ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 827/2020

Ședința publică din data de 02 aprilie 2020

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția I civilă, la data de 25 octombrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Municipiul Galați prin Primar și Primarul Municipiului Galați, a solicitat obligarea acestora la plata daunelor morale în cuantum de 75.000 euro și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 153 din 14 februarie 2018, Tribunalul Galați, secția I civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Galați, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Galați prin Primar; a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 4.300 euro (în echivalent în RON la data plății) cu titlu de daune morale; a obligat pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.600 RON; a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Municipiul Galați prin Primar, în contradictoriu cu chematul în garanție Serviciul Public Ecosal Galați; a obligat chematul în garanție la plata către pârât a sumei de 4.300 euro (în echivalent în RON la data plății) cu titlu de daune morale și a sumei de 1.600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată; a respins ca nefondată cererea pârâtului de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată; a luat act că pârâtul nu a solicitat obligarea chematului în garanție la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 195A din 5 noiembrie 2018, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de apelantul-reclamant A., apelantul-pârât Municipiul Galați prin Primar și apelantul-chemat în garanție Serviciul Public Ecosal Galați, în contradictoriu cu intimatul-pârât Primarul Municipiului Galați, împotriva sentinței civile nr. 153 din 14.02.2018, pronunțată de Tribunalul Galați.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel au declarat recurs reclamantul A. și pârâtul Municipiul Galați prin Primar.

4.1. Recurentul-reclamant A. a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii recurate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

A criticat recurentul decizia atacată, în esență, sub următoarele aspecte:

Sub un prim aspect, recurentul a susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, cu referire la calitatea procesuală pasivă a Primarului municipiului Galați, prin raportare la dispozițiile art. 63 din Legea nr. 215/2001.

A arătat recurentul că excepția lipsei calității procesuale pasive a Serviciului Public Ecosal a fost tranșată de Tribunalul Galați, în dosarul nr. x/2014, prin sentința civilă nr. 394/2015, prin care s-a stabilit în mod irevocabil că obligația de a gestiona câinii fără stăpân a fost instituită prin lege în sarcina autorităților locale.

Înființarea Serviciul Public Ecosal nu este de natură să transfere calitatea procesuală a pârâților, în condițiile în care acest serviciu nu este specializat în sensul indicat de O.U.G. nr. 155/2001. Serviciul Public Ecosal este în subordinea autorităților locale, unitatea administrativ-teritorială fiind singura care are patrimoniu propriu, în sensul art. 21 din Legea nr. 215/2001. Serviciul Public Ecosal, conform regulamentului de înființare, este în subordinea directă a Primarului municipiului Galați, după cum rezultă din hotărârea consiliului local de înființare, astfel încât primarul este cel care răspunde de modul în care acest serviciu își îndeplinește atribuțiile și are, în consecință, calitate procesuală pasivă.

A susținut recurentul că, în materia răspunderii civile delictuale, calitatea procesuală pasivă aparține persoanei căreia i se impută săvârșirea faptei ilicite, astfel că în analizarea excepției trebuia avut în vedere raportul juridic litigios dedus judecății.

Or, instanța de apel a analizat cererea doar prin prisma dispozițiilor art. 61, art. 63 din Legea nr. 215/2001, neluând în calcul și dispozițiile art. 1377 din C. civ.. De asemenea, nu s-a avut în vedere nici nesocotirea de către primar a dispozițiilor din legea fundamentală referitoare la dreptul la viață și integritate fizică a cetățenilor României, drepturi încălcate de către primar în exercitarea funcției de autoritate publică și de coordonator al serviciilor publice de interes local.

Sub un alt aspect, recurentul a criticat nesoluționarea fondului cauzei, prin reținerea de către instanța de apel a faptului că, în lipsa indicării profesiei și a arătării modului în care acesta este stânjenit în exercitarea ei, suma de 4.300 de euro ar acoperi prejudiciul suferit.

Or, prin apărările formulate, recurentul a arătat că exercită profesia de sudor, ceea ce înseamnă că cvasi-amputația i-a produs un prejudiciu concret, prin imposibilitatea folosirii degetului arătător, aspecte care nu au fost avute în vedere la motivarea deciziei recurate, ceea ce echivalează cu o nesoluționare a fondului cauzei, fiind încălcate atât prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., cât și dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

4.2. Recurentul-pârât Municipiul Galați prin Primar a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

A criticat recurentul decizia atacată, în esență, sub următoarele aspecte:

Sub un prim aspect, recurentul a susținut că instanța de apel nu a explicat raționamentul pe care l-a folosit pentru a ajunge la soluția pronunțată, ceea ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii. Instanța de apel nu a explicat care este natura diferită a celor două categorii de responsabilități, iar dispozițiile antagonice și termenii evazivi, generici, abstracți, fără precizie logico-juridică sunt înafara cadrului rigorilor unei motivări, fiind redate, spre exemplificare, paragrafele contradictorii cuprinse la pag. 7 alin. (8) și pag. 9 alin. (6) din hotărârea atacată.

În continuare, recurentul a arătat că, odată transmise aceste atribuții de supraveghere, control și gestiune (inclusiv paza juridică), răspunderea revine celui care are aceste obligații.

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale are ca fundament noțiunea de pază, așa cum este ea reglementată de art. 1377 din C. civ.. Or, potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 155/2001, consiliile locale ale unităților administrativ-teritoriale au obligația de a înființa servicii specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân.

La nivelul Municipiului Galați, la data pretinsei fapte culpabile, producea efecte juridice HCL nr. 644/20.12.2007 privind înființarea Serviciului Public Ecosal. În Regulamentul anexă, la art. 2, sunt reglementate activitățile principale pe care urmează să le desfășoare serviciul nou-format, între care regăsindu-se la lit. m) alte activități din sfera administrării domeniului public. Cu referire la acestea din urmă, relevante sunt dispozițiile HCL nr. 125/17.03.2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a serviciului public de administrare a domeniului public și privat de interes local al municipiului Galați, unde, la art. 17-19, este reglementată activitatea de ecarisaj.

Actualmente, serviciul de gestionare a câinilor fără stăpân este reglementat de HCL nr. 94/27.03.2014 privind înființarea Serviciului pentru gestionarea câinilor fără stăpân din Municipiul Galați, iar potrivit art. 2 din acest act normativ, a fost aprobata menținerea în administrare, prin gestiune directă, a serviciului pentru gestionarea câinilor fără stăpân din Municipiul Galați de către Serviciul Public Ecosal Galați.

În ceea ce privește regimul juridic al Serviciului Public Ecosal, relevante sunt dispozițiile art. 1 din HCL nr. 644/20.12.2007, potrivit cu care se aprobă înființarea Serviciului Public Ecosal Galați, serviciu cu personalitate juridică, sub autoritatea Consiliului Local Galați și în subordinea directă a Primarului.

Mai mult, din coroborarea art. 3 alin. (5) și art. 29 alin. (3) din Legea nr. 51/2006, rezultă cu claritate cine este subiectul pasiv al raportului obligațional.

Prin raportare la dispozițiile legale invocate de reclamant dar și prin considerarea prevederilor HCL nr. 94/27.03.2014, în sensul dispozițiilor art. 1377 din C. civ., controlul și supravegherea câinilor fără stăpân de pe teritoriul Municipiului Galați se realizează de către Serviciul Public Ecosal, iar dacă se are în vedere faptul că serviciile speciale, create în baza O.U.G. nr. 155/2001, gestionează câinii fără stăpân, trebuie acceptată concluzia că acest serviciu răspunde fie direct față de reclamant, fie indirect, ca urmare a admiterii cererii de chemare în garanție.

Sub un alt aspect, recurentul a arătat că între Municipiul Galați și Serviciul Public Ecosal nu există o relație contractuală în baza căreia obligațiile privind gestionarea câinilor fără stăpân să revină acestei din urmă entități, numai într-o atare situație, principiul relativității efectelor contractului putând face ca, în raport de reclamant, Municipiul Galați să păstreze răspunderea iar contractul să reprezinte un temei diferit pentru a se îndrepta împotriva Serviciului Public Ecosal.

În continuare, recurentul a arătat că paza materială constă în simpla supraveghere a animalului sau lucrului, realizată sub autoritatea și în interesul paznicului juridic. Or, în cauză, potrivit susținerilor reclamantului, câinele era lipsit de o pază materială (fără stăpân). Chiar dacă s-ar accepta noțiunea de pază, aceasta ar fi una juridică și ar reveni chematului în garanție, în virtutea actelor administrative cu caracter normativ amintite. Ca atare, chiar considerentele care au stat la baza admiterii cererii de chemare în garanție, potrivit cu care Serviciul Public Ecosal este cel care răspunde față de modul în care se organizează, se coordonează și se controlează gestionarea câinilor fără stăpân din municipiul Galați, ar fi trebuit să stea la baza admiterii excepției lipsei calității procesuale a recurentului.

Actele prin care s-a instituit obligația de gestiune, spre deosebire de contracte, sunt opozabile reclamantului, dată fiind natura lor administrativ-normativă. Cum în cauză sunt incidente acte administrative cu caracter normativ, aceasta face parte din ordinea juridică de care nici reclamantul și nici instanța nu pot face abstracție.

Prin respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Galați este instituit un nou caz de răspundere pentru fapta altuia.

A mai susținut recurentul că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a unei persoane. Însă, chiar și dacă s-ar aprecia că sunt îndeplinite toate condițiile legale, totuși nivelul despăgubirilor solicitate este exagerat prin raportare la circumstanțele cauzei, iar analiza existenței raportului cauză-efect nu se impune câtă vreme nu s-a făcut dovada existenței faptei culpabile. De observat este și faptul că încadrarea animalului în categoria celor fără stăpân este dată doar de susținerea reclamantului care nu l-a putut identifica, preluată de martor și de actele medicale.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 07 noiembrie 2020 completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată în ședință publică pentru soluționare la data de 16 ianuarie 2020.

Recurentul-pârât Municipiul Galați prin primar a depus întâmpinare la recursul părții adverse, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

În susținerea poziției sale procesuale, recurentul-intimat a reiterat argumentele din cererea sa de recurs.

A arătat cu privire la cel de-al doilea motiv din recursul părții adverse, prin care se susține că instanța de apel a motivat greșit că reclamantul nu ar fi indicat profesia acestuia, că nu se circumscrie motivelor de nelegalitate, ci reprezintă o critică de netemeinicie. În realitate, în opinia recurentului-intimat, această omisiune a reclamantului nu face decât să dovedească faptul că se dorește tragerea la răspundere cu orice preț chiar și în lipsa unor probe care să susțină cele invocate.

Pe de altă parte, în jurisprudența sa, instanța supremă a reținut că nu poate fi analizată într-un recurs critica privind încălcarea drepturilor reglementate de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile neindicării în concret în ce a constat această încălcare, pretins produsă prin hotărârea instanței de apel.

Intimatul Serviciul Public Ecosal Galați a depus întâmpinare la ambele recursuri declarate, solicitând respingerea recursului reclamantului ca nefondat și admiterea recursului pârâtului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susținerea poziției sale procesuale, intimatul a arătat, cu referire la recursul reclamantului A., că nu este întemeiat cel de-al doilea motiv de recurs, potrivit căruia instanța de apel, prin omisiunea de a retine in motivare profesia de sudor a reclamantului, ar fi făcut o aplicare greșită a normelor de drept material, ceea ce reprezintă o nesoluționare a fondului cauzei.

În acest sens, intimatul a susținut că suma de 4300 de euro a fost acordată cu titlul de daune morale, iar reclamantul a afirmat teza imposibilității exercitării profesiei, însă acest aspect nu a fost demonstrat, în sensul de a se menționa concret în ce constă aceasta imposibilitate de exercitare a profesiei. Mențiunea din recurs este forțată si speculativă, întrucât, chiar în condițiile în care ar exista imposibilitatea folosirii degetului arătător de către reclamant, aceasta nu ar conduce automat la imposibilitatea exercitării profesiei, deoarece profesia de sudor și executarea sudurii ca operațiune tehnologică presupune antrenarea, "folosirea" mâinii în ansamblu (braț, antebraț, palmă și degete), iar nu doar a unui singur deget, cel de care a fost mușcat reclamantul.

Cu referire la recursul pârâtului Municipiul Galați, intimatul a arătat că răspunderea pentru prejudiciile aduse de câinii fără stăpân de pe raza municipiului Galați revine autorității locale, responsabilitate fundamentată pe ideea de garanție pe care persoana care deține paza juridică a animalului trebuie să o asigure terților pentru eventualele prejudicii cauzate de acestea.

Nu a operat transferul tuturor obligațiilor pârâtului către intimat, deoarece în sarcina municipiului Galați rămân alte obligații, iar modul de îndeplinire al acestora se răsfrânge asupra activității de gestionare a câinilor fără stăpân. Astfel, activitățile precum înființarea adăposturilor în funcție de nevoile reale ale municipiului în raport cu numărul câinilor fără stăpân de pe raza Municipiului Galați, emiterea deciziilor de eutanasiere în condițiile legii de către împuternicitul primarului (pentru a crea locuri de cazare in adăpost), realizarea investițiilor, asigurarea cheltuielilor curente de funcționare si exploatare a serviciului de gestionare a câinilor fără stăpân din municipiul Galați se asigură de către Consiliul Local Galați.

În privința concluziei rezultate din interpretarea coroborata a prevederilor art. 1377 din C. civ. și ale HCL nr. 94/27.03.2014, intimatul a arătat că, dacă există un control și o supraveghere a câinilor fără stăpân, acestea sunt exercitate în fapt și în drept doar asupra acelora existenți in padocurile pe care le administrează, însă în speța este vorba de un câine fără stăpân apărut de "nicăieri", în stația Micro 19.

Nici definirea noțiunii de gestiune prezentată de către recurentul-pârât nu este relevantă, în opinia intimatului, întrucât aceasta, în cazul activității de gestionare a câinilor fără stăpân, nu se confirmă decât în cazul celor existenți în padoc (înregistrarea, evidențierea, vaccinarea, deparazitarea, supravegherea etc), nefiind vorba despre o supraveghere în scop preventiv a câinilor fără stăpân de pe raza Municipiului Galați, care este practic imposibil de realizat, întrucât unitatea administrativ-teritorială nu i-a predat pe bază de proces-verbal câinii fără stăpân.

A mai arătat intimatul că sunt întemeiate criticile din recurs privitoare la neîndeplinirea condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii civile delictuale în raport cu probatoriul propus în cererea introductivă și în cea de apel, analizarea acestora de către instanțele de fond fiind una superficială.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul reclamantului A. este întemeiat, iar cel declarat de pârâtul Municipiul Galați este neîntemeiat, pentru considerentele expuse în continuare.

II.1. Recursul recurentului-pârât Municipiul Galați a fost întemeiat pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., susținându-se, în esență, pe de parte, nemotivarea deciziei instanței de apel, din perspectiva viciilor constând în lipsa considerentelor care să expliciteze soluția pronunțată și motivarea contradictorie ori străină de natura cauzei, iar, pe de altă parte, reținerea greșită a calității sale procesuale pasive, cu consecința antrenării nelegale a răspunderii civile delictuale, rezultată din încălcarea și aplicarea greșită a art. 1377 din C. civ. și a dispozițiilor relevante din O.U.G. nr. 155/2001, Legea nr. 51/2006 și HCL nr. 125/2005, nr. 644/2007 și nr. 94/2014.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte are în vedere că demersul judiciar declanșat de reclamantul A. - astfel cum a fost fixat cadrul procesual prin elementele cererii introductive și examinat de către instanțele de fond - urmărește, în cadrul acțiunii în răspundere civilă delictuală, obligarea pârâților Municipiul Galați și Primarul municipiului Galați la plata daunelor morale pentru repararea prejudiciului cauzat în urma atacului (mușcătură la nivelul mâinii drepte) din partea unui câine fără stăpân, consumat într-o stație de autobuz din municipiul Galați.

Cauza juridică din litigiul pendinte, înțeleasă ca fundament al pretenției deduse judecății, o constituie angajarea răspunderii delictuale pentru prejudiciul injust cauzat de animat ("câine fără stăpân"), în condițiile dispozițiilor de drept comun ale art. 1375, 1377 și 1380 din C. civ. și ale celor cu caracter special în materia gestionării câinilor fără stăpân cuprinse în O.U.G. nr. 155/2001.

Drept urmare, instanțele de fond și apel au fost învestite, din perspectiva cauzei juridice a litigiului, cu o ipoteză de răspundere delictuală obiectivă, fără vinovăție, fundamentată pe obligația de garanție a așa-zisului "comportament" al animalului, astfel că antrenarea răspunderii necesită doar dovedirea condițiilor generale referitoare la prejudiciu și la raportul de cauzalitate dintre "comportamentul" animalului și prejudiciu, precum și a celei speciale referitoare la calitatea de păzitor juridic al animalului.

Luând în examinare criticile de nelegalitate axate pe teza reținerii greșite a legitimării procesuale pasive a pârâtului Municipiul Galați, Înalta Curte constată că nu-i poate fi repudiată acestuia calitatea procesuală, unitatea administrativ-teritorială având, contrar susținerilor din recurs, calitatea de subiect pasiv în raportul juridic obligațional litigios.

Aceasta întrucât, prin dispozițiile O.U.G. nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, legiuitorul a stabilit în sarcina unității administrativ-teritoriale (ca persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, conform art. 21 alin. (1) teza I din Legea nr. 215/2001), prin organul său deliberativ consiliul local, o serie de obligații în domeniul gestionării populației câinilor fără stăpân, fiind corect apreciată de către curtea de apel relevanța incontestabilă a textelor de lege care statuează asupra atribuțiilor și responsabilităților Municipiului Galați și în baza cărora a fost concluzionată în cadrul raționamentului juridic existența calității procesuale pasive a acestuia.

Astfel, în mod judicios a notat curtea de apel prevederile art. 1 alin. (1) și (2) (obligația de a înființa servicii specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân, la nivelul unității administrativ-teritoriale), art. 2 alin. (1) (obligația de a amenaja și de a suplimenta din fonduri proprii adăposturile publice pentru câini fără stăpân) ori cele ale Anexei 2, lit. A) pct. 1 (capturarea câinilor de către personalul angajat al consiliilor locale).

În ansamblul argumentelor care au fundamentat concluzia curții de apel în sensul legitimării procesuale pasive a pârâtului Municipiul Galați, grefată pe calitatea acestuia de păzitor juridic al animalului, Înalta Curte are în vedere faptul că deplin legal a remarcat instanța de apel incidența prevederilor art. 7 din O.U.G. nr. 55/2002 privind regimul de deținere al câinilor periculoși și agresivi, potrivit cu care "Consiliile locale ale unităților administrativ-teritoriale sunt considerate proprietari ai câinilor fără stăpân și ai câinilor care circulă liber, fără însoțitor, în locuri publice, care nu au fost revendicați ori adoptați în condițiile prevederilor legale și au obligația de a captura și escorta acești câini, prin intermediul personalului calificat".

Tot astfel, în contextul aparatului argumentativ subsumat legitimității procesuale a unității administrativ-teritoriale pârâte, curtea de apel a reținut în mod corect, întemeindu-se pe normele incidente din actul administrativ cu caracter normativ prin care s-a stabilit modalitatea concretă de aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 155/2001 (HCL nr. 94/2014 - art. 4 și art. 67 din Anexă), argumentul potrivit cu care nu a avut loc o transmisiune a pazei juridice și, în consecință, nici a calității procesuale pasive, de la Municipiul Galați către Serviciul Public Ecosal, întrucât serviciul specializat pentru gestionarea câinilor fără stăpân din Municipiul Galați este organizat și funcționează în cadrul Direcției de Infrastructură și Lucrări Publice - Serviciul de Utilități Publice aflat în subordinea autorităților locale, are asigurată finanțarea cheltuielilor curente de funcționare și exploatare de către Consiliul Local al Municipiului Galați și este menținut în administrarea, prin gestiune directă, a chematului în garanție Serviciul Public Ecosal.

Ca atare, sunt lipsite de temei juridic susținerile recurentului în sensul că s-ar institui în sarcina sa un nou caz de răspundere delictuală pentru fapta altuia.

În realitate, similar raționamentului instanței de fond confirmat de instanța de prim control judiciar, Înalta Curte are în vedere existența legitimării procesuale a Municipiului Galați, grefată pe calitatea acestuia de subiect pasiv în raportul juridic obligațional de răspundere delictuală pentru prejudiciul cauzat de "câinele fără stăpân", în considerarea calității dovedite de păzitor juridic al animalului, răspundere care este fundamentată pe normele de drept comun ale C. civ. și cele speciale reglementate de O.U.G. nr. 155/2001, anterior menționate, a căror aplicabilitate la circumstanțele factuale ale speței a fost corect realizată de către instanțele de fond și de apel.

Astfel spus, înființarea respectivului serviciu specializat, în condiții de organizare și funcționare și cu atribuții bine definite, ca și menținea lui în administrarea, prin gestiune directă, de către Serviciul Public Ecosal, nu suprimă îndatoririle și responsabilitățile legale specifice ale unității administrativ-teritoriale (asimilabile puterii de direcție, supraveghere și control, de esența noțiunii de "pază juridică" definită în art. 1377 din C. civ.) și, drept urmare, nu pot avea nici aptitudinea de a-i limita reclamantului victimă dreptul afirmat, de a pretinde angajarea răspunderii delictuale a recurentului.

Ca atare, în deplin respect al prevederilor legale incidente speței, examinate în cele ce preced, curtea de apel a confirmat soluția primei instanțe de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Galați, astfel încât criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. sunt nefondate.

În strânsă legătură cu analiza motivului de nelegalitate evocat anterior, Înalta Curte apreciază că sunt, de asemenea, nefondate și criticile vizând nemotivarea hotărârii curții de apel, sub aspectul problemei de drept sus-amintite.

Astfel, este îndeobște cunoscut că motivarea hotărârii judecătorești este supusă atât exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., cât și principiilor jurisprudențiale dezvoltate pe marginea dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și, ca atare, trebuie să fie clară, precisă și necontradictorie, fiind de esența hotărârii, înlăturând arbitrariul și făcând posibil controlul judiciar.

Înțeleasă ca un silogism judiciar de natură a explica și fundamenta hotărârea pronunțată, motivarea nu poate, însă, avea semnificația unui răspuns exhaustiv la toate argumentele părților care sprijină fiecare capăt de cerere/critică din calea de atac, fiind unanim recunoscut aspectul potrivit cu care motivarea unei hotărâri judecătorești nu este o problemă de volum, ci una de conținut, de substanță.

În cauză, ca instanță de prim control judiciar, curtea de apel era ținută a verifica, potrivit art. 479 din C. proc. civ., în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță și, în consecință, a realiza un examen propriu al criticilor apelantului și al apărărilor părților și o "ascultare" reală și efectivă a tuturor elementelor esențiale ce i-au fost supuse verificării.

Or, din perspectiva problematicii legitimării procesuale pasive a Municipiului Galați, vizată de recursul luat în examinare, Înalta Curte constată, contrar susținerilor recurentului, faptul că decizia curții de apel respectă exigențele referitoare la claritatea, precizia, consecvența și, în final, la necontradictorialitatea motivării, cuprinzând un răspuns specific, explicit și necontradictoriu la acest motiv de apel, astfel că instanța de recurs a putut realiza controlul de legalitate cu care a fost învestită.

Ca atare, se vădește a fi nefondat și motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., căruia îi sunt subsumate criticile vizând pretinsele vicii de motivare.

Celelalte nemulțumiri expuse în memoriul de recurs, cu referire la neîndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale, reprezintă fie critici invocate pur formal, în sensul că nu sunt arătate nemulțumiri concrete cu privire la decizia recurată care să poată fi încadrabile în vreun motiv de nelegalitate, fie critici ce aduc în discuție împrejurări de fapt stabilite pe baza aprecierii mijloacelor de probă, în privința animalului care l-a atacat pe reclamant, aspecte care prezintă valențele unui veritabil control judiciar de temeinicie, incompatibil cu structura recursului.

Concluzionând asupra criticilor de nelegalitate, în baza argumentelor expuse punctual, Înalta Curte reține că este nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Galați.

II.2. Recursul recurentului-reclamant A. a fost întemeiat pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., criticile subsumabile acestuia vizând, în esență, pe de o parte, soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul municipiului Galați cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1377 din C. civ., ale Legii nr. 215/2001 și ale art. 22 din Constituția României, iar, pe de altă parte, nesoluționarea fondului prin reținerea greșită de către instanța de apel a omisiunii indicării profesiei și modului în care reclamantul este stânjenit în exercitarea acesteia.

Luând în examinare motivul de recurs prin care se susține necercetarea fondului cauzei, Înalta Curte constată că, într-adevăr, curtea de apel a reținut în considerente "lipsa indicării profesiei și a arătării exacte a modului în care reclamantul este stânjenit în munca sa de deficitul degetului arătător", deși în cererea de chemare în judecată, într-o redactare neechivocă și detaliată, reclamantul a indicat atât profesia sa ("fiind de profesie sudor"), cât și circumstanțele concrete pe baza cărora și-a fundamentat pretinsul prejudiciu moral.

Or, între cerințele legale obligatorii pentru antrenarea răspunderii delictuale în baza art. 1375 coroborat cu art. 1377 din C. civ., pe tărâmul cărora și-a plasat reclamantul-recurent demersul judiciar declanșat, se regăsește în mod necesar condiția referitoare la prejudiciul suferit, astfel încât instanța de apel era ținută a examina existența și întinderea prejudiciului, raportând criteriile de evaluare a prejudiciului la împrejurări de fapt care să fi fost deplin stabilite pe baza probatoriului administrat în proces.

Curtea de apel, însă, a respins motivul de apel referitor la cuantificarea prejudiciului moral, reținând în mod greșit, în cadrul procesului de reevaluare și determinare pecuniară a compensațiilor bănești, omisiunea reclamantului de a indica elementele și circumstanțele factuale concrete care ar putea fi luate în considerare la cuantificarea daunelor morale.

Drept urmare, soluția dată cererii de apel echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei, sancționată cu casarea în parte a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului reclamantului, potrivit dispozițiilor art. 497 din C. proc. civ., fiind de prisos a examina și celelalte critici din recursul reclamantului.

Raportat tuturor considerentelor expuse, reținând întemeiat recursul reclamantului și, respectiv, neîntemeiat recursul pârâtului, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 496 și 497 din C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantul A. și va casa, în parte, decizia atacată, cu trimiterea cauzei la aceeași curte de apel pentru rejudecarea apelului reclamantului, menținând celelalte dispoziții ale deciziei recurate, și va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Galați.

Urmează ca instanța de trimitere să se pronunțe asupra raportului juridic litigios ținând seama și de celelalte critici din recursul reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 195A din 5 noiembrie 2018 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.

Casează, în parte, decizia atacată.

Trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 153 din 14 februarie 2018 a Tribunalului Galați, secția I civilă, la aceeași curte de apel.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Galați prin Primar împotriva deciziei civile nr. 195A din 5 noiembrie 2018 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 aprilie 2020.