ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1192/2024

Ședința publică din data de 28 mai 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 09.03.2022 sub nr. x/2021/a1, creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului A., administrator al societății debitoare B. S.R.L. și obligarea acestuia la suportarea pasivului debitoarei de 118.036 RON.

Prin sentința civilă nr. 645/24.05.2022, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, în contradictoriu cu pârâtul A..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța.

Prin decizia nr. 99/07.06.2023, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți a admis apelul promovat de apelanta - creditoare Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța împotriva sentinței civile nr. 645/24.05.2022 pronunțată de Tribunalul Constanța, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis acțiunea.

În temeiul art. 169 alin. (1) lit. a) și c) din Legea 85/2014, a dispus antrenarea răspunderii pârâtului pentru suma de 118.036 RON reprezentând pasivul debitoarei B. S.R.L, suma urmând a intra în averea debitoarei și fiind destinată acoperirii pasivului acesteia.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Constanța a declarat recurs pârâtul A..

În cuprinsul cererii de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat, în esență, că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 82/1991, art. 249 din C. proc. civ., prevederilor art. 66 alin. (1) și ale art. 169 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 85/2014, precum și a dispozițiilor art. 1357-1359 din C. civ.

Recurentul-pârât a susținut că societatea a înregistrat pierderi ca urmare a lipsei de clienți și, în consecință, a lipsei de venituri, cauzele intrării în insolvență nefiindu-i imputabile; astfel, în speță, nu există elemente probatorii care să conducă la concluzia că administratorul statutar a obținut foloase materiale de pe urma continuării activității societății debitoare sau că a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.

Intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea căii extraordinare de atac declarate, urmează să respingă recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.", iar, conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.".

În raport cu dispozițiile constituționale și legale citate, admisibilitatea unei căi de atac și provocarea controlului judiciar al unei hotărâri judecătorești sunt condiționate de exercitarea acesteia în condițiile legii.

În concret, se constată că acțiunea are ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 169 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

Având în vedere că decizia recurată a fost pronunțată în materia legii care reglementează procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, Înalta Curte reține că, potrivit art. 45 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2014, "(1) Principalele atribuții ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentului capitol, sunt: (…) h) judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență, potrivit art. 169, (...)."

Conform dispozițiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic, iar potrivit tezei a doua a aceluiași articol, hotărârile curții de apel sunt definitive.

Totodată, art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 prevede că "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel.".

Potrivit art. 342 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 "dispozițiile prezentei legi se completează în măsura în care nu contravin, cu cele ale Codului de procedură și ale C. civ..".

Așa fiind, având în vedere că prin Legea nr. 85/2014 s-a stabilit că singura cale de atac ce poate fi exercitată în cadrul procedurii insolvenței este apelul, în temeiul principiului fundamental de interpretare juridică specialia generalibus derogant, calea de atac extraordinară a recursului este inadmisibilă, hotărârile pronunțate de instanța de apel având caracter definitiv, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Reținând, așadar, că, în speță, decizia recurată a fost pronunțată în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului (art. 43 corelat cu art. 46 din Legea nr. 85/2014), aceasta nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege. Dimpotrivă, așa cum rezultă din cele expuse mai sus, conform art. 483 alin. (2) teza finală, nu sunt supuse recursului "hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Se mai reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Fiind, așadar, operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 din C. proc. civ., față de dispozițiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei civile nr. 99 din 7 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți.

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva deciziei civile nr. 99 din 7 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2024.