ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1374/2024

Ședința publică din data de 18 iunie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 27 aprilie 2022 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2022, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecata pe pârâta D. S.A. și intervenientul forțat E., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata următoarelor sume, astfel:

Prin sentința civilă nr. 658 din 20 martie 2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2022, a fost admisă cererea de chemare în judecată.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului A. suma de 50.000 euro reprezentând daune morale și dobânda legală penalizatoare aferentă, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata efectivă a debitului.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei B. suma de 100.000 euro reprezentând daune morale și dobânda legală penalizatoare aferentă, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata efectivă a debitului.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei C. suma de 150.000 euro reprezentând daune morale și dobânda legală penalizatoare aferentă, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata efectivă a debitului.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului A. suma de 5.300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta D. S.A., solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul micșorării sumelor acordate cu titlu de daune morale.

Prin decizia civilă nr. 1889/2023 din 29 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost admis apelul formulat de apelanta pârâtă D. S.A., împotriva sentinței civile nr. 658 din 20 martie 2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A., B., și C. și intimatul-intervenient forțat E. și, în consecință: a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că a fost admisă în parte cererea.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantul A. a sumei de 5.000 euro (echivalent în RON la data plății) cu titlu de daune morale.

A fost obligată pârâta la plata către reclamanta B. a sumei de 30.000 euro (echivalent în RON la data plății) cu titlu de daune morale.

A fost obligată pârâta la plata către reclamanta C. a sumei de 40.000 euro (echivalent în RON la data plății) cu titlu de daune morale.

S-a respins în rest cererea (cu privire la daunele morale).

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Împotriva acestei decizii, reclamanții A., B. și C. au declarat recurs, solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În argumentarea recursului, au susținut, în esență, că instanța de apel la determinarea în concret a cuantumul daunelor morale, nu a procedat la o analiză amplă a repercusiunilor evenimentului rutier din anul 2016.

În opinia recurenților, decizia atacată a fost dată atât cu încălcarea dispozițiilor art. 50 pct. 1 lit. f) din Norma ASF nr. 23/2014, în vigoare la data producerii evenimentului rutier, cât și cu încălcarea criteriilor jurisprudențiale, ce nu au fost avute în vedere de către instanța de apel.

Apreciază că sumele acordate cu titlu de daune morale de Curtea de Apel București constituie o limitare disproporționată și nejustificată a dreptului de despăgubire prin raportare la jurisprudență și la criterii stabilite în practică, cu încălcarea prevederilor art. 1385 C. civ. și ale art. 1.391 din același cod.

Regulile în materie impun repararea integrală a prejudiciului moral reprezentat de consecințele negative suferite în plan fizic și moral, având în vedere importanța valorilor lezate, măsura în care aceste valori au fost afectate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială, profesională și socială, or, este lesne de constatat că instanța de apel nu s-a raportat la criteriul echității și nici la principiul proporționalilății daunei cu despăgubirea acordată, consacrate pe cale jurisprudențială în materia stabilirii daunelor morale.

Consideră că instanța de apel nu a analizat probele administrate în cauză, nu a stabilit împrejurările de fapt esențiale, s-a limitat la a face simple mențiuni cu privire la situația de fapt, nu a făcut o aplicare concretă a normele substanțiale și procedurale incidente, motiv pentru care soluția pronunțată este nesusținută și pur formală.

Conchizând, subliniază că instanța de apel nu a analizat motivele de apel privind problema stabilirii cuantumului daunelor morale în raport de criteriile statuate pe cale jurisprudențială, de practica judiciară, de circumstanțele particulare ale speței, de consecințele suportate de recurenți în urma accidentului.

Intimații nu au formulat întâmpinări.

Examinând, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, având în vedere prioritatea analizării acesteia, în respectarea principiului legalității căilor de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Se constată că, în speță, hotărârea atacată, respectiv decizia civilă nr. 1889/2023 din 29 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost pronunțată în cadrul judecății în apel, fiind definitivă de la pronunțarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Legea nr. 310/2018 a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, prevederile sale fiind aplicabile acțiunii inițiate de reclamanți ulterior acestui moment.

Având în vedere datele speței și dispozițiile legale evocate, se constată că obiectul acțiunii - despăgubiri în materie de asigurări - se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un litigiu în materia asigurărilor.

Cum textul de lege evocat exclude dreptul la recurs în litigiile în materia asigurărilor, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenții-reclamanți A., B. și C. împotriva deciziei civile nr. 1889/2023 din 29 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți A., B. și C. împotriva deciziei civile nr. 1889/2023 din 29 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2024.