Decizia nr. 2603/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 30.03.2023, reclamanta Parohia Reformată Turda Veche a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Turda, prin primar, Consiliul Local al Municipiului Turda, obligarea acestora la plata sumei de 744.372 RON reprezentând contravaloarea chiriei pentru imobilul situat în Turda, str. x, pentru perioada cuprinsă între 01.04.2020-31.03.2023; obligarea pârâților la plata dobânzilor legale în sumă dc 64.439,15 RON, calculate conform Ordonanței nr. 13/2011, de la data scadenței până la 31.03.2023 și în continuare până la plata integrală a chiriei datorate, cu cheltuieli de judecată. În drept, au fost invocate dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, H.G. nr. 507/2014, H.G. nr. 244/2004, art. 4 din H.G. nr. 1886/21.12.2006, H.G. nr. 343/2007, Legea nr. 165/2013 cu modificările aduse de Legea nr. 65/2015, Ordonanța nr. 13/2011, art. 1179, art. 1779 și urm., art. 1810 C. civ. Prin întâmpinarea formulată de către Municipiul Turda s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepției prescripției extinctive cu privire la pretențiile solicitate în perioada 30.03.2020-30.03.2021, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Sentința pronunțată de Tribunalul Cluj Prin sentința nr. 515/17.11.2023, Tribunalul Cluj, secția civilă a admis acțiunea; a obligat pârâții, în solidar, la plata în favoarea reclamantei a sumei de 744,372 RON reprezentând contravaloarea chiriei pentru imobilul situat în mun. Turda, str. x, jud. Cluj pentru perioada cuprinsă între 01.04.2020-31.03.2023 și la plata dobânzilor legale în sumă de 64.439,15 RON, calculate conform Ordonanței nr. 13/2011, de la data scadenței până la 31.03.2023 și în continuare până la plata integrală a chiriei datorate; a obligat pârâții, în solidar, la plata sumei de 18.442,50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru în cuantum de 13.442,50 și onorariu avocațial în cuantum de 5.000 de RON.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Cluj Prin decizia nr. 87/A/19.03.2024, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul pârâților împotriva sentinței; a obligat pârâții apelanți, în solidar, să plătească intimatei Parohia Reformată Turda Veche suma de 5.950 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 8 C. proc. civ., pârâții Municipiul Turda, prin primar, Consiliul Local al Municipiului Turda, dar și cerere de repunere în termenul de recurs. În ce privește cererea de repunere în termenul de recurs, pârâții au arătat că este întemeiată pe dispozițiile art. 186 C. proc. civ. și că hotărârea atacată nu a fost comunicată legal către aceștia, întrucât nu a fost comunicată la sediul procesual ales indicat în dosar, ci doar părților. Societatea de avocatură ce reprezintă recurenții a luat cunoștință de conținutul hotărârii la data de 09.05.2023, când a verificat dosarul electronic, astfel încât termenul pentru depunerea căii de atac s-a împlinit la data de 10.06.2024, impunându-se admiterea cererii de repunere în termen. Prealabil dezvoltării motivelor de recurs, s-a solicitat admiterea excepției lipsei procesuale pasive a Municipiului Turda, prin primar, întrucât toate înscrisurile transmise de către Parohia Reformată Turda Veche cu privire la pretențiile solicitate au ca și temei contractual numai înțelegeri având ca părți Consiliul Local al Municipiul Turda și reclamanta, Municipiul Turda nefiind parte în contractele semnate de cele două părți enunțate. Cu privire la calitatea procesuală pasivă a A., adevăratul pârât al prezentei cauzei, arată că această unitate de învățământ are personalitate juridică, are drepturi și obligații, fiind îndreptățită să figureze ca parte, iar nu UAT Municipiul Turda/Consiliul local al Municipiului Turda. Beneficiarul folosinței imobilului este A. care, fiind unitate de învățământ care funcționează sub tutela Ministerului Educației și Învățământului, trebuia să fie chemat în mod direct în instanță pentru a răspunde de lipsa eliberării spațiului sau încheierea unui nou contract de locatiune. Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenții au arătat că instanța de fond a fost lipsită de rol activ și nu a stabilit cu certitudine starea de fapt, neadmițând probele solicitate de aceștia, respectiv expertiza de specialitate geo-topografică și evaluatorie, cerere care a fost respinsă în mod nelegal. Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenții au arătat că respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Turda este nemotivată, iar întemeierea instanței de apel în mod exclusiv pe un dosar soluționat anterior, fără ca motivarea să fie efectuată în mod concret cu referire la prezenta cauză, trebuie corijată de instanța de recurs. Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții au arătat că instanța de apel a interpretat eronat dispozițiile legale ce reglementează tacita relocațiune. Recurenții reiterează susținerile conform cărora soluția data tacitei relocatiuni de către Curtea de Apel Cluj este eronată, pentru perioada derulată după încetarea termenului contractual al închirierii, neoperând tacita relocațiune, având în vedere dispozițiile art. 1810 alin. (1) C. civ. care dispune că: "(1) Dacă, după împlinirea termenului, locatarul continua să dețină bunul și să își îndeplinească obligațiile fără vreo împotrivire din partea locatorului, se consideră încheiată o nouă locațiune, în condițiile celei vechi, inclusiv în privința garanțiilor. (2) Noua locatiune va fi însă pe durată nedeterminată, dacă prin lege sau convenția părților nu se prevede altfel." În cauză nu se poate considera încheiată o nouă locațiune, în condițiile celei vechi, întrucât pârâtul a manifestat împotrivire la menținerea contractului și închirierea imobilului liceului teoretic cu plata, de către UAT Municipiul Turda, a obligațiilor acestuia. Astfel, întrucât utilizatorul spațiului este A., în sarcina acestuia cad, în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, atât obligația principala de încheiere a noului contract de locatiune, cât și obligațiile pecuniare ce decurg în mod firesc dintr-un contract de închiriere, plata chiriei și a dobânzilor legale.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimata-reclamantă Parohia Reformată Turda Veche a solicitat respingerea cererii de repunere în termen, cu consecința respingerii recursului ca tardiv, întrucât exercitarea căii extraordinare de atac în afara termenului legal s-a realizat din culpa exclusivă a pârâților. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, arată că aceasta a fost analizată și găsită ca neîntemeiată, având în vedere hotărârile pronunțate anterior, care au putere de lucru judecat, întrucât se discută aceeași chestiune litigioasă, respectiv faptul că recurenții nu doresc să achite contravaloarea chiriilor lunare către intimată, pentru clădirea proprietatea acesteia, în care funcționează A.. Recurenta UAT Turda, în toate litigiile, a dorit să dovedească instanțelor că nu are calitate procesuală pasivă întrucât Consiliul Local al Municipiului Turda este cocontractantul în convenția de locațiune și că utilizatorul spațiului este A., în sarcina căruia cad, în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, atât obligația principală de încheiere a contractului de locațiune, cât și obligațiile pecuniare ce decurg în mod firesc dintr-un contract de închiriere, plata chiriei și a dobânzilor legale. Însă nicio hotărâre nu s-a pronunțat în acest sens din contră, toate instanțele (Tribunatul Cluj, Curtea de Apel Cluj și ICCJ) au stabilit în mod clar că prevederile art. 1 alin. (10) din O.U.G. nr. 94/2000, nu pot fi interpretate în sensul dorit de către apelant, iar utilizatorul este Municipiul Turda și nu A.. Potrivit art. 4 din H.G. nr. 244/2004 și din H.G. nr. 1886/2006 pentru stabilirea cuantumului chiriilor aferente imobilelor care fac obiectul prevederilor O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, rezultă că utilizator este Municipiul Turda. La fel indică și reglementările noi, care astăzi sunt în vigoare, aduse în Legea nr. 165/2013 la art. 45 de Legea nr. 65/2015 cu diferența că termenul de afectațiune este de 10 ani și nu 5 ani, chiria lunară se stabilește la maxim 4% din valoarea imobilului teren și 6% din valoarea imobilului clădire iar termenul de încheiere a contractului este de 60 de zile de la momentul emiterii deciziei de retrocedare. Obligația de plată a chiriei aferente spațiului în care funcționează unitatea de învățământ rezultă și din cuprinsul Legii nr. 1/2011. În baza prevederilor art. 104 din Legea nr. 1/2011 prin finanțarea de bază, aprobată anual prin bugetul de stat, sumele cu destinația de chirii se repartizează pe municipii de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, urmând ca Municipiul Turda prin bugetul local să aloce aceste sume unităților de învățământ. Recurenta niciodată nu a pus la dispoziția unității de învățământ - inspectorat școlar sau unitatea de învățământ în cauză - sumele necesare achitării chiriei pentru spațiul în care își desfășoară activitatea A.. Imobilul și în prezent are destinația de școală și în conformitate cu prevederile art. 4 din Decizia nr. 496/2005, în perioada menținerii destinației de utilitate publică de școală, utilizatorul/deținătorul actual, Municipiul Turda va plăti chiria lunară prevăzută de H.G. nr. 244/2004 care a fost modificată prin H.G. nr. 1886/2006 și Legea nr. 65/2015. Consiliul Local al Municipiului Turda a semnat atât protocolul de predare-primire a imobilului cât și contractul de închiriere, dar acesta are calitate de ordonator de credite care, dintr-un singur buget comun alocă utilizatorului Municipiul Turda, sumele necesare plății contravalorii chiriei lunare către intimată pentru folosința imobilului. Aceste aspecte au fost tranșate cu autoritate de lucru judecat prin hotărârile indicate în cererea inițială și s-a stabilit în mod definitiv că recurenta are calitatea de debitor al obligației de plată a chiriilor lunare aferente folosinței imobilului descris în acțiunea principală. În ce privește pretinsa lipsă de rol activ, arată că la dosar au fost depuse extrasele de carte funciară actualizate ale imobilelor, certificatele de atestare fiscală, a rezultat clar care este suprafața imobilelor pentru care se percepe chiria, motiv pentru care instanțele au respins în mod legal cererea de efectuare a unei expertize topografice, iar având în vedere că suma chiriei lunare a fost stabilită în mod definitiv cu autoritate de lucru judecat de instanțele de judecată prin hotărârile anterior indicate, în mod legal s-a respins și cererea recurentei de efectuare a unei expertize evaluatorii. Referitor la modalitatea de interpretare a tacitei relocațiuni, arată că deși prin decizia de retrocedare emisă cu privire la imobilul în litigiu (decizia nr. 496/12.04.2005) intimata a fost obligată să mențină afectațiunea imobilului pe o perioadă de 5 ani, părțile au fost de acord cu prelungirea duratei, fiind încheiate contracte succesive de închiriere, a căror valabilitate a încetat la 30.11.2016 (ultimul contract nr. x/17.01.2011), dar A. își desfășoară și în prezent activitatea de învățământ în imobilul în litigiu, așa cum rezultă din probele dosarului. Recurenții nu au respectat obligațiile contractuale asumate, de plată a chiriilor lunare, motiv pentru care intimata a fost nevoită ca la diferite intervale de timp să acționeze în instanță și să solicite plata sumelor de bani cu titlu de chirii lunare, stabilite conform contractelor de locațiune iar apoi actualizate în baza H.G. nr. 1886/2006 modificată și completată prin H.G. nr. 343/2007, care a fost actualizată cu indicele prețurilor de consum aferente perioadei cuprinse între luna aprilie a anului 2007 și luna mai a anului 2014 prin H.G. nr. 507/2014. Art. 1810 alin. (2) C. civ., prevede că noua locațiune va fi pe durată nedeterminată, dacă prin lege sau convenția părților nu se prevede astfel. Prin urmare, în virtutea art. 1810 alin. (1) C. civ., între părți a operat tacita relocațiune, în condițiile celei vechi, atât cu privire la imobilul obiect al locațiunii, cât și cu privire Ia condițiile de plată a chiriei. Cu alte cuvinte, dacă după împlinirea termenului locațiunii, convenit de părți sau, după caz, prevăzut de lege, locatarul continuă să dețină bunul și să își îndeplinească obligațiile fără ca locatorul să se împotrivească, operează tacita relocațiune. Neacceptarea facturilor nu echivalează cu o împotrivire, întrucât ele nu au fost acceptate nici în perioada când exista contractul semnat de părți în vigoare (până în anul 2016), neacceptarea în acest context reprezintă o șicană de ani de zile realizată de recurenți la adresa intimatei, pe care nici instanțele, care s-au pronunțat prin hotărâri anterioare, nu au considerat-o împotrivire la operarea tacitei relocațiuni. Tacita relocațiune operează numai dacă părțile nu au împiedicat producerea ei printr-o manifestare de voință neîndoielnică, menționată în mod expres în contractul de locațiune cu privire la care ar urma să intervină tacita relocațiune, și numai dacă prin contractul inițial nu a fost exclusă tacita relocațiune. Or, în cauză, părțile nu au prevăzut în contractul de locațiune nicio clauză prin care să interzică ori să excludă expres intervenirea tacitei relocațiuni. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Prin recursul formulat, recurentul critică hotărârea instanței de apel pentru soluția de respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, soluție despre care arată că nu a fost motivată (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.), pentru o pretinsă interpretare și aplicare greșită a legii în ce privește dispozițiile art. 1810 C. civ. privind tacita relocațiune (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.) și pentru o pretinsă încălcare a rolului activ al instanței și a dreptului la apărare ca efect al respingerii, de către instanța de apel, a solicitării efectuării unei expertize topografice, respectiv a unei expertize evaluatorii în construcții (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.). Criticile nu pot fi primite și urmează a fi respinse, ca nefondate. Referitor la critica privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul Turda, prin primar, Înalta Curte constată că, așa cum în mod corect a reținut și instanța de apel, această chestiune a fost rezolvată, cu autoritate de lucru judecat, în cadrul unor litigii anterioare purtate între aceleași părți, cu același obiect, singura diferență privind perioada pentru care au fost solicitate sumele de bani reprezentând contravaloarea chiriei. În acest sens sunt dosarul nr. x/2017, în care s-a pronunțat sentința nr. 56/29.01.2018 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia nr. 91/A/12.06.2028 a Curții de Apel Cluj, respectiv prin decizia nr. 1853/17.10.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, dosarul nr. x/2017, în care s-a pronunțat sentința nr. 577/18.12.2017 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia nr. 79/A/16.05.2018 a Curții de Apel Cuj, respectiv prin decizia nr. 969/09.06.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II a civilă, dosarul nr. x/2020, în care s-a pronunțat sentința nr. 735/29.10.2021 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia nr. 164/A/06.04.2022 a Curții de Apel Cluj, respectiv prin decizia nr. 758/09.05.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, dosarul nr. x/2020, în care s-a pronunțat sentința nr. 349/16.06.2022 a Tribunalului Cluj, definitivă prin decizia nr. 3/A/17.12.2023 a Curții de Apel Cluj, respectiv prin decizia nr. 344/08.02.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. În cadrul acestor dosare Municipiul Turda a figurat în mod constant în calitate de pârât, reținându-se că, deși cele două contracte de locațiune au fost încheiate, în calitate de locatar, de către Consiliul Local al Municipiului Turda, prin primar, din perspectiva art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, consiliul local nu poate sta în judecată în nume propriu, o atare prerogativă revenind unității administrativ teritoriale, respectiv Municipiului Turda, prin primar. Prin urmare, problema calității procesuale pasive a Municipiului Turda nu mai poate fi pusă în discuție în prezenta cauză, urmare a efectului pozitiv al hotărârilor anterioare, care interzice readucerea în fața instanței a unei chestiuni litigioase deja rezolvate. Contrar susținerilor recurentului, instanța de apel a arătat motivul pentru care se impune respingerea acestei excepții, respectiv incidența în cauză a autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești pronunțate anterior între aceleași părți părți, pentru aceeași pretenție, diferențele constând doar în perioadele de timp vizate. Referirea instanței de apel la hotărârile judecătorești pronunțate în litigiile derulate anterior între părți face parte din conținutul motivării instanței pe aspectul procedural al calității procesuale pasive a recurentului, fiind suficientă, din perspectiva exigențelor legale a tehnicii de redactare, indicarea dosarelor și a soluțiilor pronunțate, urmată de concluzia firească în sensul că "...nu exista niciun temei pentru care instanța să analizeze problema calității procesuale pasive a pârâților dintr-o altă perspectivă, dimpotrivă, a proceda de o asemenea manieră însemnând să încalce ceea ce s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat în dosarele anterioare, ceea ce este inadmisibil." Instanței de apel nu-i revenea obligația de a reda considerentele acelor hotărâri, întrucât ele vizau aceleași părți, care cunoșteau soluțiile date în litigiile purtate între ele, precum și argumentele pe care au fost fundamentate. Cei care nu țin cont de hotărârile definitive pronunțate în toate aceste litigii sunt recurenții care, prin demersurile judiciare repetate, ignoră autoritatea de lucru judecat a aspectelor deduse chiar de ei judecății, reluând, în fiecare litigiu, aceleași chestiuni asupra cărora instanțele nu mai pot reveni întrucât au primit deja o dezlegare jurisdicțională. Încercând să dovedească lipsa calității sale procesuale pasive, recurentul a arătat că raporturile contractuale s-au desfășurat numai între reclamantă și Consiliul Local al Municipiului Turda, Municipiul Turda nefiind parte în aceste contracte și că adevăratul pârât în cauză este A., cel care este beneficiarul folosinței imobilului. Aceste susțineri nu pot fi primite, întrucât și asupra acestor aspecte s-a statuat în litigiile anterioare, existând putere de lucru judecat și cu privire la debitorul obligației de plată a chiriei. În acest sens s-a reținut, cu putere de lucru judecat (decizia civilă nr. 79/A/16.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. x/2017), că indiferent de cine a fost utilizatorul imobilului, calitatea de locatar a avut-o Consiliul Local al Municipiului Turda, care și-a asumat în deplină cunoștință de cauză toate obligațiile contractuale. Întrucât însă Consiliul Local nu poate sta în judecată în nume propriu (art. 62 alin. (1) din legea nr. 215/2001), atare prerogativă revine unității administrativ teritoriale, în speță, Municipiului Turda. S-a mai reținut că nu A. este cel care trebuie să achite chiria aferentă imobilului litigios, întrucât nu acesta a avut calitatea de locatar în cele două contracte de locațiune (contractul nr. x/21.11.2007 și contractul nr. x/17.01.2011), ci Consiliul Local al Municipiului Turda, prin primar, în calitate de locatar. S-a constatat, cu putere de lucru judecat, că dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000, care sunt invocate și în prezentul recurs, nu pot fi interpretate în sensul dorit de recurent, întrucât art. 1 alin. (10) din actul normativ prevede că utilizatorul este obligat a plăti cheltuielile de întreținere în care nu se includ însă și sumele reprezentând chirie spațiu, această obligație revenind fostei unități deținătoare (sentința nr. 56/29.01.2018 pronunțată în dosar nr. x/2017 al Tribunalului Cluj, cu trimitere la sentința nr. 193/26.01.2015 pronunțată în dosar nr. x/2014 al Judecătoriei Turda). Prin urmare, toate aspectele ce țin de calitatea procesuală a Municipiului Turda, dar și a debitorului obligației de plată a chiriei, respectiv a modalității în care aceasta a fost stabilită, au fost analizate în litigiile anterioare dintre părți și au primit o dezlegare unitară asupra căreia nu se mai poate reveni în prezenta cauză. Referitor la pretinsa interpretare sau aplicare greșită a normelor de drept material care reglementează tacita relocațiune, Înalta Curte constată că și acest aspect a fost dezlegat anterior, în sensul că s-a reținut cu titlu definitiv că, în ce privește contractul nr. x/17.01.2011, operează tacita relocațiune conform art. 1810 C. civ., întrucât părțile nu au prevăzut nicio clauză prin care să se interzică ori să se excludă în mod expres intervenirea acestei instituții juridice, situație față de care contractul produce în continuare efecte, fiind apreciat ca fiind încheiat pe durată nedeterminată (decizia nr. 79/A/16.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. x/2017), statuare care a fost avut în vedere și la pronunțarea deciziei nr. 164/A/06.04.2022 a Curții de Apel Cluj în dosarul nr. x/2020. Prin urmare, nici această chestiune nu mai poate fi pusă în discuție în prezentul litigiu fără a leza prevederile art. 431 C. proc. civ. privind autoritatea de lucru judecat, întrucât starea de fapt și de drept a rămas identică. Referitor la pretins încălcare a rolului activ al instanței și a dreptului la apărare ca efect al respingerii, de către instanța de apel, a solicitării efectuării unei expertize topografice, respectiv a unei expertize evaluatorii în construcții, Înalta Curte constată că, în realitate, prin această critică, deși susținută formal din perspectiva încălcării unor dispoziții de drept procesual, este exprimată, în realitate, nemulțumirea recurenților privind soluția dată de instanța de apel cererii de probatorii. Astfel, recurenții arată că instanța de apel a fost lipsită de rol activ și nu a stabilit cu certitudine starea de fapt, respectiv în mod greșit a respins cererea de probatorii formulată în calea de atac, întrucât prin expertiza topografică se urmărea a se stabili care este suprafața ce face obiectul prezentului dosar și cine utilizează această suprafață, iar prin expertiza în construcții evaluatorie urma a se stabili care este prețul chiriei care s-ar datora reclamantei raportat la destinația și suprafața imobilului. Apreciază recurenții că prin respingerea acestor probe, a fost încălcat rolul activ al instanței, întrucât nu s-a procedat la aflarea adevărului în cauză, dar și dreptul la apărare, hotărârea fiind pronunțată doar în raport de afirmațiile intimatei-reclamante. Criticile sunt nefondate. Înalta Curte reține că rolul activ al instanței nu este indisolubil legat de soluționarea favorabilă a unei cereri de probatorii. Astfel, dacă instanța de judecată apreciază că proba solicitată nu este pertinentă, concludentă și utilă cauzei, o va respinge, fără ca prin aceasta să eludeze principiul rolului activ astfel cum este reglementat de art. 22 C. proc. civ. Totodată, împrejurarea că instanța nu dă curs cererii de probatorii formulată de către una dintre părțile dosarului, nu atrage de plano încălcarea dreptului la apărare, câtă vreme soluția dată asupra acesteia este rezultatul deliberării și aprecierii, cu luarea în considerare a probelor deja administrate. Contrar susținerii recurenților, instanța de apel nu s-a raportat, în soluția pronunțată, exclusiv la susținerile uneia dintre părți, ci a avut în vedere pozițiile procesuale ale tuturor participanților la proces, susținerile și apărările formulate de către fiecare dintre aceștia, precum și actele și lucrările dosarului. Față de cele arătate, criticile deduse judecății prin prezentul recurs apar ca nefondate și vor fi respinse ca atare. Având în vedere soluția ce se va da asupra recursului, precum și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă, prin reprezentant convențional, constând în onorariu de avocat în cuantum de 5000 RON și cheltuieli de transport în cuantum de 1235 RON, dovedite cu actele depuse la dosar, Înalta Curte constată că recurenții-pârâți sunt părți căzute în pretenții conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ., împrejurare față de care va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor de judecată în cuantumul anterior menționat, în favoarea intimatei-reclamante. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții Consiliul Local al Municipiul Turda și Municipiul Turda, prin primar, împotriva deciziei nr. 87/A din 19 martie 2024 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă și va obliga pe recurenții-pârâți la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5000 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și 1235 RON reprezentând cheltuieli de transport în favoarea intimatei-reclamante Parohia Reformată Turda Veche.