ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1676/2024

Ședința publică din data de 26 septembrie 2024

Asupra cererii de revizuire de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 26.03.2015, reclamanții A., A. și B. au chemat în judecată pârâtele C. S.A. și D. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea care o va pronunța, să oblige în solidar pârâtele la plata sumelor de 1.500.000 euro pentru reclamanta A., de 1.000.000 euro pentru reclamanta A. și de 1.000.000 euro pentru reclamantul B., reprezentând daune morale, cu cheltuieli de judecată.

La 27.07.2015, E. - custodele succesoral desemnat pentru defuncții F. și G. - a formulat o cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat obligarea pârâtelor la plata unor despăgubiri în caz de deces în cuantum de 56.973,21 euro și de 38.514,30 franci elvețieni, precum și a dobânzilor aferente, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 6775/02.12.2015, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins acțiunea ca nefondată, a anulat cererea de intervenție în interes propriu și i-a obligat pe reclamanți la plata către pârâta C. S.A. a sumei de 14.880 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanții și intervenienta au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 628/A/28.03.2017, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți, a admis apelul formulat de terțul intervenient E., a anulat în parte sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare în ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu.

Împotriva acestei decizii, atât reclamanții, cât și pârâtele au declarat recurs.

Prin decizia nr. 2557/20.06.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă au fost admise recursurile declarate de reclamanți și de pârâte împotriva deciziei din apel, care a fost casată și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel.

În rejudecare, prin decizia civilă nr. 2556/A/18.12.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins apelul declarat de reclamanți, a admis apelul formulat de terțul intervenient E., a anulat în parte sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare în ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu.

Împotriva deciziei din apel, atât reclamanții, cât și pârâtele au declarat recurs.

Prin decizia nr. 2511/09.12.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul declarat de reclamanți, a casat în parte decizia atacată și a trimis cauza aceleiași curți de apel spre o nouă judecată a apelului declarat de reclamanți, fiind menținute celelalte dispoziții ale deciziei atacate; a respins ca nefondat recursul declarat de pârâte.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă sub nr. x/2015**, pentru soluționarea apelului reclamanților, iar cererea de intervenție a fost trimisă spre rejudecare la Tribunalul București, secția a VI-a civilă la 10.02.2023, fiind înregistrată sub nr. x/2023.

Prin sentința civilă nr. 1720/2023 din 26.06.2023, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a luat act de renunțarea la judecata cererii în contradictoriu cu pârâta D. S.A., aflată în insolvență și a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție.

Împotriva acestei sentințe civile, intervenienta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 1601A/31.10.2023, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis excepția tardivității formulării apelului și a respins apelul ca tardiv declarat.

Împotriva acestei decizii civile, intervenienta a declarat contestație în anulare, care a fost respinsă ca nefondată de către Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 691/2024 din 25.04.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023.

La 18.06.2024, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a fost înregistrată cererea de revizuire formulată de E. împotriva sentinței civile nr. 1720/2023 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, definitivă prin decizia nr. 1601A/31.10.2023 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă și a deciziei civile nr. 691/2024 din 25.04.2024, pronunțată de aceeași curte de apel.

În susținerea cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuenta a arătat că, la data de 27.07.2015, a fost constrânsă de împrejurări să opteze pentru o cerere de intervenție principală în interes propriu, din cauza lipsei documentelor necesare pentru susținerea pretențiilor sale printr-o cerere clasică de chemare în judecată.

Revizuenta a subliniat că, la pagina 9 a cererii, a formulat o solicitare subsidiară, prin care cerea calificarea intervenției drept cerere de chemare în judecată, în cazul respingerii acțiunii reclamanților principali, în raport cu art. 194 C. proc. civ. Cu toate acestea, instanța de fond, prin sentința civilă nr. 1720/2023 din 26.06.2023 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, nu a luat în dezbatere și nici nu s-a pronunțat asupra cererii subsidiare, minus petita.

De altfel, a reiterat această solicitare în cererea de apel, la pct. 4 pagina 6, cât și în contestația în anulare, însă instanța a continuat să o ignore, încălcând astfel art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

Concluzionând, a solicitat admiterea cererii de revizuire, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., și în consecință, admiterea cererii de intervenție principală și acordarea despăgubirilor solicitate, precum și pronunțarea alternativă asupra cererii subsidiare a chemare în judecată, care are același obiect și aceleași părți.

În dezvoltarea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut că instanța a nesocotit autoritatea de lucru judecat stabilită prin decizia nr. 2511/09.12.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, care a statuat asupra admisibilității intervenției principale

Revizuenta susține că în rejudecarea cauzei, instanța a ignorat această autoritate de lucru judecat, ceea ce a dus la pronunțarea unei sentințe contrare deciziei date de instanța supremă; în consecință, a fost deposedată de calitatea de parte procesuală, recunoscută anterior, și astfel i s-a luat posibilitatea de a-și valorifica pretențiile la despăgubiri conferite de lege.

La 17.09.2024, intimata C. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., solicitând respingerea cererii de revizuire fundamentate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, luând în analiză excepția necompetenței sale materiale în soluționarea cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reține următoarele:

Conform art. 510 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere."

Cum, în speță, hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată de Curtea de Apel București, competența materială a soluționării cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. îi aparține, așa încât urmează să fie declinată în favoarea sa.

Analizând excepția tardivității cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Decizia atacată cu revizuire a fost pronunțată într-o contestație în anulare, așa încât ea are caracter definitiv de la pronunțare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., "când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. (…)", iar potrivit alin. (2), "când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează".

Calculând termenul de revizuire cu respectarea acestor dispoziții, Înalta Curte constată că, în speță, termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii atacate, s-a împlinit la 25.05.2024.

Revizuenta a promovat calea de atac la 18.06.2024, după împlinirea acestui termen.

Neexercitarea oricărui act procedural în termenul legal atrage decăderea, în afară de cazul când legea dispune altfel, în conformitate cu art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost formulată cu depășirea termenului legal și, făcând aplicarea prevederilor legale mai sus evocate, o va respinge ca tardiv introdusă.

Pentru considerentele ce preced, în baza art. 510 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 132 alin. (3) C. proc. civ. și a art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 513 alin. (6) C. proc. civ., instanța supremă urmează să decline în favoarea Curții de Apel București competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și să respingă ca tardivă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință:

Declină competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în favoarea Curții de Apel București.

Respinge ca tardivă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. formulată de revizuenta E. împotriva deciziei civile nr. 691/2024 din 25.04.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatele C. S.A. și D. SI REASIGURARE S.A.

Fără nicio cale de atac, în ceea ce privește revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, în ceea ce privește revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2024.