ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 599/2022

Ședința publică din data de 10 martie 2022

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la data de 19 martie 2021 pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019/a5, contestatoarea A. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

- admiterea contestației și, pe cale de consecință, admiterea creanței salariale în cuantum net de 81.549 RON;

- admiterea probei cu înscrisurile anexate cererii de înscriere la masa credală și înscrisuri noi reprezentate de înscrisurile emise de contabilul B. S.A. Câmpina;

- admiterea probei cu o expertiză în dreptul muncii și, ca urmare a expertizei solicitate, administratorul judiciar să fie în măsură a reface tabelul definitiv al creanțelor S.C. C. S.A., publicat la data de 10 martie 2021, în sensul înscrierii în tabelul definitiv al creanțelor societății a reținerilor nelegale și abuzive din drepturile salariale atât ale contestatoarei, cât și ale soțului, mamei și tatălui acesteia, persoane care au încheiat contracte de împrumut cu B., cu precizarea că debitoarea S.C. C. S.A. nu a pus la dispoziția administratorului judiciar și a instanței de judecată toate înscrisurile în baza cărora a procedat la înregistrări contabile, B. neregăsindu-se de altfel nici în tabelul creditorilor S.C. C. S.A.;

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 67 alin. (1) lit. c), art. 61, art. 99, art. 75 și următoarele, art. 111 alin. (2) și art. 113 din Legea nr. 85/2014, Legea nr. 31/1990, art. 5 din Legea nr. 53/24.01.2003, actualizată.

Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 251 din 12 mai 2021, a respins contestația formulată de contestatoarea A. împotriva tabelului definitiv, întocmit de administratorul judiciar al debitoarei S.C. C. S.A., D.., ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 299 din 23 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a respins ca nefondat apelul declarat de contestatoarea A. împotriva sentinței civile nr. 251 din 12 mai 2021 a Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu debitoarea C. S.A., reprezentată de administratorul special E. și administratorul judiciar D.., precum și cu pârâții B. S.A., prin președinte F. și F. - director economic al C. S.A.

Împotriva acestei decizii, recurenta-contestatoare A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 483 și următ. din C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2019/a5, la data de 8 noiembrie 2021.

Intimata S.C. C. S.A., prin administrator special E., și intimatul D.., în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. C. S.A., au formulat întâmpinări, prin care au invocat excepția inadmisibilității recursului și excepția nulității acestuia.

Recurenta-contestatoare A. a formulat răspuns la întâmpinări.

Prin rezoluția din 26 ianuarie 2022 s-a fixat termen la data de 10 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata S.C. C. S.A., prin administrator special E., și de intimatul D.., în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. C. S.A., conform art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și art. 248 alin. (1) din același cod, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 45 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 85/2014, "principalele atribuții ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentului capitol, sunt: judecarea contestațiilor debitorului, ale comitetului creditorilor sau ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar ori de lichidatorul judiciar".

Art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 are următorul conținut:

"curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive".

Totodată, conform art. 46 alin. (1) din același act normativ, "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că hotărârea prin care se soluționează contestația formulată de orice persoană interesată împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar ori de lichidatorul judiciar în cadrul unui dosar de insolvență este supusă numai apelului.

Prin raportare la aceste texte de lege, Înalta Curte constată că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă contestația formulată de contestatoarea A. împotriva tabelului definitiv, întocmit de administratorul judiciar al debitoarei S.C. C. S.A., D..

Cauza a fost soluționată în primă instanță prin sentința nr. 251 din 12 mai 2021, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, iar în apel, prin decizia nr. 299 din 23 septembrie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Față de conținutul prevederilor art. 43 alin. (1) și art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, raportat la art. 45 alin. (1) lit. j) din același act normativ, rezultă că decizia nr. 299 din 23 septembrie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă are caracter definitiv de la data pronunțării.

Întrucât este o hotărâre definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., rezultă că decizia anterior evocată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind incidente dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală din același cod, potrivit cărora "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Or, recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac, prevăzut de art. 457 din C. proc. civ., și a principiului constituțional al egalității în fața legii, consacrat de art. 16 din Constituția României, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 43 alin. (1) și art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-contestatoare A. împotriva deciziei nr. 299 din 23 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-contestatoare A. împotriva deciziei nr. 299 din 23 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 martie 2022.