ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1685/2024

Ședința publică din data de 26 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 17.03.2023, reclamantele A. și B. au chemat în judecată pârâta Direcția Națională Anticorupție, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca, prin hotărârea care o va pronunța, să recunoască starea de discriminare salarială în care se află, în calitate de personal auxiliar de specialitate din domeniul "JUSTIȚIE", începând cu august 2018, prin neacordarea salariului de baza brut lunar și a sporurilor de risc, suprasolicitare neuropsihică și confidențialitate, precum și a sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare și periculoase, la nivelul specialiștilor IT din instanțe și parchete și, în consecință, uniformizarea modului de calcul a acestor drepturi salariale, pentru perioada menționată și în continuare și repararea prejudiciului produs începând cu august 2018 și în continuare, sumă ce va fi actualizată și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 3741/13.06.2023, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Pentru a pronunța astfel, a reținut incidența art. 269 din Codul muncii și că reclamantele au domiciliul în Timișoara, județul Timiș.

Prin sentința civilă nr. 1058/05.10.2023, Tribunalul Timiș, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a pronunța astfel, a reținut că nu se aplică doar dispozițiile art. 269 din Codul muncii, ci și art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., fiind relevantă și decizia nr. 7/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, având în vedre că reclamantele au calitatea de grefieri în cadrul Serviciului Teritorial Timișoara al Direcției Naționale Anticorupție.

Prin sentința nr. 1293/2024 din 22.05.2024, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș; a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a reținut aplicabilitatea art. 269 alin. (2) din Codul muncii și faptul că reclamantele domiciliază și au locul de muncă în Timișoara.

De asemenea, instanța a apreciat că nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., deoarece reclamantele sunt grefieri în cadrul unei structuri teritoriale, iar statutul acestora diferă de cel al personalului din parchetele de drept comun organizate pe lângă instanțe, subunitățile Direcției Naționale Anticorupție nefiind arondate instanțelor, precum celelalte unități de parchet din cadrul Ministerului Public și nici cele ale art. 127 alin. (2

1

) și (2) C. proc. civ., întrucât Tribunalul Timiș nu are calitate de pârât în cauză.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 12.07.2024.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Reclamantele îndeplinesc funcția auxiliară de specialitate de grefier în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, iar acțiunea are drept obiect acordarea de drepturi salariale.

Articolul 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, prevede că "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Este adevărat că, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor, însă sintagma "se aplică în mod corespunzător" vizează desfășurarea activității în cadrul unei unități de parchet ce funcționează pe lângă instanța arătată la art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 43/2002, Direcția Națională de Anticorupție este o structură autonomă, cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de corupție, care își exercită atribuțiile pe întreg teritoriul României, funcționând în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și având sediul în municipiul București.

Prin urmare, organizarea D.N.A. în structură centrală și structuri teritoriale nu îngăduie concluzia că cele din urmă ar funcționa pe lângă alte instanțe decât Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că ipoteza avută în vedere la instituirea art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu își găsește aplicabilitatea în cauza de față, în care reclamantele sunt grefieri în cadrul unei structuri teritoriale.

Așa fiind, competența teritorială trebuie stabilită conform dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii și revine instanței de la domiciliul reclamantului.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Tribunalului Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2024.