ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1687/2024

Ședința publică din data de 26 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea de valoare redusă, înregistrată pe rolul Judecătoriei Petroșani la 04.12.2023, reclamanta APA SERV VALEA JIULUI S.A. a chemat în judecată pârâta A. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 150,98 RON, reprezentând penalități de întârziere calculate pentru perioada 10.2021-10.2023, precum și în continuare până la achitarea integrală a debitului în sumă de 1.251,66 RON, fără a depăși cuantumul acestuia, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1184/CC/2024 din 13.02.2024, Judecătoria Petroșani a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Pentru a hotărî astfel, a evocat dispozițiile art. 121 C. proc. civ. și art. 2 din Legea nr. 193/2000, reținând că reclamanta are calitatea de profesionist, iar pârâta de consumator, astfel că orice cerere formulată de reclamant împotriva pârâtului poate fi introdusă numai la domiciliul sau sediul pârâtului.

De asemenea, a reținut că la data introducerii cererii, respectiv 04.12.2023, pârâta nu avea sediul în Petroșani, ci în județul Timiș, localitate care, conform H.G. nr. 337/1993, aparține de circumscripția Judecătoriei Timișoara.

Prin sentința civilă nr. 17150/30.05.2024, Judecătoria Timișoara, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Petroșani; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea incidentului procedural.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că prevederile art. 121 C. proc. civ., care reglementează un caz de competență teritorială absolută, nu sunt aplicabile în cauză, deoarece pârâta nu are calitatea de consumator, ci de profesionist, conform art. 3 alin. (2) și (3) C. civ., fiind persoană juridică.

De asemenea, a apreciat că în cauză competența teritorială nu era una exclusivă, ci era dată de regula generală în materia competenței teritoriale, înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care stabilește că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în circumscripția își are sediul pârâtul, norma instituind o competență teritorială de ordine privată, conform art. 129 alin. (3) C. proc. civ.

Instanța a mai reținut că, excepția necompetenței teritoriale de ordine privată a fost invocată de instanța inițial sesizată din oficiu, cu încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 05.08.2024.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

Statuările divergente ale instanțelor aflate în conflict privesc competența teritorială și derivă din calificarea cauzei ca fiind un litigiu în materia protecției consumatorului.

Opus acestei statuări, instanța supremă notează că actele dosarului reflectă că raportul juridic litigios a fost încheiat între doi profesioniști, iar cauza are ca obiect o cerere de valoare redusă, în care art. 1.028 alin. (2) C. proc. civ. prevede determinarea competenței teritoriale potrivit regulilor dreptului comun.

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Astfel, în raport cu obiectul ei - răspunderea contractuală în baza unui contact de furnizare a serviciilor de apă și canalizare, cererea nu atrăgea incidența unor norme de competență teritorială exclusivă, iar în prezența unor reguli dispozitive, excepția necompetenței teritoriale relative poate fi invocată numai de pârât, în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. în absența acestei poziții procesuale, instanța nu se poate dezînvesti pentru acest motiv.

În procesul de față, pârâta nu a transmis formularul de răspuns, conform art. 1.030 alin. (4) C. proc. civ., și nu a invocat o atare excepție, determinând, prin atitudinea ei pasivă, consolidarea competenței primei instanțe sesizate.

Față de impedimentul legal ce opera cu privire la instanța învestită cu soluționarea cauzei, care nu era abilitată să invoce din oficiu necompetența de ordine privată, competența ratione personae vel loci s-a fixat în favoarea acesteia, iar orice altă instanță a devenit necompetentă.

Așa fiind, pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Petroșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Petroșani.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2024.