ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.02.2024

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 428/2024

HOTĂRÂRE
29.02.2024
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 428/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 29 februarie 2024

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 6218 din 12.11.2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 2348 din 11 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții DDDDDD., DDDDDDDDDDDDDDD., HHHH., OOOO., AAAA., NNNNNNNNNN., GGGGGGGGGGG., AAAAAA., VVVVVVVVV., DDDDDD., EEEEEEEEEEEEEE., HHHHHHHH., DDDDDDDDDDDD., JJJJ., AAAAAAAAAAAA., FF., WWW., GGGGG., BBBBBB., BBBBBBBBB., NNNNNNNNN., RRRRRRRRRRR., XXXXXXXXXX., EEEEEEEEEEEEE., T., FFFFFFF., MMMMMMMMM., QQQQQQQQQ., DDDDD., UUUUUUUUU., XXXXXXXXX., NNNNNNNNNNNNN., Q., R., NNNNN., ZZZZZZ., EEEEEEE., MMMMMMMM., NNNNNNNN., QQQQQQQQQQQQQQ., CCCCCCCCCCCCCCC., HH., MM., NN., SS., FFF., PPPPP., HHHHHHH., IIIIIII., YYYYYYY., CCCCCCCC., WWWWWWWWWWWW., ZZZZZZZZZZZZ., YY., OOOOO., GGGGGGG., CCCCCCCCCCCC., QQQQQQQQQQQQQ., XXXXXXXXXXXXX., IIIIIIIIIIIIII., XX., VV., JJJJJJJJ., HHHHHHHHHH., JJ., IIIIIIII., GGGGGGGGGG., MMMMMMM. și CCCC..

Totodată, a fost admis apelul declarat de ceilalți reclamanți, a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea formulată de acești reclamanți și s-a constatat că activitatea desfășurată de aceștia se încadrează în grupa a II-a de muncă.

A fost păstrată în rest sentința.

De asemenea, s-a admis în parte cererea domnului expert EEEEEEEEEEEEEEE. de majorare a onorariului, de la suma de 10.000 RON la suma de 40.400 RON, fiind obligați apelanții-reclamanți la plata către expert a diferenței de onorariu, în cuantum de 30.400 RON.

În esență, recurentul a solicitat admiterea recursului justificat de faptul că, în apel, mai multor reclamanți le-a fost admisă în parte acțiunea și s-a constatat că activitatea desfășurată de aceștia se încadrează în grupa a II-a de muncă.

La 4 noiembrie 2023 recurentul NNNNNNNN. a depus precizări.

La 24 noiembrie 2023, intimata Turbomecanica S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Prin răspunsul la întâmpinare din 4 decembrie 2023, recurentul NNNNNNNN. a solicitat respingerea excepției inadmisibilității ca neîntemeiată.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepția inadmisibilității prezentei căi extraordinare de atac, invocată de intimata-pârâtă Turbomecanica S.A., urmând a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cauza are ca obiect recursul formulat împotriva unei decizii pronunțate în apel, într-un conflict de muncă, prin care reclamanții au solicitat constatarea activității desfășurate în grupa a II-a de muncă și obligarea angajatorului la eliberarea unei adeverințe care să ateste această împrejurare.

Potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii "judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii".

Totodată, conform art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată și modificată, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal, iar, potrivit art. 214 din același act normativ, hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului.

Conform art. 216 din Legea dialogului social nr. 62/2011 dispozițiile acestui act normativ, referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă, se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.

În acest sens, se constată că legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) C. proc. civ. că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în [...] conflictele de muncă și asigurări sociale [...]. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Prin urmare, instanța are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ prevăzute de lege.

Conform principiului legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Legea fundamentală arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Astfel, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv eliberarea unor adeverințe prin care să se ateste activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă, hotărârea recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunțarea sa, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) din același cod, în virtutea principiului legalității căilor de atac.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul NNNNNNNN. împotriva deciziei civile nr. 2348 din 11 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Respinge recursul declarat de reclamantul NNNNNNNN. împotriva deciziei civile nr. 2348 din 11 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 februarie 2024.

Sursă