ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 397/2024

Ședința publică din data de 27 februarie 2024

Deliberând asupra recursului constată următoarele:

Prin încheierea din 9 aprilie 2013, judecătorul-sindic, în temeiul dispozițiilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, a admis cererea debitoarei A. S.A. și a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență.

Totodată, în temeiul art. 34 din Legea nr. 85/2006, a fost desemnat administrator judiciar provizoriu Cabinetul Individual de Insolvență "B." pentru a îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 și ale art. 3 pct. 26 din lege.

Prin încheierea din 3 martie 2014 s-a admis cererea formulată de creditoarea C. S.A., în contradictoriu cu debitoarea A. S.A., reprezentată de administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență "B." și administrator special D.; s-a ridicat suspendarea prevăzută de art. 36 din Legea nr. 85/2006, cu privire la creanța sa și s-a admis cererea de valorificare imediată în cadrul procedurii insolvenței, a bunului imobil situat în București, str. x.

Prin încheierea din 30 iunie 2014, în temeiul art. 22 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, s-a dispus înlocuirea administratorului judiciar Cabinet Individual Practician în Insolvență "B.", fiind desemnat administrator judiciar provizoriu Cabinetul Individual de Insolvență E., până la numirea administratorului judiciar de către adunarea creditorilor.

Prin sentința nr. 42 din 19 ianuarie 2015, în temeiul art. 101 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, republicată, a fost confirmat planul de reorganizare, astfel cum a fost modificat, propus de debitoarea A. S.A.

În temeiul dispozițiilor art. 107 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006, prin raportul de activitate depus la dosar la data de 5 aprilie 2021, administratorul judiciar a solicitat să se dispună intrarea în procedura de faliment a debitoarei.

Prin sentința nr. 87 din 6 aprilie 2022, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea formulată de administratorul judiciar Cabinet individual de insolvență E. și, în temeiul art. 107 alin. (1) lit. c) din Legea 85/2006, a fost dispusă intrarea în faliment în procedura generală a debitoarei A. S.A.

Prin sentința nr. 88 din 6 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2013, a fost respinsă contestația formulată de creditorul F. împotriva hotărârii din 5 aprilie 2021 a Adunării creditorilor debitoarei A. S.A.

Prin încheierea din 28 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2013, a fost respinsă cererea de suspendare a executării sentinței nr. 87 din 6 aprilie 2022, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, formulată de apelantul-creditor F..

Prin decizia nr. 58 din 15 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2013, s-au respins excepțiile netimbrării și tardivității apelului.

Totodată, s-a respins ca neîntemeiat apelul declarat de apelantul-creditor F. împotriva sentinței nr. 87 din 6 aprilie 2022 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Recurentul a invocat nelegalitatea încheierii recurate, întrucât a fost pronunțată cu încălcarea dreptului la apărare, consacrat de art. 24 din Constituția României, precum și art. 13 din C. proc. civ.. În acest sens, recurentul a învederat că la termenul de judecată la care a fost soluționată cererea de suspendare a executării, fiind prezent în sală, a solicitat strigarea cauzei mai târziu, având în vedere că avocatul G., care avea delegație la dosar și asigura apărarea sa în cauză, nu ajunsese. Recurentul a mai arătat că a părăsit sala de judecată pentru a da un telefon avocatului, iar când a revenit, a constatat că se judecase cauza, nefiindu­i permis să informeze judecătorul despre întârzierea avocatului sau de a formula el însuși concluzii. Totodată, recurentul a precizat că a solicitat amânarea pronunțării în vederea depunerii unor concluzii scrise, cererea care însă nu i-a fost admisă.

În acest context, recurentul a susținut că modalitatea în care a fost judecată cauza dovedește că nu a beneficiat de un drept de apărare efectiv, deși avea angajat un avocat care să îl asiste, respectiv un specialist în domeniul juridic.

La 20 ianuarie 2023, intimata H. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării recursului, pentru ipoteza în care recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Totodată, s-a invocat excepția tardivității recursului, în temeiul art. 450 raportat la art. 719 alin. (6) teza a II-a C. proc. civ. și, pe cale de consecință, anularea recursului ca fiind formulat peste termenul legal imperativ.

În acest sens, s-a învederat că încheierea de respingere a cererii de suspendare pronunțată la data de 28.09.2022 de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2013 a fost dată cu recurs în 5 zile de la comunicare.

Intimata a mai invocat și excepția nulității recursului, întrucât, pe de o parte, acesta nu este motivat, în raport cu motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, motivele invocate de către recurent nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea recursului.

La 17 februarie 2023, intimata H. S.R.L. a depus note de ședință, prin care a susținut că recursul a rămas fără obiect, solicitând respingerea acestuia.

În subsidiar, intimata a solicitat instanței de recurs să constate lipsa de interes, ca efect al respingerii apelului ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2013, prin decizia nr. 58/2023 din data de 15.02.2023, recursul formulat împotriva încheierii din 28 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin care a fost respinsă cererea de suspendare a efectelor aceleiași sentințe, fiind lipsit de obiect și, în subsidiar, de interes.

La data de 29 mai 2023, recurentul F. a formulat cerere de renunțare la judecata cauzei, fără obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 19 septembrie 2023, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 9 noiembrie 2023, intimata H. S.R.L. a depus la dosar punct de vedere, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar anularea acestuia. Pe fond a precizat că recursul este nefondat, lipsit de obiect și de interes dată fiind soluționarea apelului declarat împotriva sentinței de trecere la faliment a debitoarei A. S.A.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 27 februarie 2024.

Constituită în completul de filtru, Înalta Curte, potrivit art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului, reținând următoarele:

Recursul formulat în cauză are ca obiect încheierea din 28 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2013, prin care a fost respinsă cererea de suspendare a executării sentinței nr. 87 din 6 aprilie 2022, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, formulată de apelantul-creditor F..

În temeiul art. 450 alin. (1) C. proc. civ., în forma în vigoare la data demarării procesului, respectiv 05.04.2013, în apel poate fi solicitată suspendarea executării, iar potrivit alin. (3) cererea de suspendare se va judeca de instanța de apel, prevederile art. 718 alin. (6) din același act normativ fiind aplicabile.

Potrivit acestor dispoziții legale, la care norma ce reglementează procedura de suspendare a executării provizorii în apel face trimitere, încheierea asupra suspendării poate fi atacată numai cu apel, în mod separat.

Art. 718 alin. (7) C. proc. civ. prevede că, în ipoteza urgenței, instanța poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare, încheierea instanței în această situație nefiind supusă niciunei căi de atac.

Înalta Curte constată că la originea exercitării recursului se află un litigiu privind procedura insolvenței, respectiv deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei A. S.A., iar potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu art. 8 alin. (1) și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, hotărârile curții de apel, prin care sunt soluționate apelurile declarate împotriva hotărârilor judecătorului-sindic sunt definitive de la pronunțare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât și încheierea dată de instanța de apel potrivit art. 450 alin. (3) din același cod va avea același regim juridic sub aspectul căilor de atac.

Conform principiului legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei ".

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului instituit de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În consecință, întrucât hotărârea dată în apel este definitivă, și încheierea dată asupra cererii de suspendare, este la rândul ei definitivă, iar recursul este inadmisibil.

Pentru aceste considerentele, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul F. împotriva încheierii din 28 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul F. împotriva încheierii din 28 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2013.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 februarie 2024.