ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1669/2024

Ședința publică din data de 26 septembrie 2024

Asupra recursului de față, constată următoarele:

La data de 29.04.2021 contestatorul A. a înregistrat pe rolul Judecătoriei Câmpina o contestație la executare, prin care a solicitat, în contradictoriu cu Serviciul Fiscal Municipal Câmpina, anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarele nr. x și nr. 65739/06.04.2021 și suspendarea executării.

Prin sentința civilă nr. 1926/2021 din 21.07.2021, Judecătoria Câmpina a anulat ce netimbrat capătul de cerere privind suspendarea executării silite și a respins ca neîntemeiată contestația la executare.

Împotriva acestei sentințe civile, contestatorul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 525/20.04.2022, Tribunalul Prahova, secția I civilă a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii civile, contestatorul a formulat o cerere de revizuire fundamentată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1267/16.11.2022, Tribunalul Prahova, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, pe rolul căreia a fost înregistrată sub nr. x/2022.

Prin decizia nr. 98/21.03.2023, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a respins ca tardiv formulată cererea de revizuire.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

În motivarea cererii, revizuentul a solicitat repunerea în termenul de declarare al cererii de revizuire, expunând în detaliu circumstanțele de fapt care justifică această cerere.

Astfel, a evidențiat comportamentul abuziv al intimatei, care a formulat o nouă acțiune bazată pe același temei de drept și având același prejudiciu, ceea ce contravine principiilor de drept și bunei-credințe în exercitarea dreptului la acțiune.

În acest context, a solicitat instanței să analizeze motivele pentru care a fost necesară formularea cererii de revizuire și să admită solicitarea de repunere în termen, astfel încât să se asigure respectarea dreptului la o judecată corectă.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

La 29.05.2023, intimata a depus la dosar o întâmpinare, invocând excepția nulității recursului pentru lipsa motivelor de nelegalitate.

Prin încheierea din 12.10.2023, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că, deși au fost legal citate, părțile nu s-au înfățișat la strigarea cauzei și nu au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor.

În ședință publică de astăzi, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția perimării cererii de recurs, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:

Articolul 416 C. proc. civ. reglementează perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată și căi de atac, chiar împotriva incapabililor, rămase în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.

Perimarea este o sancțiune procesuală determinată de lipsa de stăruință a părților în continuarea judecății și instituirea ei are la bază următoarele elemente esențiale: rămânerea cauzei în nelucrare și culpa procesuală a părții în neefectuarea niciunui demers pentru repunerea cauzei pe rol. Pe lângă natura sa sancționatorie, perimarea dă efect unei prezumții de desistare a părților care, rămânând pasive, consfințesc lipsa lor de interes în finalizarea judecății.

În speță, judecata cauzei a fost suspendată prin încheierea din 12.10.2023, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar această încheiere constituie ultimul act de procedură îndeplinit în cauză, în condițiile în care niciuna dintre părți nu a solicitat reluarea judecății.

Așadar, condițiile perimării așa cum se desprind din prevederile art. 416 C. proc. civ. sunt îndeplinite în cauză, de la 12.10.2023 - data ultimului act de procedură și până la 15.05.2024 - data întocmirii referatului trecând mai mult de 6 luni, în care părțile nu au pretins redeschiderea judecății.

Pentru considerentele expuse, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 417-418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 416, art. 420 și art. 421 C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 98/21.03.2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, prin Serviciul Fiscal Municipal Câmpina.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2024.