ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2758/2024

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2024

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 9 octombrie 2023, pe rolul Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea - Serviciul Fiscal Orășenesc Bălcești:

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate în proces, respectiv onorariul de avocat și orice alte cheltuieli ce vor fi ocazionate de soluționarea cauzei.

Prin sentința civilă nr. 161 din 9 aprilie 2024, Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălcești.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că a fost învestită cu o contestație la executare care, în considerarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) și art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., este de competența judecătoriei de la domiciliul debitorului.

Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că debitorul are domiciliul în localitatea Bălcești, împrejurare care atrage competența Judecătoriei Bălcești.

Prin sentința civilă nr. 283 din 4 iunie 2024, Judecătoria Bălcești a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea - Serviciul Fiscal Orășenesc Bălcești, în favoarea Judecătoriei Slatina.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Bălcești a reținut că instanța de judecată a fost învestită cu o contestație la executare împotriva actelor de executare emise în dosarul fiscal nr. x din 3 februarie 2014 al Administrației Județene a Finanțelor Publice Vâlcea - Serviciul Fiscal Orășenesc Bălcești.

Nici dispozițiile art. 172 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în vigoare la data demarării executării silite, și nici cele ale art. 260 alin. (4) din Legea nr. 207/2017 privind Codul de procedură fiscală, în vigoare în prezent, nu conțin prevederi speciale cu privire la competență, în ceea ce privește contestația la executare, astfel încât acestea se completează cu normele cuprinse în C. proc. civ.

Prin urmare, instanța competentă se stabilește în baza dispozițiilor art. 714 alin. (1) și (2) și ale art. 651 alin. (1) teza a II-a din actul normativ menționat.

Contestatorul are domiciliul în Austria astfel că, în considerarea dispozițiilor legale menționate, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Slatina, în circumscripția căreia se afla sediul creditoarei la data sesizării organului de executare.

Mai mult, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Olt - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Slatina a admis cererile creditoarei Agenția Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea - Serviciul Fiscal Orășenesc Bălcești și a notat începerea urmăririi silite a imobilelor aflate în proprietatea și coproprietatea contestatorului.

În consecință, Judecătoria Bălcești a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Prin sentința civilă nr. 3577 din data de 17 septembrie 2024, Judecătoria Slatina a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălcești. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat cauza și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Slatina a reținut că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 714 alin. (2) din C. proc. civ. întrucât, din actele de executare depuse la dosar, nu reiese că s-a demarat executarea silită imobiliară asupra bunurilor contestatorului, pentru a fi atrasă competența judecătoriei de la locul situării imobilului executat. În consecință, executarea silită se realizează doar asupra veniturilor debitorului care este angajat în cadrul B. cu sediul în Bălcești.

Mai mult, contestatorul își are reședința declarată în localitatea Bălcești, unde are sediul și una dintre creditoare, fiind incidente dispozițiile art. 651 din C. proc. civ.

Prin urmare, Judecătoria Slatina a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălcești.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Bălcești îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Obiectul litigiului vizează contestația la executare formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea - Serviciul Fiscal Orășenesc Bălcești, prin care a solicitat desființarea actelor de executare emise în dosarul fiscal nr. x din 3 februarie 2014 al Administrației Județene a Finanțelor Publice Vâlcea - Serviciul Fiscal Orășenesc Bălcești, ca urmare a intervenirii unor cauze care au stins dreptul de a mai obține executarea silită.

Judecătoria Bălcești și Judecătoria Slatina și-au declinat reciproc competența de soluționare a pricinii, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale celor două instanțe cu privire la normele juridice incidente cauzei.

Astfel, Judecătoria Bălcești a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza a II-a și ale art. 714 alin. (2) din C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Slatina a apreciat că, în speță, sunt incidente prevederile art. 651 alin. (1) teza I din actul normativ menționat.

Înalta Curte reține că atât dispozițiile art. 172 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003, în vigoare la data demarării executării silite, cât și cele ale art. 260 alin. (4) din Legea nr. 207/2017, în vigoare în prezent, prevăd că persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor Codului de procedură fiscală de către organele de executare silită, contestația introducându-se la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.

Neexistând prevederi speciale cu privire la competență, în ceea ce privește contestația la executare, normele din Codul de procedură fiscală se completează cu cele cuprinse în C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, stabilită în baza prevederilor art. 651 alin. (1) din același act normativ potrivit cu care "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispozițiile art. 112 și art. 127 se aplică în mod corespunzător."

Din analiza textului legal citat anterior, se poate observa cu ușurință că dacă în privința competenței materiale legiuitorul desemnează, cu titlu general, judecătoria ca fiind instanța de executare, din punctul de vedere al criteriului teritorial norma în discuție identifică judecătoria care devine instanță de executare prin aplicarea unui set de reguli succesive. Astfel, ca regulă generală, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii. În subsidiar, dacă debitorul nu are sediul sau domiciliul în țară, legiuitorul determină instanța de executare prin raportare la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului la momentul sesizării organului de executare. În alte cuvinte, fiecare nouă regulă de determinare a instanței de executare se aplică strict sub rezerva ineficienței normei anterioare, de unde rezultă o aplicare etapizată și exclusivă a acestora.

Primul criteriu teritorial avut în vedere de legiuitor este cel al domiciliului sau sediului debitorului.

Înalta Curte reține că domiciliul persoanei fizice este unul din atributele de identificare, în spațiu, a acesteia și se caracterizează prin stabilitate, unicitate, obligativitate și inviolabilitate. Scopul domiciliului este acela de a lega, din punct de vedere juridic, un individ de un anumit punct determinat în spațiu. Caracterul stabilității domiciliului nu interferează, însă, cu libertatea de mișcare a persoanei fizice și nici cu libertatea de a locui efectiv în alt spațiu.

De aceea, dispozițiile art. 87 și ale art. 88 din C. civ. fac referire nu doar la domiciliul, ci și la reședința persoanei fizice. Iar, dispozițiile art. 91 din același act normativ prevăd că "(1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune".

Înalta Curte reține că scopul dispozițiilor din C. civ., menționate anterior, este acela ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, pentru a da eficiență principiilor dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil. Noțiunea de domiciliu trebuie înțeleasă într-un sens mai larg, interesând nu doar locuința statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde acesta locuiește efectiv, în măsura în care ea a fost cunoscută de către terțele persoane interesate. Printr-o astfel de interpretare teleologică și sistematică a textelor de lege arătate, i se asigură debitorului posibilitatea de a-și exercita drepturile procesuale prin intermediul instanței de judecată aflate în proximitatea domiciliului său real.

O astfel de interpretare este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a reținut că "domiciliul" se referă nu doar la spațiul legal ocupat sau dobândit, ci și la orice alt spațiu de locuit, dacă există legături suficiente și continue. Curtea a arătat, în mai multe rânduri, că "dreptul la o instanță" cuprinde mai multe aspecte, printre care dreptul de acces și egalitatea armelor, care impune un echilibru just între părți.

În cauza pendinte, se constată că debitorul A. are domiciliul în Austria și reședința în România, orașul Bălcești, str. x, jud. Vâlcea, unde, de altfel, este implicat într-un raport de muncă cu B.. Prin urmare, întrucât reședința stabilă este în raza teritorială a Judecătoriei Bălcești, Înalta Curte constată că aceasta este instanța competentă să soluționeze prezenta speță, în considerarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ.

De altfel, și una dintre creditoare, respectiv Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea - Serviciul Fiscal Orășenesc Bălcești are sediul în orașul Bălcești, str. x, jud. Vâlcea.

Înalta Curte constată că dispozițiile art. 714 alin. (2) din C. proc. civ., în considerarea cărora Judecătoria Bălcești și-a declinat competența teritorială în favoarea Judecătoriei Slatina, nu prezintă relevanță în stabilirea competenței, în prezenta cauză.

Prin cererea cu care a învestit instanța de judecată, contestatorul a solicitat anularea actelor de executare emise în dosarul fiscal nr. x/2014, respectiv somația nr. 4907 din 2 martie 2012 pentru suma de 442.075,6 RON, titlul executoriu nr. x din 20 martie 2012 pentru suma de 442.075,6 RON, somația nr. 38/40/2014, pentru suma de 442.076 RON, titlul executoriu pentru suma de 339.969 RON, titlul executoriu pentru suma de 79.546 RON, titlul executoriu pentru suma de 17.061 RON și titlul executoriu pentru suma de 5.500 RON.

Abia în fața Judecătoriei Slatina, după declinarea de competență dispusă de Judecătoria Bălcești, contestatorul a formulat o completare - modificare a contestației la executare, prin care a solicitat, în contradictoriu cu Agenția Județeană a Finanțelor Publice Olt - Serviciul Fiscal Municipal Caracal, anularea și a altor acte de executare ce vizau valorificarea imobilelor aflate în proprietatea sa, situate în județul Olt.

Însă, extinderea cadrului procesual nu a fost discutată de instanță, excepția necompetenței teritoriale fiind analizată cu prioritate, în considerarea dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, față de actele supuse controlului judiciar, prin contestația cu care a învestit instanța de judecată, care vizează somații de plată a debitelor și titlurile executorii care au stat la baza emiterii acestora, dispozițiile art. 714 alin. (2) din C. proc. civ. nu își găsesc aplicabilitatea.

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din același act normativ, va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Bălcești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălcești.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 din C. proc. civ.