ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4253/2024

Ședința publică din data de 2 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. 1. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 09.10.2023 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele D.G.R.F.P. Craiova - AJFP Vâlcea și Serviciul Fiscal Orășenesc Băbeni, admiterea excepției perimării de drept a executării silite; să se constate perimarea executării silite și să se dispună desființarea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul fiscal întocmit de către intimate, emise în baza Deciziei nr. 462/10.03.2016, pronunțate de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2015, respectiv: somația nr. 527999/24.02.2015 și somația nr. 132233/24.05.2016, notate în CF x Slatina, precum și orice alte acte de executare emise în baza deciziei nr. 462/10.03.2016; să se constate intervenită prescripția executării în cursul executării silite și să se dispună anularea tuturor actelor de executare silită efectuate de către intimate în dosarul fiscal de executare, ca urmare a stingerii prin prescripție a executării silite.

Prin sentința nr. 26/19.01.2024 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Vâlcea și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea A. și pe intimații D.G.R.F.P. Craiova - A.J.F.P. Vâlcea și Serviciul Fiscal Orășenesc Bălcești, în favoarea Judecătoriei Slatina.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina în data de 19.02.2024 sub nr. x/2023.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1802 din 17.04.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Slatina - sectia civilă a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălcești.

În considerentele sentinței s-a reținut că în speță, contestatoarea, în calitate de debitor, a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata AJFP Vâlcea-Serviciul Fiscal Orășenesc Bălcești și că potrivit art. 714 raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Totodată, potrivit art. 714 alin. (2) C. proc. civ., în cazul urmăririi silite a imobilelor, a fructelor și a veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului.

Judecătoria Slatina a constatat că acest text de lege nu este incident în cauză, deoarece din actele de executare nu reiese faptul că urmărirea silită desfășurată împotriva contestatoarei se efectuează prin urmărirea silită imobiliară asupra bunurilor înscrise în cartea funciară, iar pe de altă parte, conform extrasului de carte funciară și actelor depuse de către intimată, aceasta a notat în cartea funciară somația nr. 527999/24.02.2015, dar din actele de executare reiese că au fost efectuate verificări cu privire la imobilele deținute de debitoare și a fost emisă doar adresa de înștiințare privind înființarea popririi.

Prin urmare, executarea silită împotriva debitoarei a fost efectuată doar prin urmărirea veniturilor, iar nu a imobilelor aflate în Slatina.

Având în vedere domiciliul debitoarei, cu reședința în Bălcești, jud. Vâlcea și sediul creditoarei tot în Bălcești, jud. Vâlcea, Judecătoria Slatina a reținut că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., întrucât chiar dacă debitoarea a precizat că locuința sa este în Austria, având doar reședința în Bălcești, rămân aplicabile dispozițiile tezei a II-a a articolului 651 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului."

Astfel, întrucât domiciliul debitorului se află în Bălcești, jud. Vâlcea, dar și sediul creditoarei AJFP Vâlcea-Serviciul Fiscal Orășenesc Bălcești este în Bălcești, jud. Vâlcea, aflat în circumscripția judecătoriei Bălcești, precum și caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în privința cererilor în materie de executare silită, instanța a apreciat este competentă Judecătoriei Bălcești.

2.2. Prin sentința civilă nr. 389 din 25 iunie 2024, Judecătoria Bălcești a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de contestatoare, și a declinat în favoarea Judecătoriei Slatina competența de soluționare a acțiunii; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că prin sentința civilă nr. 1971/2015 din 04.11.2015 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2015, contestatoare A. a fost obligată la plata sumei de 3.758.217,97 RON către debitoarea S.C. B. S.R.L., ca urmare a angajării răspunderii administratorului conform art. 138 lit. e) din Legea 85/2006.

Ulterior, prin decizia nr. 462/R-COM din 10.03.2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, s-a admis recursul promovat de pârâtă și s-a modificat în parte sentința pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în sensul că a fost obligată pârâta să aducă la masa credală suma de 1.134.160,45 RON.

În baza titlului de creanță menționat, s-a format dosarul de executare nr. 132232, în care au fost emise de către Serviciul fiscal orășenesc Bălcești, titlul executoriu și somația din 24.05.2016 pentru suma de 1.134.160 RON, organul fiscal dispunând și înființarea popririi către C. și D. S.R.L..

Potrivit hotărârilor judecătorești și actelor de executare menționate, la momentul începerii executării silite debitoarea avea domiciliul în orașul Bălcești, jud. Vâlcea, ulterior aceasta schimbându-și domiciliul în Austria.

Prin încheierea nr. 126757/11.09.2023 emisă de OCPI OLT-BCPI Slatina a fost admisă cererea AJFP Vâlcea-Serviciul Fiscal Orășenesc Bălcești, în CF nr. x Slatina fiind notată, în baza somației nr. x/24.05.2016, începerea urmăririi silite a imobilului în suprafață de 407 mp (situat în Slatina, str. x), pentru suma de 1.134.160 RON, imobil ai cărui proprietari (în devălmășie) sunt E. și A..

De asemenea, prin încheierea nr. 126777/11.09.2023 emisă de OCPI OLT-BCPI Slatina a fost admisă cererea AJFP Vâlcea-Serviciul Fiscal Orășenesc Bălcești, în CF nr. x Slatina fiind notată, în baza somației nr. x/24.05.2016, începerea urmăririi silite a imobilului în suprafață de 1307 mp (situat în Slatina, str. x), pentru suma de 1.134.160 RON, imobil ai cărui proprietari (în devălmășie) sunt E. și A..

Ulterior comunicării încheierilor menționate, contestatoarea a formulat cererea care face obiectul prezentei judecăți.

În drept, a reținut că art. 260 alin. (4) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală nu conține dispoziții speciale cu privire la competență în ce privește contestația la executare, prevăzând că aceasta se introduce la instanța judecătorească competentă.

De asemenea, codul de procedură fiscală prevede aplicarea, în completare, a normelor C. proc. civ., iar potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, astfel că devin incidente dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., potrivit cărora instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Totodată a reținut dispozițiile art. 714 alin. (2) C. proc. civ. și faptul că din interpretarea coroborată a dispozițiile legale anterior menționate reiese că din punct de vedere material competența aparține judecătoriei, însă din punct de vedere teritorial este vorba despre o competență alternativă, împărțită între judecătoria de la domiciliul/sediul debitorului și judecătoria de la locul situării imobilului (în cazul în care urmărirea silită vizează un imobil situat în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare).

De asemenea, a mai reținut dispozițiile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente și faptul că prin răspunsul la întâmpinare contestatoarea și-a exprimat neechivoc poziția, ca în cazul declarării necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului Vâlcea, cauza să fie declinată în favoarea Judecătoriei Slatina, invocând prevederile art. 714 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și urmărirea silită imobiliară care se desfășoară împotriva sa.

A mai reținut că, fiind vorba despre o competență alternativă, excepția necompetenței teritoriale nu putea fi invocată de către Judecătoria Slatina, din oficiu și că din analiza extraselor de carte funciară reiese că executarea silită vizează și imobilele aflate în Slatina, conform încheierilor de admitere menționate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va trimite cauza spre competentă soluționare secției I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru considerentele ce urmează:

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de contestatoarea A., prin care aceasta a solicitat, în contradictoriu cu intimatele D.G.R.F.P. Craiova - AJFP Vâlcea și Serviciul Fiscal Orășenesc Băbeni, admiterea excepției perimării de drept a executării silite; să se constate perimarea executării silite și să se dispună desființarea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul fiscal întocmit de către intimate, emise în baza Deciziei nr. 462/10.03.2016, pronunțate de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/2015, respectiv: somația nr. 527999/24.02.2015 și somația nr. 132233/24.05.2016, notate în CF x Slatina, precum și orice alte acte de executare emise în baza deciziei nr. 462/10.03.2016; să se constate intervenită prescripția executării în cursul executării silite și să se dispună anularea tuturor actelor de executare silită efectuate de către intimate în dosarul fiscal de executare, ca urmare a stingerii prin prescripție a executării silite.

Înalta Curte constată că în cauză este vorba de o contestație la executare silită.

Or, litigiile ce au ca obiect contestații la executare au natura unor litigii civile, independent de izvorul executării silite.

De altfel, prin Decizia nr. 18/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 621 din 26.07.2019, s-a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Constanța și, în consecință, s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 714 și art. 95 din C. proc. civ., secțiile civile ale tribunalelor sunt competente funcțional să soluționeze apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii asupra contestațiilor formulate împotriva executărilor silite pornite în temeiul dispozițiilor art. 260 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că legiuitorul, prin introducerea art. 260 din Legea nr. 207/2015, a înțeles să trateze în același mod, din punct de vedere procedural, toate contestațiile la executare, indiferent dacă acestea privesc acte emise într-o procedură fiscală sau acte emise în executarea unor raporturi juridice de drept privat, dându-le pe toate în competența judecătoriei, ca instanță de fond.

Prin aceeași decizie s-a mai reținut că:

"51. Pentru a se stabili natura juridică a contestației la executare în materie fiscală nu pot fi ignorate considerentele Deciziei de recurs în interesul legii nr. XIV din 5 februarie 2007, citată anterior, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a statuat că "în cazul contestării executării silite ce se realizează de către organele administrativ-fiscale în baza unui titlu executoriu fiscal, dreptul comun este reprezentat de normele dreptului civil, material și procesual, iar nu de normele de drept public cuprinse în Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și, respectiv, în titlul IX din Codul de procedură fiscală, care sunt aplicabile numai la soluționarea acțiunii în anularea sau modificarea obligației fiscale, ce constituie titlu de creanță fiscală. (...)

De altfel, Înalta Curte constată că ambele judecătorii aflate în conflict au soluționat cauza în materie civilă și nu în contencios administrativ.

Sub acest aspect, se impun a fi avute în vedere și prevederile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Conflictul de competență ivit între două instanțe judecătorești se soluționează de instanța imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict".

Prin urmare, și din această perspectivă se impune ca prezentul conflict negativ de competență să fie soluționat de secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția de necompetență materială specializată și va trimite cauza spre competentă soluționare secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență materială specializată.

Trimite cauza spre competentă soluționare secției I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.