost anulată cererea formulată de contestatorul A..
Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., împotriva încheierii din 19 iunie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, A. a declarat recurs.
Prin decizia nr. 643 din 26 martie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023, recursul recurentului A. a fost respins ca prematur formulat.
Împotriva acestei decizii A. a formulat contestație în anulare, solicitând anularea deciziei pronunțate de instanța supremă și emiterea unei alte hotărâri în urma unei judecăți corecte.
În susținerea căii extraordinare de atac formulate, contestatorul a precizat că, atât hotărârea atacată cu recurs, cât și recursul în sine au aceeași dată, memoriul de recurs fiind transmis pe cale electronică după afișarea soluției pronunțate de instanța de recurs, respectiv la ora 18:44. Prin urmare, este nelegală invocarea prematurității cu privire la exercitarea recursului.
În drept au fost invocate prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 23 mai 2024 sub nr. x/2024, fiind fixat termen de judecată în ședință publică la 8 octombrie 2024, cu citarea părților.
La 26 septembrie 2024 contestatorul a transmis la dosar cerere de renunțare la judecată întemeiată pe dispozițiile art. 406 C. proc. civ., fără a fi însă semnată olograf.
Prin întâmpinarea înregistrată la 03.10.2024, intimatul Ministerul Apărării Naționale pentru Centrul Militar Județean Brașov a solicitat respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare, având în vedere că motivele invocate de contestator nu se circumscriu prevederilor art. 503 C. proc. civ.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor contestației în anulare formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:
Fiind o cale de atac de retractare, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.
Prin urmare, motivele pentru care contestația în anulare poate fi invocată nu pot fi extinse, prin analogie, la alte situații decât cele conținute expres în dispozițiile C. proc. civ., simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată și interesul propriu al reluării judecății în fond nefiind suficiente, în măsura în care nu se circumscriu motivelor prevăzute de lege.
Art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., invocat de contestator ca temei al demersului judiciar, reglementând obiectul și motivele contestației în anulare, stipulează în sensul că hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.
În ceea ce privește sintagma "erori materiale", se cuvine subliniat că aceasta nu poate viza decât acele greșeli materiale de ordin procedural, care au determinat pronunțarea unei soluții eronate, ca urmare a neobservării sau confundării unor elemente ori date materiale esențiale, existente la dosarul cauzei la momentul pronunțării hotărârii atacate, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului.
Așadar, noțiunii de greșeală materială nu îi pot fi circumscrise alte critici ce țin de judecata cauzei, constând în aplicarea greșită a unor dispoziții legale, întrucât, dacă s-ar permite un astfel de demers procedural, în realitate, s-ar deschide calea unui veritabil recurs la recurs, respectiv reanalizarea aceleiași căi de atac prin redeschiderea unei judecăți soluționate definitiv, aspect nepermis de lege.
În speță, deși invocă temeiul prevăzut la art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., autorul căii extraordinare de atac de retractare nu formulează critici în sensul cerut de respectivul text de lege.
Astfel, în cererea formulată nu se regăsesc motivele la care se referă norma mai sus evocată. Contestatorul formulează critici referitoare la momentul și modul de declarare a căii de atac a recursului, fără a fi semnalată eroarea materială din cuprinsul deciziei prin care s-a respins recursul ca fiind prematur formulat împotriva unei încheieri premergătoare, înainte de pronunțarea deciziei de dezînvestire a instanței.
Prin urmare, argumentele invocate prin care se urmărește infirmarea soluției pronunțate, în sensul unei erori de judecată, susțin doar formal temeiurile contestației în anulare, fără a putea fi încadrate în cazurile reglementate de art. 503 din C. proc. civ., motiv pentru care contestația în anulare este inadmisibilă.
Prin art. 129 din Constituția României, cu referire la art. 126 din Legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, legiuitorul impunând în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condițiile legii.
Recunoașterea unei căi de atac extraordinare împotriva unei hotărâri definitive, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, ar constitui o încălcare a principiului legalității, precum și a principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și autorităților și contestația în anulare nu este admisibilă.
Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 643 din 26 martie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 508 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 643 din 26 martie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2023.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 octombrie 2024.