ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1572/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, la data de 21 mai 2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI OLT a solicitat anularea Titlului executoriu nr. x și Somația nr. x în dosarul de executare nr. x.

Pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI OLT a depus întâmpinare invocând necompetența materială a Curții de Apel Craiova în soluționarea cererii, apreciind că este competentă să judece cauza Judecătoria Slatina.

La data de 27 iunie 2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a depus răspuns la întâmpinare.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința nr. 313 din 15 septembrie 2014, Curtea de Apel Craiova a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI OLT, în favoarea Tribunalului Olt, secția Constencios Administrativ și Fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Craiova a reținut următoarele:

Prin acțiune, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat anularea titlului executoriu nr. x și a somației nr. x, susținând că emiterea acestora este nelegală, deoarece Decizia de impunere nr. x din 09.10.2013, care a stat la baza emiterii titlului executoriu și a somației, nu este definitivă, deoarece există contestație asupra titlului.

Reclamantul a formulat prezenta acțiune față de actele de executare, solicitând controlul instanței de contencios administrativ, criticând însă lipsa titlului de creanță fiscală, astfel că fiind pusă în discuție existența și întinderea titlului administrativ fiscal, acțiunea formulată este de competența instanțelor de contencios administrativ

Pentru stabilirea competenței materiale, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv criteriul valoric.

S-a reținut că, în speță, este aplicabil al doilea criteriu enunțat anterior, deoarece obiectul cauzei deduse judecății privește contribuții, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 RON, astfel că tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu de contencios administrativ în primă instanță.

Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței nr. 313 din 15 septembrie 2014 a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte constată că se impune respingerea acestuia ca inadmisibil.

Prin Sentința recurată, prima instanță a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI OLT, în favoarea Tribunalului Olt, secția Constencios Administrativ și Fiscal.

În cauză, criticile recurentei vizează această soluție.

Potrivit art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., hotărârea prin care instanța s-a declarat necompetentă nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent.

Din interpretarea logico-juridică a textului legal menționat rezultă, fără putință de tăgadă, faptul că împotriva hotărârii de declinare a competenței nu se poate exercita nicio cale de atac.

Prin urmare, încheierea atacată nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., iar conform art. 634 alin. (1) din același cod are caracter definitiv, calea de atac exercitată nefiind astfel prevăzută de lege.

Potrivit art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a din C. proc. civ.,:

"(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sancționa următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel:

a) introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice."

Față de vădita netemeinicie a cererii recurentei și exercitarea repetată a căii de atac a recursului, aspect de natură a contura reaua-credință a acestuia, Înalta Curte apreciază că în speță sunt incidente prevederile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a din C. proc. civ., astfel încât va aplica reprezentantului legal al societății A. S.R.L., B., o amendă judiciară în cuantum de 1000 RON.

Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil și, totodată, va face aplicarea în cauză a prevederilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 313 din 15 septembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

În temeiul dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a din C. proc. civ. aplică numitului B., în calitate de reprezentant al recurentei, amendă judiciară în cuantum de 1000 RON.

Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare, în ceea ce privește sancțiunea aplicată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 aprilie 2018.