ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1191/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea precizată înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad, secția Civilă, la data de 03.02.2020, în dosarul nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, Ministerul Finanțelor Publice și B. S.R.L., solicitând obligarea pârâților la predarea tractoarelor indisponibilizate prin procesul-verbal al IJPF Maramureș din 21.09.2011, întocmit în dosarul nr. x/2011 și lăsate în custodia B. S.R.L.; obligarea pârâților la plata sumei de 60.000 euro reprezentând diferența de valoare dintre starea tehnică a tractoarelor la data preluării și cea de acum și obligarea la plata sumei de 20.000 euro reprezentând echivalentul lipsei de folosință a celor trei tractoare pe durata celor 8 ani în care a fost deposedat de acestea. Prin sentința civilă nr. 2072/07.07.2020, Judecătoria Arad, secția Civilă a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Arad, invocată de către Ministerul Finanțelor Publice prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Arad. Prin încheierea din data de 06.10.2020, Tribunalului Arad, secția I civilă a constatat necompetența funcțională a completului C7-2020 din cadrul secției I civilă a Tribunalului Arad și a trimis dosarul cauzei la secția a II-a civilă a Tribunalului Arad. Prin sentința civilă nr. 772/16.11.2020, Tribunalul Arad, secția a II-a civilă a declinat în favoarea Judecătoriei Arad competența materială de soluționare a cererii formulate de reclamantul A., a constatat ivit conflictul de competență și a trimis cauza secției a doua a Curții de Apel Timișoara pentru soluționarea conflictului negativ de competență; a dispus suspendarea cauzei până la pronunțarea unei soluții privind acest conflict de competență. Prin decizia nr. 165/PI/CC/14.12.2020, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a stabilit competența de soluționare a cererii precizate, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu intimatele Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura centrală, Ministerul Finanțelor Publice București și S.C. B. S.R.L., având ca obiect "obligație de a face și pretenții", în favoarea Tribunalului Arad, secția a II-a civilă.

Hotărârea pronunțată de prima instanță: Prin sentința civilă nr. 73/08.02.2021 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2020, s-a respins excepția de netimbrare a acțiunii precizate; s-a respins excepția lipsei de interes a reclamantului A.; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației și B. S.R.L. și administratorul C. al S.C. B. S.R.L.; s-a admis excepția de inadmisibilitate a aceleași cereri față de pârâtele Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală și Ministerul Finanțelor Publice București; s-a respins cererea formulată de reclamantul A. împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, B. S.R.L. și administratorul C. al S.C. B. S.R.L., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, Ministerul Finanțelor Publice București prin A.J.F.P. Arad; fără cheltuieli de judecată.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel: Prin decizia decizia nr. 732/A/02.12.2021, Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a admis apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 73/8.02.2021 pronunțate de Tribunalul Arad; a anulat în parte sentința apelată, a respins excepția inadmisibilității acțiunii formulată în contradictoriu cu intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice și a amânat judecarea cauzei, acordând termen pentru soluționarea acestei acțiuni. La data de 07.02.2022, reclamantul A. a depus precizare de acțiune, prin care a arătat că a solicitat obligarea pârâtei la plata valorii lipsei de folosință a tractoarelor - Tractor marca D. cu serie panson x, Tractor marca D. cu plăcuță martor x, Tractor marca D. cu serie panson 190#1255 - de la data ridicării acestora, obligarea la plata diferenței de valoare dintre valoarea din factura de cumpărare a acestora și valoarea de vânzare, de piață a acestora la această dată în starea actuală și la plata cheltuielilor de judecată. A aproximat suma de 60.000 euro reprezentând diferența de valoare dintre starea tehnică a tractoarelor la data preluării și cea de acum și suma de 20.000 euro reprezentând valoarea lipsei de folosință a celor trei tractoare pe durata celor 8 ani în care a fost deposedat de acestea. Prin decizia civilă nr. 233/A/11.05.2023, Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a respins apelul incident formulat de apelata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 73/8.02.2021 pronunțate de Tribunalul Arad. A respins acțiunea formulată de reclamantul A., astfel cum a fost precizată la data de 7.02.2022, în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice.

Calea de atac formulată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 233/A/11.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi au declarat recurs principal reclamantul A. și recurs incident pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice. Recursul principal declarat de reclamantul A. Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată, respectiv să fie obligată pârâta la plata sumei de 14.350 euro sau echivalentul în RON de 70.074,00 RON (conform concluziilor expertizei), reprezentând diferența de valoare dintre starea tehnică a tractoarelor la data preluării și aceea de acum și la plata sumei de 108.000 euro sau echivalentul în RON de 531.316 RON reprezentând valoarea lipsei de folosință a celor 3 tractoare pe durata celor 10 ani în care a fost deposedat de acestea. Arată că prin încheierea de ședință din data de 23.03.2022, curtea a admis și a recunoscut prejudiciul creat de pârâtă. Astfel, la interpelarea instanței, referitor la expertiza evaluatorie solicitată raportat la temeiul invocat prin acțiunea formulată, respectiv la dispozițiile art. 96 din Legea nr. 303/2004, reprezentantul reclamantului a învederat că eroarea judiciară este reprezentată de cercetarea reclamantului A., care s-a finalizat cu o soluție de clasare, pe timpul cercetărilor fiindu-i reținute cele 3 tractoare timp de 7 ani, neavând posibilitatea de a le folosi, deși a făcut diverse cereri pe parcursul procedurii prin care a solicitat ca acestea să îi fie date în custodie pentru a le întreține corespunzător pe perioada cercetărilor. Totodată, prin încheierea de ședință din data de 13.04.2022 s-a admis cererea de efectuare a unei expertize tehnice cu următoarele obiective: să evalueze diferența de valoare a celor 3 tractoare ridicate de organele de urmărire penală, calculând diferența dintre valoare a bunurilor la data ridicării acestora (21.04.2011) și valoarea acestora la data predării lor către reclamant (23.09.2021) și să evalueze lipsa de folosință a tractoarelor pentru această perioadă, respectiv perioada cuprinsă între 21.09.2011 - 23.09.2021. Astfel, susține că instanța recunoaște prejudiciul adus reclamantului de către pârâtă, dar nu cunoaște adevărata lui valoare sens în care a admis efectuarea expertizei pentru a afla întinderea prejudiciului. Consideră că în mod greșit, din analiza probelor administrate în cauză, curtea de apel nu a constatat existența unei erori judiciare, astfel cum este aceasta definită prin lege. Astfel, atât în dreptul intern cât și în cel internațional cât și în Convenția Drepturilor Omului, până la condamnarea în mod definitiv a unei persoane aceasta este prezumată nevinovată, nevinovăția fiind o prezumție legală, iar vinovăția trebuie dovedită. Recurentul consideră că instanța de apel, reținând că prin Ordonanța de clasare procesul penal a fost închis pentru că a intervenit prescripția răspunderii penale, a prezumat vinovat reclamantul, care nu a fost niciodată condamnat definitiv și, mai mult, a fost deposedat în mod abuziv de bunuri de către organele Statului Român, care timp de 11 ani nu a reușit a demonstra vinovăția acestuia în niciun mod, tergiversând soluționarea procesului, deși existau toate documentale de proveniență a tractoarelor cu CMR-uri și plățile făcute prin bancă la valoarea pieții. Incompetența organelor de urmărire penală nu poate fi imputată recurentului. Mai mult, recurentul susține că cele 3 tractoare au fost ridicate în mod ilegal și ținute într-un mod necorespunzător timp de 10 ani de către pârâtă, iar la final i-au pus în vedere să-și ridice tractoarele pe cheltuiala lui din Arad și să le transporte la Târnova. Totodată, arată că a făcut cereri pentru a-i fi predate în posesie pentru conservare aceste bunuri până la soluționarea procedurilor inițiate de către reprezentanții pârâtei, cereri care în mod nejustificat au fost respinse, respectiv în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Arad, soluționat definitiv prin decizia civilă nr. 5281/16.09.2015 a Curții de Apel Timișoara și în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Arad, soluționat delinitiv prin decizia civilă nr. 3798/10.11.2016 a Curții de Apel Timișoara. Mai arată că Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, prin ordonanța procurorului, i-a pus în vedere ridicarea tractoarelor fără un proces-verbal de predare-primire care să ateste starea acestora după 10 ani, fiind de notorietate că trebuia însoțit de o expertiză judiciară care să poată fi folosită într-un eventual proces împotriva celor responsabili pentru prejudiciul cauzat recurentului și respectiv pentru a putea stabili pretențiile sub aspectul cuantumului acestora. În fapt, prin procesul-verbal întocmit de IJPF Maramureș la 21.09.2011, cele 3 tractoare marca D. au fost lăsate de către organele de poliție judiciară din cadrul IJPF Maramureș, delegate în dosarul x/2011, în custodia B. S.R.L., cu obligația păstrării integrității bunurilor. Recurentul consideră că este vorba de o eroare judiciară întrucât tractoarele sale, care se aflau în custodia B. S.R.L. au suferit degradări și prezintă lipsuri, deși de la data preluării acestora recurentul susține că a făcut diverse demersuri solicitând custodia acestora, prezentând toate documentele de proveniență și cele vamale, dar toate au fost respinse. Arată că, deși instanța de apel a reținut interesul reclamantului și răspunderea pârâtei, a pronunțat o soluție contradictorie motivării hotărârii, aplicând greșit normele de drept material. În drept, a invocat art. 96 alin. (1)-(5) din Legea nr. 303/2004, art. 541 alin. (3) C. proc. pen., art. 52 alin. (3) din Constituție. Recursul incident declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice Recurenta-pârâtă susține că instanța de apel a dat o dezlegare greșită excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor, având în vedere că în cuprinsul acțiunii nu se face mențiune cu privire la vreun act emis de Ministerul Finanțelor și nu se face referire la vreo acțiune a Ministerului Finanțelor care să aibă legătură cu cele trei tractoare solicitate a fi restituite și expertizate tehnic, pentru care reclamantul solicită despăgubiri. Arată că bunurile solicitate a fi restituite nu au fost și nu sunt în posesia Ministerului Finanțelor, astfel că este necesară constatarea lipsei calității sale procesuale pasive, nefiind îndeplinite prevederile art. 36 din C. proc. civ. în care se arată că: "calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios." Prin decizia civilă nr. 233/A/11.05.2023, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul incident formulat de Ministerul Finanțelor, motivând că datorită faptului că suntem în prezența unei cauze întemeiate pe "art. 96 alin. (1)-(5) din Legea nr. 303/2004, prin care se este reglementată răspunderea statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, se constată că în speță există identitate între pârâtă și subiectul pasiv al raportului dedus judecății, astfel că apelul incident apare ca nefondat." Recurenta-pârâtă susține că instanța de apel în soluționarea apelului incident formulat de Ministerul Finanțelor a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală cu încălcarea dispozițiilor de drept material aplicabile în speță, fiind incident art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. Astfel, deși se indică de către Curtea de Apel Timișoara faptul că o eventuală răspundere în temeiul Legii nr. 303/2004 revine statului, reține ca ar avea calitate procesuală pasivă o altă persoană decât Statul Român, respectiv Ministerul Finanțelor. Consideră că instanța de apel a greșit atunci când a pronunțat hotărârea, întrucât nu a observat că Statul Român (persoana indicată chiar de către aceasta că i-ar reveni calitatea procesuală pasivă) nici măcar nu a fost parte în proces, nu a fost chemată în judecată. Arată că Ministerul Finanțelor nu poate fi confundat cu Statul Român, așa cum greșit a făcut-o Curtea de Apel Timișoara. Statul Român ar putea avea calitate procesuală proprie putând fi reprezentat de diferite instituții, printre care și de către Ministerul Finanțelor, însă în acest dosar Ministerul Finanțelor nu a fost chemat în judecată și nici citat în calitate de reprezentant, ci în nume propriu. Fiind chemat în judecată în nume propriu, între Ministerul Finanțelor și reclamant nu există niciun raport juridic litigios. Practic, Curtea de Apel Timișoara a transformat răspunderea statului în răspunderea Ministerului Finanțelor. Art. 96 din Legea nr. 303/2004 invocat de către Curtea de Apel Timișoara prevede în mod expres că: "Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare." În continuare, alin. (6) al art. 96 din Legea nr. 303/2004 arată că: "(6) Pentru repararea prejudiciului, persoana vătămată se poate îndrepta cu acțiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice." Prin urmare, consideră că Ministerul Finanțelor în nume propriu nu poate să răspundă niciodată pentru erorile judiciare făcute de magistrați, neavând competența de a gestiona puterea judecătorească; o eventuală răspundere pentru erorile judiciare aparține Statului Român, nicidecum Ministerului Finanțelor. În aceste condiții, prima instanța a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și interpretarea greșită a normelor de drept material reprezentate atât de art. 96 din Legea nr. 303/2004, cât și de art. 36 din C. proc. civ. legat de calitatea procesuală. Reiterează faptul că Ministerul Finanțelor a fost chemat în judecată în nume propriu și nu în reprezentarea Statului Român, aspect care rezultă în mod clar din acțiunea formulată și chiar din recursul principal înregistrat de A. în care se indică că acesta este formulat "în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice B-dul x, nr. 16, cod 050706, București." La pagina 7 alin. (8) din decizia atacată s-au reținut de către instanța de apel următoarele: "Curtea subliniază că răspunderea statului în situația producerii unei erori judiciare intervine doar în mod excepțional." Or, deși a reținut că în eventualitatea producerii unei erori judiciare răspunderea aparține statului, totuși a constatat calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor și nu a statului. Pentru aceste considerente, recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului incident și să se constate că Ministerul Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, întrucât nu a fost chemată în judecată în reprezentarea Statului Român și nu poate răspunde în temeiul art. 96 din Legea nr. 303/2004.

Apărările formulate în cauză: Recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului principal și recurs incident, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor. Intimatele-pârâte B. S.R.L. și Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației au depus întâmpinări prin care au invocat autoritatea de lucru judecat cu privire la lipsa calității lor procesuale pasive în cauză. De asemenea, intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului principal și excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului principal formulat de reclamantul A., în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a o admite și, în consecință, va anula recursul principal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. În cauză, prin decizia civilă nr. 233/A din 11 mai 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a respins apelul incident formulat de apelata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 73/8.02.2021 pronunțată de Tribunalul Arad; a respins acțiunea formulată de reclamantul A., astfel cum a fost precizată la data de 7.02.2022, în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice. Se observă că instanța de apel a argumentat de ce nu sunt îndeplinite în speță condițiile prevăzute de art. 96 din Legea nr. 303/2004, nefiind în prezența unei erori judiciare, astfel cum aceasta este definită prin lege. Recurentul nu a făcut dovada unei fapte ilicite făcute de organele judiciare care să atragă răspunderea statului, având în vedere că indisponibilizarea bunurilor a fost dispusă de organele de urmărire penală deoarece existau indicii temeinice cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, iar prin ordonanța de clasare s-a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale și nu inexistența faptelor. Prin motivele invocate în recursul principal, recurentul-reclamant nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată de instanța de apel, ci s-a limitat la prezentarea situației de fapt a cauzei, expunându-și nemulțumirea cu privire la modul în care instanța de apel a apreciat probatoriul administrat în cauză, respectiv expertiza tehnică judiciară prin care a fost evaluată diferența de valoare a tractoarelor, precum și lipsa de folosință a acestora în perioada 21.09.2011-23.09.2021, cererile de predare în posesie a acestor bunuri pentru conservare, care i-au fost respinse prin hotărâri definitive, lipsa procesului-verbal de predare-primire care să ateste starea tractoarelor, procesul-verbal IJFP Maramureș din 21.09.2011. Înalta Curte reține că interpretarea probelor administrate de instanțele de fond este o operațiune care se circumscrie aspectelor de netemeinicie a hotărârii atacate neputându-se cenzura în recurs modalitatea în care instanța de apel a apreciat probele relevante pentru soluționarea cauzei. Recurentul-reclamant a mai susținut că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a normelor de drept material, indicând dispozițiile art. 96 alin. (1)-(5) din Legea nr. 303/2004, art. 541 alin. (3) C. proc. pen., art. 52 alin. (3) din Constituție, însă, Înalta Curte reține că recurentul a invocat aceste dispoziții legale în mod formal, doar din perspectiva aprecierii probelor, fără a dezvolta, în concret, critici prin care să pună în discuție modul în care instanța de apel a interpretat sau aplicat aceste norme și reguli de drept. În acest sens, Înalta Curte menționează că simpla indicare a unor texte de lege nu este suficientă pentru declanșarea mecanismului de exercitare a recursului, ci este necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanța care a pronunțat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate. Prin argumentele evocate, recurentul tinde, de o manieră inadmisibilă procedural, la o devoluare a fondului, la stabilirea altei situații de fapt, în raport probele administrate în cauză, față de care să se aprecieze de către instanța de recurs faptul că recurentul-reclamant a făcut dovada pretențiilor solicitate prin acțiunea dedusă judecății. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. Reținând că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că, recursul nu este motivat în raport cu cerințele art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancțiunea nulității recursului, în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Având în vedere că recurentul-reclamant nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 489 alin. (2) din același act normativ, motiv pentru care va anula recursul principal. În ceea ce privește recursul incident declarat de recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 491 alin. (1) C. proc. civ.: "Recursul incident și recursul provocat se pot exercita în cazurile prevăzute de art. 472 și art. 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispozițiile art. 488 rămân aplicabile". Dispozițiile art. 472 C. proc. civ., aplicabile recursului incident, dispun în sensul că: "(1) Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe. (2) Dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect." În consecință, în temeiul art. 491 alin. (2) coroborat cu art. 472 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în raport de soluția dată cu privire la recursul principal, anulat pentru neîncadrarea în motivele de casare, recursul incident declarat de recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, rămâne fără efect, din moment ce recursul principal a primit o soluție care nu implică cercetarea fondului. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul principal declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 233/A din 11 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi și va constata, ca rămas fără efect, recursul incident declarat de recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, împotriva aceleiași decizii.