ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1645/2019

Ședința publică din data de 4 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 19 octombrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. și C. S.A., obligarea acestora la plata următoarelor sume de bani: 2.500.000 Euro (echivalent în RON la data efectuării plății), în calitate de fiică de pe urma defunctei D., cu titlu de daune morale și 500.000 Euro (echivalent în RON la data efectuării plății), cu titlu de daune morale pentru vătămările suferite.

Prin sentința civilă nr. 4400 din data de 29 noiembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis, în parte, acțiunea și a obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 30.000 Euro, cu titlu de daune morale, pentru recuperarea prejudiciului suferit în calitate de fiică a defunctei D., precum și suma de 25.000 euro pentru repararea prejudiciului moral pentru vătămările proprii.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta A. și pârâtele B. S.A. și C. S.A.

Prin decizia civilă nr. 1465A din 03 septembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 4400 din data de 29 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

A admis apelurile declarate de apelantele-pârâte B. S.A. și C. S.A. împotriva sentinței civile anterior menționate și a schimbat, în parte, hotărârea apelată, în sensul că:

A obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumelor de: 10.000 euro, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat de vătămările proprii ale reclamantei, și 5.000 euro, daune morale pentru recuperarea prejudiciului suferit în calitate de fiică a defunctei D..

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Împotriva deciziei anterior menționate a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea căii de atac, casarea, în parte, a deciziei recurate (sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate) și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

Prin memoriul conținând motivele invocate în susținerea recursului recurenta-reclamantă și-a subsumat criticile cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Sub un prim aspect, a invocat faptul că decizia instanței de apel este pronunțată cu nesocotirea art. 1385 alin. (1) C. civ., care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului.

Sub un al doilea aspect, a precizat că instanța de apel a încălcat, prin hotărârea recurată, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care, în Cauza Tolstoy Miloslavsky c. Regatului Unit a statuat că:

"despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii aduse acestora".

Astfel, a arătat, în esență, că instanța de apel a apreciat eronat cuantumul daunelor morale ce i se cuveneau, neținând cont de gravitatea reală a prejudiciului suferit, sens în care a făcut referire la împrejurarea că accidentul rutier din data de 21 decembrie 2014 i-a cauzat intense suferințe fizice și psihice, leziunile provocate necesitând 42 - 45 de zile de îngrijiri medicale.

De asemenea, a făcut trimitere la intervenția chirurgicală suferită și la prejudiciul psiho - emoțional provocat de operație și de decesul mamei sale în accidentul menționat.

Intimata-pârâtă S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare prin care, în principal, a invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În subsidiar, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului.

Examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., calea de atac formulată de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că recursul este nul, în raport cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recursul este o cale de atac extraordinară, fiind limitat la motivele de nelegalitate ale deciziei instanței de apel, enumerate de art. 488 C. proc. civ., sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 489 alin. (2) din același cod.

Conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ. sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.

Din această perspectivă, în ceea ce privește recursul formulat de reclamanta A., Înalta Curte constată că prin memoriul de recurs depus la dosar nu s-au formulat critici concrete de nelegalitate cu privire la judecata realizată de instanța de apel, care să se subsumeze dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, în conținutul cererii de recurs, recurenta-reclamantă face trimiteri la modul eronat în care Curtea de Apel București a apreciat cuantumul daunelor morale ce i se cuveneau, la faptul că nu s-a ținut cont de gravitatea reală a prejudiciului suferit de aceasta, fiind subapreciate suferințele psihice și fizice pe care i le-a produs accidentul din data de 21 decembrie 2014.

Deși recurenta-reclamantă își întemeiază recursul pe motivul de nelegalitate reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu argumentează punctual și nu formulează critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța de control judiciar din perspectiva interpretării și aplicării dispozițiilor legale.

Înalta Curte apreciază că recurenta-reclamantă a invocat doar formal nesocotirea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 1385 alin. (1) C. civ., în ceea ce privește repararea integrală a prejudiciului, și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru că, în realitate, argumentele invocate de către recurenta-reclamantă în cererea de recurs constituie nemulțumiri ale acesteia referitoare la modul în care Curtea de Apel București a soluționat pe fond cauza și vizează aspecte de netemeinicie ale hotărârii atacate, care exced controlului instanței de recurs.

În lipsa unei argumentații care să situeze criticile formulate în sfera temeiurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., exercitarea efectivă a controlului de legalitate de către instanța de recurs nu este posibilă, întrucât din cuprinsul susținerilor recurentei-reclamante nu pot fi desprinse elemente relevante, care să permită verificarea legalității deciziei recurate.

În considerarea celor ce preced, având în vedere și inexistența în cauză a motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul formulat, în temeiul art. 489 alin. (2) și art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 1465A din 03 septembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 octombrie 2019.