ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1672/2024

Ședința publică din data de 26 septembrie 2024

Asupra recursului de față, constată următoarele:

În dosarul înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția I civilă, sub nr. x/2022, având ca obiect apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 3236/14.11.2023, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă, A. S.A. a solicitat, în temeiul art. 450 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea executării provizorii a hotărârii apelate.

Prin încheierea din 12.03.2024, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a admis în parte cererea și a suspendat executarea provizorie a hotărârii, până la soluționarea cauzei în apel, în privința obligației de emitere a deciziei de reluare a activității începând cu data de 01.08.2022, a celei de punere la dispoziție a mijloacelor necesare pentru exercitarea atribuțiilor de șef sucursală, a celei de reintegrare a reclamantului în locul de muncă ocupat anterior concedierii, precum și a celei de plată a despăgubirii echivalente cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate, începând cu 27.01.2023 și până la data reintegrării efective, și a dobânzii legale aferente acestei sume; a respins în rest ca nefondată cererea de suspendare a executării hotărârii.

Împotriva acestei încheieri, A. S.A. a declarat recurs, solicitând casarea în parte a hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

În motivare, după prezentarea situației de fapt, în esență, a susținut că încheierea cuprinde motive contradictorii deoarece, deși instanța a suspendat obligația de emitere a deciziei de reprimire la muncă a intimatului și de a îi pune la dispoziție mijloacele pentru derularea activității, aceasta nu a suspendat și obligația de plată a drepturilor salariale pentru perioada 01.08.2022-27.12.2022. Or, plata drepturilor salariale este corelativă perioadei în care se prestează sau ar fi trebuit să se presteze munca efectivă pe postul de șef, astfel că nu se poate identifica justificarea sau rațiunea achitării drepturilor salariale aferente acestui post care nu există.

În continuare, a evidențiat impactul deosebit de grav asupra societății și a arătat că sumele acordate de tribunal și în privința cărora nu a fost suspendată executarea nu au caracter cert, iar plata unei sume nedatorate va afecta în mod grav nu numai fondul salarial și drepturile celorlalți salariați care vor fi în situația să nu își încaseze la timp salariile, ci și însăși activitatea societății, întrucât ar trebui să achite reclamantului drepturile salariale de 11.898 RON brut pe lună și stimulentul de inserție de 650 RON pe lună, la care se adaugă dobânzile legale.

Totodată, a mai susținut că imaginea societății va fi afectată și va scădea în mod vădit încrederea partenerilor de afaceri, iar faptul că prejudicierea este gravă și ireversibilă este confirmată de situația economică actuală a societății, fiind o vădită inechitate și dezechilibru ca societatea să fie obligată la plata unor despăgubiri considerabile unui salariat care nu a prestat efectiv nicio activitate concretă.

În final, a arătat că instanța a ignorat total situația economică a societății și imposibilitatea reală și obiectivă de a-l reprimi pe intimat în activitate, pe un post care nu mai există, fiind desființat, astfel că devine indubitabil că nu există nicio justificare de plată a drepturilor salariale pentru perioada aflată în discuție.

De altfel, instanța de fond a ignorat faptul că intimatul nu se putea și nu se poate bucura de protecția dispozițiilor legale ce pretinde că i-ar fi aplicabile. În plus, intimatul a refuzat în mod nejustificat postul oferit de A., post de conducere în egală măsură și corespunzător pregătirii sale profesionale și oferit în condiții financiare identice cu cel de șef sucursală. Astfel, instanța de fond a încălcat art. 10 alin. (8) din Legea nr. 202/2002 și a ignorat faptul că se subscrie dispozițiilor Legii nr. 296/2023.

Potrivit recurentei, curtea de apel, procedând în sensul nesuspendării executării și a acestor obligații, a încălcat art. 450, coroborat cu art. 719 C. proc. civ.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

La 28.05.2024, intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului; totodată, a atașat înscrisuri care atestă punerea în executare a sentinței civile pronunțate de tribunal.

Analizând excepția lipsei de interes, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Articolul 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevede că orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes; în caz contrar, legiuitorul a prevăzut că aceasta va fi respinsă ca lipsită de interes, în condițiile art. 40 alin. (1) C. proc. civ. iar, în conformitate cu art. 458 C. proc. civ., "Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes (…)".

Interesul, înțeles ca o condiție de exercițiu a acțiunii civile, reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca, potrivit art. 33 teza I C. proc. civ., acesta să fie determinat, legitim, personal, născut și actual și să se mențină pe tot parcursul procesului, inclusiv în căile de atac.

În cauză, la momentul declarării căii de atac, interesul era determinat și justificat prin solicitarea casării în parte a încheierii prin care fusese admisă în parte cererea de suspendare provizorie a executării sentinței civile nr. 3236/14.11.2023, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă.

Totuși, ulterior înregistrării recursului declarat de către pârâtă, în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2024, au fost calculate și executate drepturile salariale aferente perioadei 01.08.2022-27.12.2022, precum și stimulentul de inserție aferent perioadei 01.08.2022-17.08.2023, împreună cu dobânda legală, Astfel, suma de 59.289,29 RON a fost încasată, iar executarea silită încetată, așa încât soluționarea recursului în sensul urmărit de recurentă a devenit redundant.

În acest context procesual, recurenta nu mai justifică un interes actual în soluționarea recursului, întrucât o eventuală măsură a suspendării nu mai poate fi dispusă.

Așa fiind, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul ca lipsit de interes, reținând că a fost executată sentința civilă nr. 3236/14.11.2023, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva încheierii din 12.03.2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2024.