ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1916/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1916/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 15 mai 2018
Asupra conflictului negativ de competență, a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm. Vâlcea, la data de 11 octombrie 2017, sub dosarul nr. x/2017, contestatoarea Direcția Regională a Finanțelor Publice Craiova în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L. a formulat contestație la executarea silită ce face obiectul dosarului de executare silită nr. x/2017 al B.E.J. B., solicitând anularea încheierii nr. 192/20.09.2017, a somației nr. x/20.09.2017, a încheierii nr. 8807/05.09.2017, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2017.
Totodată, s-a solicitat și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În drept, au fost invocate prevederile art. 651- 654 și art. 711 C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 6059/2017 din 24 noiembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Craiova.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că, în raport cu prevederile art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare este de competența Judecătoriei Craiova, instanță în circumscripția căreia se află sediul debitoarei, iar nu Judecătoria Rm. Vâlcea, în raza căreia se află doar sediul Administrației Județene a Finanțelor Publice Vâlcea, instituție care, în litigiul dintre părți, a avut doar calitatea de reprezentant, iar nu de parte.
Totodată, s-a avut în vedere împrejurarea că încheierea nr. 8807/05.09.2017, prin care a fost încuviințată executarea silită a sentinței nr. 1706/2016 a Tribunalului Vâlcea, a fost pronunțată de Judecătoria Craiova, ca instanță de executare, tocmai în considerarea faptului că debitoarea are sediul în municipiul Craiova.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, la data de 25 ianuarie 2018, sub dosarul nr. x/2017.
Prin sentința civilă nr. 1954/2018 din 28 februarie 2018 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. x/2017, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vîlcea. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație si Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.
În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut că, în raport cu art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., precum și sentința nr. 1706/13.12.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Vâlcea, ce constituie titlul executoriu care stă la baza executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 192/2017 al BEJ B., sediul debitorului este în Râmnicu Vâlcea.
S-a mai reținut că, deși contestatoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Craiova are sediul în Craiova, nu are relevanță pentru stabilirea instanței de executare, calitatea acesteia fiind de împuternicit, în baza O.U.G. nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative și H.G. nr. 520/2013, privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a Ordinului presedintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1500/2013, privind împuternicirea conducătorilor unitatilor teritoriale de a semna acte cu caracter juridic.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub dosarul nr. x/2017.
Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoria Craiova, pentru următoarele considerente:
Obiectul prezentei cauze îl constituie contestația la executare împotriva actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 192/2017 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B., cauză în care a fost încuviințată executarea silită a sentinței civile nr. 1706 din 13 decembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2016.
Determinarea instanței de executare în soluționarea prezentei contestații la executare se face prin raportare la dispozițiile art. 714 C. proc. civ. coroborate cu art. 651 din același cod, norme legale prin care se stabilește că aceasta se introduce la instanța de executare, instanța fiind judecătoria în a cărei circumscripții se află, la data sesizării organului de executare, domiciliu sau, după caz, sediul debitorul, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. La alin. (3) se stabilește că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.
Instanța de executare, în competența căreia sunt plasate toate litigiile privind executarea silită conform alin. (3) al art. 651 C. proc. civ. este determinată de dispozițiile art. 651 alin. (1) din același Cod.
Astfel, conform art. 666 și art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare încuviințează executarea silită și își validează implicit, în această procedură, calitatea de instanță competentă să soluționeze litigiile privind contestația la executare.
De altfel, art. 714 alin. (1) C. proc. civ. stabilește regula potrivit căreia instanța de executare soluționează contestația la executare propriu-zisă.
În cauză, se constată că încuviințarea executării silite a fost dispusă de către Judecătoria Craiova, prin încheierea nr. 8807 din 5 septembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017.
Prin urmare, momentul determinant în stabilirea competenței instanței de executare îl reprezintă data sesizării instanței cu cererea de încuviințare a executării silite. De asemenea, trebuie păstrat principiul esențial al unicității instanței de executare, aceeași instanță fiind competentă să încuviințeze executarea silită și să soluționeze orice alt incident în legătură cu aceasta, precum contestația la executare ori întoarcerea executării silite.
Așadar, în raport cu dispozițiile legale evocate și înscrisurile de la dosar, rezultă că, în cauză, instanța de executare este Judecătoria Craiova, competență ce a fost dobândită prin încheierea nr. 8807 din 5 septembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Craiova, instanță căreia îi revine competența să soluționeze contestația la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite.
Față de considerentele anterior expuse și văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2018.