ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1543/2023

Ședința publică din data de 20 iunie 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 129/07.03.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Teleorman, secția Civilă a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei A. S.R.L.

Prin declarația de creanță formulată, creditoarea B. S.R.L. a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei cu suma de 2.990.594,84 RON, reprezentând debit principal și penalități de întârziere. Creditoarea a fost înscrisă cu o creanță de 565.859,55 RON în tabelul preliminar de creanțe, întocmit de administratorul judiciar la 03.06.2016 și publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență (în continuare, "B.P.I.") nr. 11465/10.06.2016 (în continuare, "tabelul preliminar al creanțelor").

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secția Civilă sub nr. x/2015/a10, la 21.06.2016, formulată în temeiul art. 111 din Legea nr. 85/2014, contestatorul A. S.R.L., prin administrator special, a solicitat înlăturarea creanței înscrise în favoarea creditoarei B. S.R.L. în tabelul preliminar al creanțelor; în același dosar a fost înregistrată, la 22.06.2016, contestația prin care contestatorul B. S.R.L. a solicitat judecătorului-sindic să dispună înscrierea sa, în tabelul creanțelor și cu suma de 2.424.735,29 RON, diferența dintre creanța pretinsă prin cererea de înscriere și cea admisă.

Prin sentința civilă nr. 439/17.12.2019, Tribunalul Teleorman, secția Civilă a admis contestația formulată de contestatoarea A. S.R.L. și a dispus înlăturarea creanței de 565.859,55 RON a creditoarei B. S.R.L.; a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatoarea B. S.R.L.

Împotriva acestei sentințe civile și a încheierii din 25.11.2019, a declarat apel contestatoarea B. S.R.L.

La termenul din 03.12.2020, instanța de apel a constatat intervenită transmisiunea calității procesuale de la apelanta-contestatoare B. S.R.L. la C. S.R.L., în temeiul contractului de cesiune de creanță nr. x, în baza art. 39 alin. (2) C. proc. civ., iar în raport cu împrejurările cauzei a apreciat că se impune păstrarea societății cedente în proces.

Prin încheierea din 14.12.2021, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins cererea de recuzare a membrilor completului de judecată nr. 20A, formulată de intimata-debitoare A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 2068A/16.12.2021, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul declarat de apelantele-contestatoare B. S.R.L. și C. S.R.L., a schimbat sentința apelată, a respins contestația formulată de debitoarea A. S.R.L. și a admis în parte contestația formulată de creditoarea B. S.R.L., dispunând înscrierea creditoarelor B. S.R.L. și C. S.R.L. în tabelul creanțelor împotriva debitoarei cu o creanță chirografară de 2.952.838,79 RON.

Împotriva acestei decizii și a încheierii din camera de consiliu din 14.12.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a declarat recurs debitoarea A. S.R.L., prin administrator special D..

În privința încheierii din 14.12.2021, recurenta a susținut că, opus dispozițiilor art. 51 C. proc. civ., cererea de recuzare a membrilor completului 20A nu s-a soluționat de îndată, ci ulterior rămânerii cauzei în pronunțare.

Cu privire la decizia civilă recurată, autoarea recursului a susținut că alegerea experților judiciari desemnați pentru efectuarea expertizei contabile s-a făcut de grefierul de ședință, fără a da posibilitatea părților să ajungă la o înțelegere, astfel cum dispune art. 331 alin. (2) C. proc. civ.

O altă critică s-a referit la nepronunțarea instanței de apel cu privire la cererile de înscriere în fals și de constatare a nulității absolute a contractului de cesiune nr. x/28.05.2020.

În fine, o ultimă critică a vizat încălcarea art. 51 C. proc. civ., în sensul că, ulterior depunerii cererii de recuzare, cercetarea judecătorească a continuat.

În drept, recursul a fost întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin cererea formulată la 19.01.2023, intimata B. S.R.L. a invocat, în temeiul art. 41 C. proc. civ., excepția lipsei capacității sale de folosință, arătând că în dosarul nr. x/2020, prin sentința civilă nr. 98/15.03.2022 a Tribunalului Galați, secția a II-a civilă a fost dispusă închiderea procedurii falimentului său și radierea din registrul comerțului.

Prin întâmpinarea formulată la 25.01.2023, intimata C. S.R.L. a solicitat respingerea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 2068A/16.12.2021, ca inadmisibil, în raport cu prevederile art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, și ca tardiv, în privința încheierii din 14.12.2021, față de dispozițiile art. 53 alin. (1) teza finală C. proc. civ.. a arătat, de asemenea, că este nefondat recursul formulat împotriva încheierii menționate, decizia prin care a fost soluționat apelul fiind pronunțată numai ulterior soluționării cererii de recuzare.

Prin răspunsul la întâmpinare înregistrat la 15.02.2023, recurenta a susținut că recursul formulat este admisibil, prin raportare la art. 483 alin. (1) C. proc. civ. și la încadrarea motivelor de casare în cele reglementate de art. 488 din același cod; cu privire la tardivitatea recursului împotriva încheierii din camera de consiliu din 14.12.2021, a arătat că a formulat recursul în termen de 5 zile de la data când a luat cunoștință despre motivarea deciziei civile recurate, la 23.11.2022.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, iar în opinia raportorului, soluția preconizată a fost aceea de respingere a recursului, ca tardiv în privința încheierii din 14.12.2021 și ca inadmisibil în privința deciziei recurate. Raportul a fost, potrivit încheierii din 25.04.2023, comunicat părților, cu mențiunea că au dreptul de a depune punct de vedere, în termen de 10 zile de la comunicare.

Prin punctul de vedere înregistrat la dosarul cauzei la 22.05.2023, recurenta A. S.R.L., prin administrator special, a susținut că recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 2068A/16.12.2021 este admisibil, prin raportare la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la 21.06.2016, data înregistrării contestației; totodată, în privința recursului împotriva încheierii din 14.12.2021, a precizat că decizia pronunțată în apel i-a fost comunicată la 23.11.2022 și, deși art. 42 și 43 din Legea nr. 85/2014 prevăd că actele de procedură se comunică prin B.P.I., practica Curții de Apel București, infirmată în acest dosar, a fost aceea de a îi comunica hotărârile și prin poștă. Mai mult, a considerat contrară art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, faptul că decizia civilă a fost publicată în 09.06.2022, cu depășirea semnificativă a termenului de 30 de zile prevăzut de lege, ceea ce încalcă și dreptul la soluționarea cauzei într-un termen optim și previzibil, garantat de art. 6 din Convenția amintită. Totodată, a mai invocat că nu a avut posibilitatea să urmărească B.P.I. timp de șase luni și nici mijloace materiale pentru a se abona, societatea fiind în insolvență, iar termenul de motivare a căii de atac este unul foarte scurt, de 5 zile.

Prin punctul de vedere înregistrat la dosarul cauzei la 24.05.2023, recurenta A. S.R.L., prin administrator judiciar, a susținut că motivele de recurs invocate se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în privința tardivității recursului promovat împotriva încheierii din 14.12.2021, a solicitat să fie avute în vedere precizările din punctul de vedere formulat de administratorul special.

Examinând recursul, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 483 alin. (2) și 485 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de filtru, reține următoarele:

Cu privire la recursul împotriva încheierii din 14.12.2021, se va reține că, potrivit art. 53 alin. (1) teza finală C. proc. civ., "Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.", iar potrivit art. 185 alin. (1) din același act normativ, "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Înalta Curte reține că decizia civilă nr. 2068A/16.12.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a fost comunicată prin publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență (în continuare "B.P.I.") nr. 10068/09.06.2022, astfel încât termenul de declarare a recursului s-a împlinit la 15.06.2022.

Recursul a fost depus prin corespondență electronică la 28.11.2022, ora 16:50 și înregistrat în ziua următoare la instanța a cărei hotărâre se atacă, fiind, deci, exercitat cu nerespectarea termenului reglementat de art. 53 alin. (1) teza finală C. proc. civ., împrejurare care determină incidența art. 185 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia nerespectarea termenului stabilit pentru exercitarea unui act procedural atrage decăderea părții din dreptul de a valorifica dreptul procesual, actul afectat de acest viciu fiind lovit de nulitate.

Vor fi înlăturate, ca nefiind fondate, susținerile expuse de autoarea căii de atac prin punctele de vedere depuse față de raportul întocmit conform art. 493 C. proc. civ., care combat calcularea termenului de recurs față de data publicării deciziei civile nr. 2068A/16.12.2021 în B.P.I.

Instanța supremă subliniază că, în lipsa cadrului procesual generat de o cerere de repunere în termen formulată în coordonatele art. 186 C. proc. civ., nu pot fi analizate circumstanțele personale evocate de autoarea căii de atac pentru nerespectarea termenului imperativ de recurs.

Distinct de această constatare, va reține că practica curții de apel privind comunicarea hotărârilor din dosarele de insolvență invocată de recurentă nu este nici dovedită și nici relevantă, câtă vreme Legea nr. 85/2014 dispune, prin art. 42 alin. (1) teza întâi, în forma în vigoare la data începerii procesului, că:

"Citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură se efectuează prin BPI.".

Curtea Constituțională a confirmat, în repetate rânduri, constituționalitatea acestei soluții legislative, statuând că citarea și comunicarea actelor de procedură ulterior deschiderii procedurii insolvenței prin intermediul B.P.I. își găsește motivarea în însăși particularitatea procedurii de insolvență și are drept scop asigurarea desfășurării cu celeritate a acesteia, iar taxa pentru accesul la B.P.I. poate fi circumscrisă unei obligații de ordin financiar pe care legiuitorul - dat fiind că accesul la justiție și exercitarea dreptului la apărare nu sunt drepturi absolute -, o poate prevedea, în vederea unei bune administrări a justiției, fără a putea fi privită ca aducând o restrângere liberului acces la justiție, a dreptului la apărare ori a dreptului de proprietate (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 283/2014 și 499/2017, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78/26.01.2018 și, respectiv, nr. 454/20.06.2014).

Dând eficiență dispozițiilor legale sus-enunțate, Înalta Curte va respinge recursul formulat împotriva încheierii din 14.12.2021, ca tardiv, reținând și că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 paragraf 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procedurale servind unei juste și previzibile administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

Analizând recursul formulat împotriva deciziei nr. 2068A/16.12.2021, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

În speță, autorul căii de atac a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 2068A/16.12.2021, prin care Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul declarat de apelantele-contestatoare B. S.R.L. și C. S.R.L., a schimbat sentința civilă nr. 439/17.12.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2015 de Tribunalul Teleorman, secția Civilă, a respins, ca neîntemeiată, contestația împotriva tabelului preliminar, formulată de debitoarea A. S.R.L., prin administrator special D., și a admis în parte contestația împotriva tabelului preliminar, formulată de creditoarea B. S.R.L., dispunând înscrierea creditoarelor B. S.R.L. și C. S.R.L. în tabelul creanțelor debitoarei cu o creanță chirografară în cuantum de 2.952.838,79 RON.

Prin urmare, recursul de față este îndreptat împotriva unei decizii pronunțate în apel, în materia procedurii insolvenței, iar, contrar susținerilor recurentei, natura cauzei face nerelevante caracterul evaluabil al litigiului sau valoarea pretențiilor, din perspectiva determinării căilor de atac.

Aceasta fiindcă art. 483 alin. (2) C. proc. civ. dispune că,,(…) Nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului", iar potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, în forma aplicabilă la data declanșării procesului, "Curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic. Hotărârile curții de apel sunt definitive".

Din coroborarea dispozițiilor legale sus-evocate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., rezultă că decizia pronunțată în apelul exercitat împotriva sentinței civile nr. 439/17.12.2019, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția Civilă, este definitivă încă de la data pronunțării și că, împotriva ei, autoarea căii de atac nu are deschisă calea recursului.

Cum decizia recurată se încadrează în categoria hotărârilor excluse de legiuitor de la controlul de legalitate realizat prin recurs, iar recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală este de natură să încalce principiul legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, urmează să respingă recursul ca inadmisibil.

Față de ansamblul considerentelor expuse, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., să respingă recursul declarat de recurenta-debitoare A. S.R.L., prin administrator special D. și prin administrator judiciar E.. împotriva încheierii din 14 decembrie 2021, ca tardiv formulat și pe cel împotriva deciziei civile nr. 2068A din 16 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-debitoare A. S.R.L., prin administrator special D. și prin administrator judiciar E.. împotriva încheierii din 14 decembrie 2021, ca tardiv formulat și împotriva deciziei civile nr. 2068A din 16 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 iunie 2023.