ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1707/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1707/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 8 octombrie 2024
Deliberând asupra cererii de revizuire constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă la data de 13.04.2022 sub nr. x/2022 (astfel cum a fost disjunsă, prin încheierea din 13.04.2022 pronunțată în dosarul principal nr. x/2022), reclamanții A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâta Termoelectrica S.A., societate aflată în procedura falimentului, reprezentată prin lichidatorul judiciar definitiv F.., au solicitat instanței să constate că reclamanții și-au desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă, prin raportare la art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 (astfel cum a fost modificat art. 30 prin Legea nr. 197/2021) și, pe cale de consecință, să fie obligată pârâta la acordarea acestui beneficiu începând cu data de 01.04.2001 și până la data de 01.01.2010 (dată la care a încetat alimentarea permanentă cu combustibilul tip «cărbune» a capacității de producție, prin retragerea din exploatare pe considerente de mediu, însoțită de expirarea pe acest considerent a avizelor nr. 18 și nr. 19 privind încadrarea în condiții deosebite a personalului) sau până la data încetării raportului de muncă, în cazul salariaților al căror contract individual de muncă a încetat anterior datei de 01.01.2010, conform perioadelor cuprinse în anexa cererii de chemare în judecată; să fie obligată pârâta, în temeiul art. 34 alin. (5) din Codul muncii, la eliberarea unei adeverințe cu mențiunile cuprinse în dispozitivul hotărârii judecătorești.
Prin sentința civilă nr. 1548 din data de 04 octombrie 2023, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a respins acțiunea reclamanților.
Apelul reclamanților a fost respins ca nefondat de către Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin decizia nr. 558 din 17 aprilie 2024.
Împotriva acestei decizii, reclamanții A., B., C., D. și E. au formulat cerere de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care au solicitat anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În susținerea cererii de revizuire s-a arătat că revizuenții, alături de alți reclamanți, au formulat cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta Termoelectrica S.A., societate aflată în procedura falimentului, reprezentată prin lichidatorul judiciar definitiv F.., acțiunea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. x/2022. Instanța învestită cu soluționarea cauzei a dispus disjungerea cauzei și formarea a 56 de dosare diferite.
Au arătat revizuenții că în unele dintre dosarele disjunse, tribunalul a respins cererile reclamanților, inclusiv în dosarul care face obiectul cauzei pendinte, în acest caz, Curtea de Apel Ploiești respingând apelul formulat împotriva sentinței primei instanțe, a confirmat soluția de respingere, fiind ignorată coparticiparea procesuală activă.
Însă, în alte dosare disjunse din dosarul inițial, cu aceleași circumstanțe de fapt și de drept, Curtea de Apel Ploiești a admis apelurile reclamanților, a anulat soluțiile tribunalului, trimițând cauzele spre rejudecare pentru a soluționa fondul cererilor. Deciziile anterioare și definitive invocate de revizuenți în susținerea cererii sunt următoarele: decizia nr. 336/07.03.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2022; decizia nr. 225/14.02.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2022; decizia nr. 210/13.02.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2022; decizia nr. 1822/23.10.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2022; decizia nr. 1818/23.10.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2022; decizia nr. 1716/11.10.2023 pronunțat în dosarul nr. x/2022; decizia nr. 1807/19.10/2023 pronunțată în dosarul nr. x/2022, toate dosarele fiind disjunse din dosarul inițial nr. x/2022
Potrivit revizuenților, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind încălcată autoritatea de lucru judecat a primelor hotărâri definitive pronunțate de Curtea de Apel Ploiești în aceeași problemă de drept în calea de atac a apelului.
Au invocat revizuenții contrarietatea hotărârii atacate, pronunțate de instanța de apel, care a ignorat coparticiparea procesuală activă inițială, reclamanții formulând o acțiune în constatarea condițiilor speciale de muncă în temeiul art. 30 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010, fiind în mod greșit apreciată ca inadmisibilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 16 mai 2024 sub nr. x/2024, fiind fixat termen de judecată în ședință publică la 8 octombrie 2024, cu citarea părților.
Cererea de revizuire a fost comunicată intimatei Termoelectrica S.A., prin lichidator judiciar F.., care nu a uzat de dreptul de a formula întâmpinare.
Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".
Conform art. 431 alin. (1) C. proc. civ. "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect", iar conform alin. (2) al aceluiași articol, "oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".
Înalta Curte reține că, în virtutea dispozițiilor art. 27 și art. 513 alin. (1) C. proc. civ. privind legea aplicabilă procedurii de judecată, potrivit cu care hotărârile judecătorești rămân supuse motivelor căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul (12 aprilie 2022), în cauză sunt incidente dispozițiile art. I pct. 61 din Legea nr. 310/2018, de modificare a conținutului art. 513 alin. (4) C. proc. civ.
Invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor de a exista hotărâri definitive și contradictorii, condiții care nu sunt îndeplinite, revizuirea nefiind admisibilă.
Ca regulă, având în vedere prevederile art. 509 alin. (2) C. proc. civ., nu este necesar ca prin hotărârile potrivnice să se fi rezolvat fondul cauzei, astfel încât dacă hotărârile apreciate ca potrivnice sunt pronunțate în temeiul unor considerente de ordin procedural, există autoritate de lucru judecat atunci când litigiile sunt soluționate pe baza aceleiași excepții procesuale.
Hotărârile la care se referă art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt însă hotărârile finale, observându-se că deciziile invocate de revizuenți, pronunțate în apelurile declarate de alți reclamanți sunt niște hotărâri intermediare, de admitere a apelurilor și de anulare a sentințelor pronunțate de tribunal, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, cauzele fiind în curs de soluționare.
Revizuenții nu își concep motivarea în sensul analizei punctuale a considerentelor, ci invocă contrarietatea în ce privește soluția pronunțată prin decizia atacată, respectiv de respingere a apelului revizuenților - reclamanți, în timp ce prin deciziile pronunțate anterior în cauzele cu obiect și cauze similare s-au admis apelurile altor reclamanți, revizuenții prevalându-se de efectele coparticipării procesuale inițiale.
Acest argument nu poate fi primit, având în vedere dispozițiile art. 60 alin. (1) C. proc. civ. privind regimul juridic al coparticipării procesuale, potrivit cu care actele de procedură, apărările sau concluziile unuia dintre reclamanți sau pârâți nu le pot profita celorlalți și nici nu îi pot prejudicia.
După măsura disjungerii dispusă de prima instanță, sentințele au fost pronunțate în dosarele înregistrate ulterior, iar deciziile instanței de apel a căror putere de lucru judecat o invocă revizuenții s-au limitat la cadrul procesual determinat de art. 477 și art. 478 C. proc. civ., în apelurile reclamanților din dosarele respective.
Revizuenții încearcă să se prevaleze de efectul pozitiv al autorității de lucru judecat (art. 431 alin. (2) C. proc. civ.), care nu presupune întrunirea triplei identități de elemente: părți, obiect, cauză.
În ceea ce privește hotărârile judecătorești anterioare, trebuie să se verifice o identitate de chestiune litigioasă între aceleași părți, ceea ce nu este cazul în speță, cadrul procesual activ fiind diferit.
Totodată, prin decizia a cărei revizuire se solicită, în temeiul art. 480 alin. (1) C. proc. civ., a fost menținută soluția primei instanțe de respingere a acțiunii revizuenților ca inadmisibilă, în urma unei analize a efectelor aplicării în timp a Legii nr. 197/2021, avându-se în vedere Decizia nr. 2/2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 371 din 2 mai 2023. Urmare a pronunțării acestei decizii de unificare a jurisprudenței, instanța a concluzionat că reclamanții (revizuenții în cauză) au la dispoziție acțiunea în realizare având ca obiect obligarea casei de pensii la valorificarea drepturilor acordate direct de lege.
Comparând deciziile pronunțate anterior, invocate de revizuenți cu puterea lucrului judecat se constată că instanțele au dispus în temeiul art. 480 alin. (2) și (3) C. proc. civ., anularea sentințelor, constatându-se că prima instanță nu a soluționat fondul cauzei și s-au încălcat principiile procesuale ale contradictorialității și dreptului la apărare în discutarea admisibilității acțiunii ori motivarea sentinței nu corespunde cerințelor impuse prin art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., prin toate aceste decizii, instanțele de apel stabilind în sarcina primei instanțe ca, în rejudecarea acțiunii să aplice și decizia nr. 2/2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, cauzele respective aflându-se pe rolul instanțelor.
Scopul reglementării acestui caz de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în cauză, dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind de strictă interpretare și aplicare.
Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte în temeiul art. 513 C. proc. civ. va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții A., B., C., D. și E. împotriva deciziei nr. 558 din 17 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată revizuenții A., B., C., D. și E. împotriva deciziei nr. 558 din 17 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 octombrie 2024.