ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2135/2021

Ședința publică din data de 14 octombrie 2021

Asupra recursului;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2019/a3, creditoarea A. a formulat contestație la tabelul preliminar de creanțe privind debitoarea B. S.A., întocmit de administratorul judiciar C., solicitând admiterea contestației și rectificarea tabelului preliminar în sensul înscrierii întregii creanțe solicitate, aceea de 81.549 RON, reprezentând rețineri C.A.R. și diferențe salariale cuvenite conform C. civ..M. la nivel ramură construcții, care include și sporul de vechime aferent, introdus în salariu conform mențiunii inspectorului de personal efectuată în carnetul de muncă.

Prin încheierea din data de 08.07.2020, judecătorul sindic a respins cererile de repunere în termenul de a formula contestație împotriva tabelului preliminar, cereri formulate de creditorii A., D. S.R.L., E. și F. S.R.L. pentru considerentele dezvoltate în cuprinsul încheierii menționate.

Prin sentința civilă nr. 405, pronunțată în data de 17 august 2020, Tribunalul Prahova a admis excepția tardivității formulării contestației în ceea ce privește contestațiile formulate de către creditorii A., D. S.R.L., E. și F. S.R.L. și a constatat nulitatea contestațiilor formulate de către creditorii A., D. S.R.L., E. și F. S.R.L. pentru promovarea lor după împlinirea termenului legal.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 16.09.2020, petenta A. a solicitat îndreptarea hotărârii privind erorile și omisiunile referitoare la susținerile părților strecurate în încheierea din data de 18.02.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019.

La aceeași dată a formulat și o cerere de îndreptare, de lămurire și înlăturare a dispozițiilor potrivnice, precum și de completare a sentinței nr. 405/2020, pronunțată la data de 17.08.2020 și a încheierii de ședință din data de 18.02.2020, pronunțate de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2019.

Prin sentința civilă nr. 553, pronunțată în data de 23 octombrie 2020, Tribunalul Prahova a respins cererea de îndreptarea hotărârii privind erorile și omisiunile referitoare la susținerile părților strecurate în încheierea din data de 18.02.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019 și de îndreptare, de lămurire și înlăturare a dispozițiilor potrivnice, precum și de completare a sentinței nr. 405/2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, formulate de creditoarea A., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 405/17.08.2020 a declarat apel contestatoarea A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, anularea/schimbarea în tot sau în parte a hotărârii apelate și rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

Împotriva încheierii de ședință din 08.07.2020 și sentinței civile nr. 405/17.08.2020 au declarat apel contestatorii E. și D. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Contestatoarea A. a declarat apel și împotriva sentinței civile nr. 553/23.10.2020, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și anularea/schimbarea în tot sau în parte a hotărârii apelate, prin rejudecarea de către instanța de apel a cererii.

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă prin decizia nr. 63 din 19 februarie 2021, a respins excepția tardivității formulării întâmpinărilor, invocată de apelanta A. și a respins ca nefondate apelurile declarate de contestatoarea A., împotriva sentinței civile nr. 405 din data de 17 august 2020 și a sentinței civile nr. 553 din data de 23 octombrie 2020, pronunțate de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă - de contencios administrativ și fiscal și a apelului declarat de contestatorii E. și D. S.R.L., împotriva încheierii din data de 8 iulie 2020 și a sentinței civile nr. 405 din data de 17 august 2020, pronunțate de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu debitoarea B. S.A. prin administrator special G. și prin administrator judiciar C., cu contestatoarele H. S.R.L., prin lichidator judiciar I., J. S.R.L., prin lichidator judiciar I., K. S.R.L., și F. S.R.L. și cu creditorii L. S.A., Municipiul Câmpina, și Primăria Municipiului Câmpina - Direcția Economică.

Împotriva deciziei nr. 63 din 19 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, A. a declarant recurs.

Analizând recursul formulat Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezenta cale extraordinară de atac are ca obiect decizia nr. 63 din 19 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

La originea prezentului litigiu se află contestația la tabelul preliminar de creanțe privind debitoarea B. S.A., întocmit de administratorul judiciar C., formulată de creditoarea A..

Potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenței curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic iar, potrivit tezei a doua a aceluiași articol hotărârile curții de apel sunt definitive.

Totodată, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Modificarea căii de atac ce poate fi formulată împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic a fost dispusă prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de recurenta A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 63 din 19 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2021.