Decizia nr. 136/2019 — ÎCCJ — conflict de competență împotriva sentinței nr. 577/2017 a Tribunalului Cluj

Cadrul procesual La data de 25 octombrie 2017, pe rolul Tribunalului Cluj a fost înregistrată, în urma declinării competenței de către Judecătoria Turda, prin Sentința civilă nr. 1774 din 3 octombrie 2017, acțiunea formulată de reclamanta Parohia A. Turda Veche, prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Turda, prin primar, obligarea acestuia la plata sumei de 212.225 RON, reprezentând contravaloarea chiriei pentru imobilul situat în Turda, str. x, pentru perioada 1 decembrie 2015 - 30 aprilie 2017, precum și plata dobânzilor legale în sumă de 5.365 RON, calculate conform O.G. nr. 13/2011, de la data scadenței până la 31 mai 2017 și, în continuare, până la plata integrală a chiriei datorate.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin Sentința nr. 577 din 18 decembrie 2017, Tribunalului Cluj, secția civilă, a admis acțiunea și l-a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 212.225 RON, reprezentând contravaloarea chiriei pentru perioada 1 decembrie 2015 - 30 aprilie 2017 și suma de 5.365 RON, reprezentând dobânda legală aferentă sumei menționate, calculată de la data scadenței până la data de 30 aprilie 2017 și în continuare, până la plata integrală a sumei menționate, precum și suma de 7.350 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale. Prin aceeași decizie, a respins cererea formulată de pârâtul Municipiul Turda, prin primar, având ca obiect acordarea unui termen de grație, eșalonarea plății și stoparea calculului majorărilor de întârziere.

Cererea de apel Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Municipiul Turda, criticând hotărârea atacată și solicitând admiterea apelului, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii introductive.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel Prin Decizia civilă nr. 79/A din 16 mai 2018, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul Turda, prin primar, împotriva sentinței tribunalului. Apelantul a fost obligat să plătească intimate-reclamante Parohia A. Turda Veche suma de 1.500 RON cheltuieli de judecată în apel.

Cererea de recurs Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Municipiul Turda, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 2 iulie 2018. II. Hotărârile de declinare a competenței Prin Încheierea nr. 367 din 26 februarie 2019, secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea secției I civile a aceleiași instanțe. În motivarea încheierii, în esență, s-a reținut că, întrucât în litigiul de față sunt supuse analizei pretenții solicitate în baza unui contract de locațiune încheiat în baza unor legi speciale, respectiv, H.G. nr. 244/2004, O.U.G. nr. 94/2000 și H.G. nr. 1886/2006, cu privire la un imobil retrocedat reclamantei în baza Deciziei nr. 496 din 12 aprilie 2005, emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, competența soluționării acestei categorii de litigii aparține secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție. S-a mai reținut că, în acest sens, sunt și dispozițiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, prin care se prevede că Înalta Curte de Casație și Justiție este organizată în 4 secții, secția I civilă, secția a II-a civilă, secția penală, secția de contencios administrativ și fiscal și secțiile unite, cu competență proprie. În consecință, s-a reținut că față de obiectul și natura cauzei, litigiul se situează în sfera jurisdicțională a completurilor specializate din cadrul secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, înființate prin Hotărârea nr. 8/2012 a Colegiului de Conducere. Cauza a fost înregistrată pe rolul secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 14 martie 2019 și trimisă, spre soluționare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului de filtru nr. 2. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin Încheierea nr. 688 din 2 aprilie 2019, a admis excepția necompetenței funcționale a secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (3) C. proc. civ., a înaintat dosarul spre competentă soluționare Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. În motivare, s-a reținut, în esență, că litigiul de față, ce are ca obiect o acțiune în răspundere civilă contractuală, nu se situează în sfera jurisdicțională a completurilor specializate din cadrul secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, înființate prin Hotărârea nr. 8/2012 a Colegiului de conducere. În acest context, și recursul declarat de pârâtul Municipiul Turda, prin primar, împotriva Deciziei nr. 79/A din 16 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a fost înregistrat, anterior adoptării Hotărârii nr. 99 din 20 septembrie 2018 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. Or, față de obiectul cauzei pe care se grefează cererea de recurs (acțiune în răspundere contractuală), de data înregistrării acesteia pe rolul instanței supreme (2 iulie 2018) și de data la care, prin Hotărârea nr. 99 din 20 septembrie 2018, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabilit o altă repartizare între cele două secții ale instanței a cauzelor în funcție de lista de obiecte, cu ID-urile corespunzătoare, grupate pe materii juridice, conform Nomenclatorului Ecris, respectiv 1 octombrie 2018, litigiul de față, având ca obiect acțiunea în răspundere contractuală (ID 3160), se circumscrie competenței alocate secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin anexa la Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012, acestei instanțe revenindu-i competența de soluționare a recursului. III. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență Completul de 5 judecători - legal sesizat, în temeiul art. 136 alin. (3) C. proc. civ., cu conflictul negativ de competență ivit între două secții ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - analizând normele incidente în privința competenței în această materie, constată și stabilește că aceasta revine secției a II-a civile, potrivit considerentelor ce succedă: Problema de drept supusă analizei o constituie chestiunea conflictuală legată de competența completurilor de judecată ale aceleiași instanțe (în speță, Înalta Curte de Casație și Justiție), respectiv competența materială (ratione materiae), stabilită sub aspect procesual, în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecății. Potrivit C. proc. civ., o atare situație este asimilată conflictului negativ de competență, competența pronunțării regulatorului de competență revenind, în cauză, completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Regula în materie de competență este aceea că ea se determină prin raportare la normele incidente la data învestirii instanței, stabilite în funcție de obiectul cauzei deduse judecății. Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 76/2012, începând cu data de 15 februarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție este organizată în 4 secții: secția I civilă, secția a II-a civilă, secția penală și secția de contencios administrativ și fiscal și secțiile unite, cu competență proprie (anterior acestei date, începând cu data de 1 octombrie 2011, organizarea cuprindea, pe lângă cele 4 secții, 4 complete de 5 judecători și secțiile unite, cu competență proprie). În lipsa unor norme de competență materială prin care să se statueze că doar anumite categorii de cauze ar fi date în competența uneia dintre secțiile civile care funcționează la nivelul aceleiași instanțe, sintagma cu competență proprie prevăzută de dispoziția legală menționată distinge între competențele proprii și comune ale celor două secții civile și competențele celorlalte secții ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. Alocarea unor competențe specializate, distinct de competențele comune ale completurilor de judecată, care funcționează la nivelul celor două secții civile, începând cu data de 1 octombrie 2011 s-a realizat prin Hotărârea nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, modificată, în parte, prin Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012. Potrivit Anexei 1 la Hotărârea nr. 8 din 5 aprilie 2012, care cuprinde regulile de înregistrare și repartizare a dosarelor între secția I civilă și secția a II-a civilă, începând cu data de 13 aprilie 2011, în cadrul secției I civile funcționează completuri specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect cererile formulate în materia Legii nr. 10/2001 (ID 3460), a exproprierii (ID 3590), în materia revendicării imobiliare (ID 3960 și ID 4200). De asemenea, există două completuri specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect cererile în materia proprietății intelectuale. În cadrul secției a II-a civile funcționează completuri specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect raporturile juridice privind societățile comerciale, raporturile juridice dintre profesioniști, obligațiile născute din legi speciale, pretenții, printre acestea fiind enumerată și acțiunea în constatarea nulității și anulabilitate (ID 3240; ID 3415; ID 4120; ID 4340; ID 4520). De asemenea, conform Hotărârii nr. 8 din 5 aprilie 2012 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, restul dosarelor civile înregistrate după data de 13 aprilie 2012, având alte obiecte identificate în Nomenclatoarele de obiecte, se împart între cele două secții, prin utilizarea aplicației Ecris. Prin Hotărârea nr. 99 din 20 septembrie 2018, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție a adoptat unele măsuri pentru echilibrarea activității de judecată de la nivelul secției I civile și a secției a II-a civile, în sensul că a stabilit că, începând cu data de 1 octombrie 2018, litigiile ce revin în competența celor două secții se vor repartiza între acestea "în funcție de lista de obiecte, cu ID-urile corespunzătoare, grupate pe materii juridice, conform Nomenclatorului Ecris, după cum urmează: secției I civile îi revin litigiile din Nomenclatoarele Civil, Proprietate intelectuală, Minori și familie; secției a II-a civile îi revin litigiile din Nomenclatoarele Litigii cu profesioniști, Faliment, Asigurărilor sociale, Litigii de muncă, Drept maritim și fluvial și Insolvența persoanei fizice". În cauză de față, reclamanta Parohia A. Turda Veche a învestit instanțele cu o cerere având ca obiect acțiunea în răspundere contractuală. Așa cum rezultă din analiza hotărârilor pronunțate de Colegiul de conducere enumerate anterior, acest obiect nu face parte dintre cele ce se circumscriu sferei completurilor specializate din cadrul secției I civile. Având în vedere acest argument, precum și data înregistrării recursului pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - 2 iulie 2018, așadar anterior Hotărârii nr. 99 din 20 septembrie 2018, prin care Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabilit o altă repartizare între cele două secții civile ale instanței, competența urmează a fi stabilită în raport cu dispozițiile Hotărârii nr. 8 din 5 aprilie 2012 a Colegiului de conducere. Față de prevederile Anexei 1 la această din urmă hotărâre, se constată că litigiul pendinte se circumscrie competenței alocate secției a II-a civile. În atare situație, completul de 5 judecători va stabili competența în favoarea secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a și fost inițial învestită cu soluționarea dosarului, prin repartizare aleatorie.