ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2604/2024

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția I civilă la data de 22.01.2020, reclamanta S.C. Hidrotehnica Galați S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Galați prin primar și Serviciul Public Ecosal, obligarea pârâților la plata sumei de 1.755.000 RON reprezentând contravaloare lipsă folosință a imobilului proprietatea sa, situat în Galați, strada x nr. 1 constituit din teren în suprafață de 2450 mp cu destinația de drum de acces pentru perioada ianuarie 2007- decembrie 2019 precum și suma de 384.488 RON reprezentând penalități.

În drept a invocat prevederile art. 998, 999 C. civ.

Prin întâmpinare, pârâtul Municipiul Galaț, prin primar a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca fiind neîntemeiată.

Prin cerere reconvențională, același pârât a solicitat obligarea reclamantei să permită trecerea pe terenul proprietatea sa, situat în Municipiul Galați și identificat cu nr. cadastral x și nr. CF x.

Pârâtul Serviciul Public Ecosal Galați a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca fiind neîntemeiată.

Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională prin care a invocat excepția de netimbrare, excepția de inadmisibilitate, iar în subsidiar a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

La data de 10.12.2020, pârâtul Municipiul Galați, prin primar a depus la dosar precizări prin care a arătat că obiectul cererii reconvenționale constă în obligarea reclamantei la permiterea accesului către Stația de Sortare, proprietatea Municipiului Galați, pe drumul de acces existent în incinta acesteia, drum de acces cu lățimea de aproximativ 7 m și lungimea de aproximativ 350 m.

Prin încheierea de ședință din data de 17.06.2021, instanța a unit cu fondul cauzei excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Serviciul Public Ecosal și excepția inadmisibilității.

La data de 09.10.2021, pârâtul Municipiul Galați a formulat cerere de introducere în cauză a S.C. A. S.R.L. și B. S.R.L. având în vedere că prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/17.06.2021 reclamanta a înstrăinat celor două societăți terenul asupra căruia s-a solicitat prin cererea reconvențională stabilirea dreptului de trecere către stația de Sortare și Compostare a deșeurilor Barboși, proprietatea Municipiului Galați.

Prin încheierea din data de 10.12.2021, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâți a celor două societăți anterior menționate.

Prin întâmpinare, pârâtele S.C. A. S.R.L. și B. S.R.L. au solicitat respingerea cererii reconvenționale, ca neîntemeiată.

La data de 12.09.2022, reclamanta a depus la dosar cerere de introducere în cauză a C. S.A. având în vedere transmiterea drepturilor litigioase prin contractul de vânzare drepturi litigioase nr. 4/24.06.2022.

Prin încheierea din data de 23.09.2022 instanța a repus cauza pe rol în vederea stabilirii cadrului procesual, iar prin încheierea de ședință din data de 24.11.2022, instanța a dispus introducerea în cauză a C. S.A. în calitate de reclamant.

Prin sentința nr. 302/21.03.2023, Tribunalul Galați, secția I civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Serviciul Public Ecosal, ca neîntemeiată; a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității invocată de reclamantă; a admis excepția prescripției dreptului material la ațiune pentru pretențiile aferente perioadei ianuarie 2007- decembrie 2016 și a respins acțiunea pentru pretențiile aferente perioadei ianuarie 2007- decembrie 2016, ca fiind prescrisă; a admis, în parte acțiunea; a obligat pârâtul Municipiul Galați la plata, către reclamanta C. S.A. a sumei de 48.045,18 RON cu titlu de contravaloare lipsă de folosință calculată pentru perioada ianuarie 2017- decembrie 2019; a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Public Ecosal, ca neîntemeiată; a respins cererea reconvențională, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 166/A/03.10.2024, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de reclaamnta C. S.A. și pârâtul Municipiul Galați, prin primar împotriva sentinței.

Împotriva acestei decizii au declarat recursuri distincte reclamanta C. S.A. și pârâtul Municipiul Galați, prin primar.

Recurenta-reclamantă C. S.A. a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a arătat că instanța de fond a obligat pârâtul Municipiul Galați la plata, către reclamantă, a sumei de 48.045,18 RON cu litiu de contravaloare lipsă folosință calculată pentru perioada ianuarie 2017 - decembrie 2019, sumă rezultă din Raportul de expertiză evaluatorie imobiliară întocmit de expertul D., fără a ține cont de solicitarea judecătorului care a instrumentat cazul, și anume actualizarea sumei la data efectuării expertizei, respectiv octombrie 2021. În această situație suma stabilită de instanța de fond ar fi trebuit actualizată cu indicele de actualizare comunicat de INS, respectiv 1,0889, fapt ce nu s-a întâmplat. Așa cum rezultă din Raportul de expertiză (pg. 8, capitolul Data expertizei), data expertizei este 15.10.2021, iar data evaluării este la 31.12.2019, suma fiind actualizată la data expertizei octombrie 2021 la solicitarea instanței.

Fapta ilicită a pârâților de a împiedica proprietarul în exercitarea deplină a atributelor dreptului de proprietate s-a produs în mod continuu și se produce și în prezent (față de noii proprietar ai terenului), de vreme ce transportul deșeurilor către stația de sortare și compostare s-a făcut încă din ianuarie 2007 și până în prezent pe drumul de acces aflat în Galați, județ Galați. În ceea ce privește exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenului în perioada ianuarie 2007 - decembrie 2019, aceasta a fost limitată, câtă vreme drumui de acces a fost utilizat pentru transportul deșeurilor către stația de sortare și compostare, proprietarul fiind împiedicat să își mai exercite atributele esențiale ale acestui drept, respectiv posesia și folosința. În aceste condiții, se impune atragerea răspunderii pârâților pentru fapta săvârșită și obligarea acestora la repararea prejudiciului produs.

Recurenta apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel:

- existența unei fapte ilicite - trecerea pârâților pe drumul de acces cu mașini care transportă deșeuri a fost făcută fără să existe vreun acord cu Hidrotehnica Galați S.A. sau vreun alt temei juridic pentru care să poată întreprinde aceste acțiuni. Mai mult, în mod conștient pârâții au încălcat dreptul de proprietate al reclamantei, aceasta fiind o faptă contrară dispozițiilor legii. Este evident că această faptă întrunește condițiile pentru a fi calificată drept faptă ilicită și oferă dreptul de a obține repararea prejudiciului astfel cauzat;

- vinovăția - trecerea pe drumul de acces aflat pe proprietatea reclamantei s-a făcut în mod deliberat, cu intenție chiar. Din corespondența purtată între reclamantă și administrația Municipiului Galați reiese că acesta din urmă cunoștea faptul că respectiva porțiune de teren aparține societății reclamante și că prin folosirea acesteia fără vreun temei, încalcă dreptul de proprietate, cauzând un prejudiciu. Cu toate acestea, pârâții nu au continuat demersurile în vederea identificării unei soluții legale prin care să își asigure dreptul de a utiliza drumul de acces, ci au procedat la folosirea acestuia în mod ilicit.

- existența unui prejudiciu - reclamanta a suferit o pierdere prin utilizarea drumului de către pârâți, fiind nu numai privată de prerogativele dreptului de proprietate, dar și prin deteriorarea drumului ca urmare a vărsării de deșeuri din mașinile care tranzitează acest spațiu, fiind obligată inclusiv de către Poliția Locală a Municipiului Galați să salubrizeze zona, deși starea drumului și inconvenientele cauzate nu proveneau din acțiunile reclamantei, ci din cele ale pârâților;

- existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs prin această faptă - fapta ilicită a pârâților de a utiliza drumul de acces a determinat în mod direct privarea reclamantei de posibilitatea de a exercita în mod liber prerogativele posesiei și a folosinței. Trecerea mașinilor pe drumul de acces aparținând reclamantei și vărsarea deșeurilor pe teren este sursa tuturor inconvenientelor determinate de acesta.

Recurentul-pârât Municipiul Galați, prin primar, a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a arătat că în mod nelegal, atât instanța de fond cât și cea de apel au considerat că au fost întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a Municipiului Galați.

Accesul recurentului către Stația de sortare, cât și al celorlalți proprietari (inscusiv S.C. Hidrotehnica), dinspre drumul public (str. x) s-a făcut și se face mai întâi pe terenul proprietatea privată a Municipiului Galați și abia mai apoi pe drumul de incintă care a aparținut S.C. Hidrotehnica Galați S.A.. Terenul sus-menționat, nu face parte din rețeaua publică de drumuri de interes național sau local, are suprafața de 1115,4 mp și este identificat în CF nr. x, Municipiul Galați nepercepând nicio sumă de bani cu titlu de redevență sau chirie pe toată perioada indicată de reclamanți în cererea introductivă, astfel cum a fost modificată.

În prezent, între Municipiul Galați și S.C. A. S.R.L. și B. S.R.L. (societățile care au cumpărat imobilul de la S.C. Hidrotehnica S.A. Galați) a fost încheiat contractul de închiriere nr. x/19.01.2024, contract având ca obiect închirierea terenului menționat anterior, cu destinația cale de acces și peluze PJ. Prin urmare, atâta vreme cât părțile au convenit în mod tacit să-și permită reciproc liberul acces la drumul public, nu se mai pune problema îngrădirii în vreun fel al dreptului de proprietate al reclamantei S.C. Hidrotehnica Galați S.A..

Din probele administrate nu a rezultat că utilizarea de către SP Ecosal a drumului în cauză, singurul care asigură accesul la drumul public, ar fi adus vreun prejudiciu reclamantei S.C. Hidrotehnica S.A., fie prin deteriorarea drumului, fie prin restricționarea accesului, sau ar fi împiedicat în vreun fel înstrăinarea imobilului (lucru care s-a și produs dealtfel în timpul procesului, către S.C. A. S.R.L. și S.C. B. SRL), cum greșit s-a pretins în cuprinsul cererii introductive. Cu toate acestea, reclamanta a obținut contravaloarea prejudiciului constând în lipsirea totală de folosință pentru perioada ianuarie 2017- decembrie 2019, înțelegând să cuantifice acest prejudiciu prin raportare la prețul practicat pentru închirierea exclusivă a unor terenuri similare, deși folosirea drumului a fost discontinuă și neexclusivă.

Nu a fost evidențiată, în motivarea hotărârilor pronunțate, nici legătura de cauzalitate între fapta ilicita imputată recurentului și pretinsul prejudiciu produs reclamantei Hidrotehnica S.A. Galați.

Or, asa cum s-a arătat și în motivele de apel, răspunderea delictuală, chiar și independent de elementul vinovăției (culpei), nu poate fi angajată fără analizarea legăturii de cauzalitate dintre fapta cauzatoare de prejudiciu și pretinsul prejudiciu, fiind de remarcat că nu există la dosarul cauzei niciun act constatator prin care să fi fost imputat pârâtului Municipiului Galați vreo deteriorare a drumului sau orice alt înscris din care să rezulte împedicarea realizării vreunei tranzacții de înstrăinare a proprietății lezate.

Atât prima instanță cât și instanța de apel nu au analizat conduita celuilalt pârât chemat în judecată, respectiv SP Ecosal, constituit ca agent economic cu personalitate juridică în subordinea Consiliului Local Galați, entitate care gestionează serviciul public de salubrizare, conform dispozițiilor art. 92 din Codul Administrativ și HCL nr. 646/20.07.2007. Or, acesta, în calitate de operator de servicii de utilitate publică, astfel cum este definit de Legea nr. 51/2006 privind serviciile publice de utilități, are dreptul și obligația de a administra și exploata serviciul de salubrizare la nivelul UAT Municipiul Galați și răspunde în nume propriu pentru prejudiciile aduse din culpă terților (art. 36 din lege).

Prin urmare, alături de UAT Municipiul Galați, în calitate de titular al dreptului de proprietate publică asupra bunurilor ce compun domeniului public al unității administrativ teritoriale, eventuala răspundere civilă delictuală ar aparține, cel puțin în egală măsură, operatorului ce administrează serviciul public care a utilizat efectiv respectivul drum de acces.

Față de cele arătate, recurentul apreciază că instanțele au soluționat cauza cu greșita aplicare a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 998-999 C. civ. anterior.

Prin întâmpinare, reclamanta C. S.A. a invocat excepția de netimbrare a recursului pârâtului și excepția de nulitate, pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., despre care arată că reprezintă o reiterare a argumentelor prezentate în fața instanțelor de fond.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului pârâtului, ca nefondat.

Arată recurenta că solicită obligarea pârâților Municipiul Galați și Serviciul Public Ecosal Galați, în principal la plata sumei de 2.139.488 RON, reprezentând contravaloarea lipsei de folosința (1.755.000 RON) și a penalităților aferente (384.488 RON) a imobilului fostă proprietate a Hidrotehnica Galați S.A. situat în Galați, județ Galați, constituit din teren în suprafață de 2.450 mp cu destinația de drum de acces, pentru perioada ianuarie 2007 - decembrie 2019, având în vedere faptul că pârâtele au folosit terenul menționat ca drum de acces către stația de sortare și compostare a deșeurilor Bărboși, fără vreun drept sau temei juridic și fără a repara în vreun fel prejudiciul adus recurentei prin încălcarea prerogativelor posesiei și folosinței a dreptului de proprietate, iar in subsidiar, obligarea pârâților la plata sumei de 213.242,30 RON conform raportului de expertiză întocmit în cauză, sumă ce urmează a fi actualizată până la data plății.

Prin întâmpinare și precizări la întâmpinare, pârâtul Serviciul Public Ecosal Galați a solicitat respingerea ambelor recursuri.

Referitor la recursul reclamantei a arătat că instanțele anterioare au procedat în mod corect dând prioritate criteriului obiectiv pentru determinarea momentului de la care reclamanta trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea de la data când, în calitate de proprietar al imobilului situat în Galați, str. x constituit din teren in suprafața de 2450 mp cu destinația de drum de acces, a fost împiedicată în exercitarea prerogativelor dreptului său real.

Deși aceasta a cunoscut încă din anul 2006 (astfel cum rezultă din corespondența purtată cu Municipiul Galați) cine folosește fără drept drumul propietatea sa, cauzându-i prejudicii, aceasta a promovat acțiune abia în anul 2020, intervenind sancțiunea prescripției extinctive pentru perioada anterioară - ianuarie 2017.

După cum rezultă din cererea de recurs a reclamantei, motivul care ar determina nemulțumirea acesteia ar fi reprezentat de faptul că instanța de fond a obligat pârâtul Municipiul Galați la plata, către reclamantă, a sumei de 48.045,18 RON cu titlu de contravaloare lipsă de folosință calculată pentru perioada ianuarie 2017 - decembrie 2019, sumă stabilită în raportul de expertiză evaluatorie imobiliară, fără însă ca suma să fie actualizată în modul dorit de reclamantă.

Instanța de apel a constatat, contrar afirmațiilor reclamantei, că suma a fost actualizată, deoarece prejudiciul calculat pentru perioada 01.01.2017 - 31.12.2019 este de 44.829,48 RON iar suma admisă prin hotărârea instanței de fond de 48.045,18 RON reprezintă valoarea actualizată a prejudiciului creat prin delictul civil.

În cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv reclamanta nu a făcut dovada faptului că trecerea pe drumul de acces, proprietatea acesteia s-a făcut fără acordul ei, a cunoscut cine folosește fără drept drumul, nu a demonstrat în ce a constat pretinsul prejudiciu, și a exercitat în mod liber prerogativele dreptului de proprietate.

La data de 12.06.2024, intimatul-pârât Serviciul Public Ecosal Galați a depus precizări cu privire la întâmpinarea depusă la recursul Municipiului Galați prin care a arătat că se impune admiterea în parte a acestuia, mai puțin sub aspectul antrenării răspunderii civile a Serviciului Public Ecosal Galați.

Prin întâmpinarea formulată la recursul pârâtului Municipiului Galați, intimații-pârâți A. S.R.L. Galați și B. S.R.L. au invocat excepția de nulitate a căii de atac, arătând că argumentele deduse judecății prin memoriul de recurs nu se circumscriu dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., întrucât reprezintă chestiuni ce țin de temeinicia hotărârii atacate, de situația de fapt și probele administrate.

În subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat și au arătat că motivele de recurs vizează exclusiv dezlegări date de instanța de apel cu privire la acțiunea în răspundere civilă delictuală formulată de către reclamantă, iar nu cu privire la cererea reconvențională formulată în contradictoriu cu pârâții A. S.R.L. Galați și B. S.R.L., astfel încât statuările referitoare la cererea reconvențională sunt definitive și nu mai pot fi analizate în prezenta cale de atac.

Motivarea recursului se limitează la reluarea motivelor invocate în cererea de apel și reproducerea unor situații de fapt, iar referirile recurentului la contractul de închiriere din 19.01.2024 sunt străine cauzei, obiectului și limitelor judecății recursului.

Modalitatea în care acțiunea a fost soluționată cu privire la SP Ecosal Galați nu mai poate face obiectul controlului de legalitate în prezentul recurs, întrucât o asemenea chestiune nu a fost dedusă judecății în apelul formulat de către acest recurent.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursurile sunt nule, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Referitor la recursul declarat de reclamanta C. S.A., Înalta Curte constată că, deși întemeiat formal pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., argumentele deduse judecății nu sunt apte să contureze aspecte de nelegalitate a deciziei atacate pentru a putea fi analizate ca atare de către instanța de control judiciar.

Astfel, recurenta învederează că instanța de fond a dispus efectuarea a două expertize judiciare, precizează care au fost obiectivele acestor expertize, expune motivarea tribunalului cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune și soluția adoptată, în sensul obligării pârâtului Municipiul Galați la plata, către reclamantă, a sumei de 48.045,18 RON cu titlu de contravaloare lipsă folosință aferentă perioadei ianuarie 2017- decembrie 2019, sumă rezultată din raportul de expertiză evaluatorie imobiliară întocmit de expertul D., sumă despre care recurenta arată că a fost stabilită "...fără a ține cont de solicitarea judecătorului care a instrumentat cazul, de actualizare a sumei la data efectuării expertizei, respectiv octombrie 2021". În această situație, afirmă recurenta, "...suma stabilită de instanța de fond trebuia actualizată cu indicele de actualizare comunicat de INS, respectiv 1,0889, fapt ce nu s-a întâmplat".

Nemulțumirea recurentei legată de actualizarea sumei pe care pârâtul a fost obligat să o plătească acesteia nu se circumscrie însă configurației juridice dată de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., întrucât vizează un aspect ce ține de modalitatea de valorificare a hotărârii în procedura execuțională ulterioară judecății, iar nu de eventuale aspecte de nelegalitate ale hotărârii atacate care să atragă incidența motivului de casare invocat.

În acest sens, partea poate uza de dispozițiile art. 628 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora "...executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, potrivit criteriilor cuprinse în titlul executoriu", iar nu de motivele expres și limitativ prevăzute de lege pentru exercitarea recursului.

Prin urmare, critica nu poate fi încadrată în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., fiind incidentă sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta expune apoi situația de fapt a cauzei, descrie modalitatea în care s-a realizat fapta ilicită a pârâților, cu precizarea că "...transportul deșeurilor către stația de sortare și compostare s-a făcut încă din ianuarie 2007 și până în prezent pe drumul de acces aflat în Galați, județ Galați..." și arătând că "În ceea ce privește exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenului în perioada ianuarie 2007- decembrie 2019, aceasta a fost limitată, câtă vreme drumul de acces a fost utilizat pentru transportul deșeurilor cvătre stația de sortare și compostare, proprietarul fiind împiedicat să își mai exercite atributele esențiale ale acestui drept, respectiv posesia și folosința."

Recurenta concluzionează că se impune atragerea răspunderii civile a pârâților pentru fapta săvârșită și obligarea acestora la repararea prejudiciului produs, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv, există fapta ilicită (trecerea pârâților pe drumul de acces cu mașini care transportă deșeuri fără acordul proprietarului), există vinovăție (trecerea pe drumul public s-a făcut cunoscând cine este proprietarul și că nu există temei pentru această trecere), există prejudiciu (reclamanta a fost privată atât de exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate, dar și prin deteriorarea drumului), există raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu (fapta ilicită de utilizare a drumului de acces a privat reclamanta de exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate).

În finalul memoriului de recurs, sunt invocate două decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție date în materia răspunderii civile delictuale și se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul obligării pârâților Municipiul Galați și Serviciul Public Ecosal Galați la plata, către recurentă, a sumei de 2.139.488 RON contravaloare lipsă de folosință și penalități aferente (384.488 RON), iar în subsidiar, dacă aceste calcule vor fi apreciate nejustificate, obligarea pârâților la plata sumei de 213.242,30 RON conform raportului de expertiză întocmit în cauză, sumă ce va fi actualizată până la data plății.

În această modalitate de redactare a memoriului de recurs, Înalta Curte constată că recurenta expune situația de fapt a cauzei și reiterează chestiuni privind îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale astfel cum au fost indicate prin cererea de chemare în judecată asupra cărora instanțele anterioare s-au pronunțat, pe care nu le contestă și referitor la care nu susține că ar exista erori sau omisiuni de judecată din partea instanței de apel.

În ce privește solicitarea recurentei, de actualizare în recurs a sumei la care a fost obligat pârâtul Municipiul Galați, reluată în partea finală a memoriului de recurs, aceasta se plasează, așa cum s-a arătat deja, în afara cadrului juridic reglementat de art. 488 C. proc. civ., fiind o chestiune ce ține de punerea în executare a hotărârii prin care s-a stabilit respectiva sumă, iar nu una de nelegalitate care să atragă incidența motivului de recurs invocat.

Prin urmare, întrucât argumentele formulate de către recurentă pe calea recursului nu supun judecății veritabile critici de nelegalitate și nu sunt indicate norme materiale de drept care să fi fost aplicate sau interpretate greșit de către instanța de apel, devine incidentă sancțiunea nulității căii extraordinare de atac prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Referitor la recursul pârâtului Municipiul Galați, prin primar, Înalta Curte constată că nici argumentele deduse judecății de către această parte nu sunt subsumabile dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., sancțiunea fiind aceea a nulității pentru neîncadrare, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recurentul expune o afirmație de ordin general în sensul că în mod nelegal au fost constatate a fi îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, fără a combate în vreun fel dezlegările date de instanța de apel asupra acestei chestiuni și fără a preciza care este norma de drept material interpretată sau aplicată greșit de către această instanță.

Apoi recurentul învederează că accesul către Stația de sortare se face mai întâi pe terenul proprietatea privată a Municipiului Galați și abia mai apoi pe drumul de incintă care a aparținut S.C. Hidrotenhica Galați S.A., că terenul respectiv nu face parte din rețeaua publică de drumuri de interes național sau local, că Municipiul Galați nu percepe nicio sumă de bani cu titlu de redevență sau chirie pentru perioada indicată de reclamanți în cererea de chemare în judecată.

Mai arată recurentul că între acesta și S.C. A. S.R.L. și B. S.R.L. (societățile care au cumpărare imobilul de la S.C. Hidrotehnica S.A. Galați) a fost încheiat contractul de închiriere nr. x/19.01.2024 având ca obiect terenul sus menționat, cu destinația cale de acces și peluze PJ, iar câtă vreme părțile au convenit în mod tacit să-și permită reciproc liberul acces la drumul public nu se pune problema îngrădirii dreptului de proprietate al reclamantei.

Aceste afirmații vizează situații de fapt cu privire la modalitatea de folosire a drumului și la relațiile dintre părți care nu se circumscriu niciunuia din motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În continuare, recurentul arată că din probele administrate nu rezultă că utilizarea de către SP Ecosal a drumului este creatoare de prejudicii (prin deteriorarea drumului, restricționarea accesului sau împiedicarea înstrăinării imobilului), iar reclamanta a obținut contravaloarea prejudiciului constând în lipsirea totală de folosință pentru perioada ianuarie 2017- decembrie 2019, deși folosirea drumului a fost discontinuă și neexclusivă.

Și aceste susțineri vizează stări de fapt rezultate din probe ce nu pot fi analizate în recurs, iar nemulțumirea recurentului în sensul că reclamanta a obținut repararea prejudiciului raportat la o lipsă totală de folosință, deși în realitate aceasta a fost parțială și discontinuă, nu este fundamentată pe o dispoziție legală despre care recurentul să pretindă că ar fi fost încălcată sau nesocotită, ci reprezintă o afirmație generică, lipsită de eficiență juridică din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recurentul arată că nu a fost evidențiată în motivarea hotărârilor pronunțate legătura de cauzalitate între fapta ilicită imputată acestuia și pretinsul prejudiciu produs reclamantei Hidrotehnica S.A. Galați și fundamentează această susținere pe împrejurarea că "...nu există la dosar niciun act constatator prin care să fi fost imputat pârâtului Municipiul Galați vreo deteriorare a drumului sau orice alt înscris din care să rezulte împiedicarea realizării vreunei tranzacții de înstrăinare a proprietății lezate".

Prin urmare, critica se raportează la o eventuală administrare lacunară a probatoriului, iar nu la norme de drept material care ar fi fost greșit interpretate sau aplicate de către instanța de apel, astfel încât nu poate fi subsumată motivului de casare invocat (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Mai afirmă recurentul că instanța de apel nu a analizat și conduita celuilalt pârât, SP Ecosal, despre care arată că ar trebui să răspundă din punct de vedere delictual alături de Municipiul Galați, însă o asemenea critică este formulată omisso medio, nefiind dedusă judecății în apelul formulat de această parte împotriva hotărârii de fond, astfel încât nu poate fi primită direct în recurs.

Concluzia generică din finalul memoriului de recurs în sensul că instanțele anterioare au soluționat cauza cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 998-999 C. civ. nu este una care să atragă incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât este formulată într-o manieră abstractă, fără a fi fundamentată pe o construcție juridică care să demonstreze existența unei neconformități în aplicarea legii în etapa procesuală anterioară.

Simpla afirmare a unei greșite aplicări a legii de către instanța de apel, neurmată de critici care să evidențieze o eventuală nesocotire a normelor juridice incidente, conturează exclusiv dezacordul părții față de soluția pronunțată, iar nu și un motiv de casare a acesteia.

Față de cele arătate, deși formal întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recursul nu deduce judecății aspecte de nelegalitate specifice căii extraordinare de atac, împrejurare față de care sunt aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. privind sancțiunea nulității pentru neîncadrare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata nule recursurile declarate de reclamanta-pârâtă C. S.A. și de pârâtul-reclamant Municipiul Galați, prin primar împotriva deciziei nr. 166/A din 3 octombrie 2023 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nule recursurile declarate de reclamanta-pârâtă C. S.A. și de pârâtul-reclamant Municipiul Galați, prin primar împotriva deciziei nr. 166/A din 3 octombrie 2023 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 20 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.