ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1853/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10.05.2017 pe rolul Judecătoriei Turda, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Turda, prin Primar, a solicitat a se dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 208.885 RON, reprezentând contravaloarea chiriei pentru imobilul situat în Turda, pentru perioada 01.06.2014 - 30.04.2017, la plata dobânzilor legale în sumă de 13.173 RON, calculate conform O.G. nr. 13/2011, de la data scadenței din 20.07.2014 până la 31.05.2017 și în continuare până la plata integrală a chiriei datorate, precum și la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciara de timbru și onorariu avocat.

Prin Sentința civilă nr. 1630/19.09.2017, Judecătoria Turda a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 56 din 29.01.2018 a Tribunalului Cluj, secția civilă, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Turda, reprezentat prin Primar, și în consecință, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei: suma de 208.885 RON, reprezentând contravaloarea chiriei pentru imobilul situat în Turda, pentru perioada 01.06.2014 - 30.04.2017; suma de 13.173 RON reprezentând dobânda legală aferentă sumei menționate, calculată de la data scadenței din 20.07.2014 până la data de 31.05.2017 și în continuare până la plata integrală a sumei menționate; suma de 8.046,5 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale. S-a respins cererea formulată de pârâtul Municipiul Turda, prin Primar, având ca obiect acordarea unui termen de grație, eșalonarea plății și stoparea calculului majorărilor de întârziere.

Această hotărâre a fost atacată cu apel de către pârâtul Municipiul Turda, prin Primar.

Hotărârea instanței de apel

Prin Decizia civilă nr. 91/A din 12.06.2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Municipiul Turda, prin Primar și a fost obligat apelantul să plătească intimatei A., suma de 1.500 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Această ultimă decizie a fost atacată pe calea recursului de către pârâtul Municipiul Turda, prin Primar.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Prin încheierea nr. 366 din 26 februarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea secției I civile a aceleiași instanțe.

Motivele de recurs

În motivarea cererii de recurs, după redarea istoricului cauzei, recurentul a formulat următoarele critici:

Sub un prim aspect, recurentul invocă excepția nulității relative a contractului de închiriere, invocând dispozițiile art. 1248 și art. 1251 C. civ.

În susținerea acestei critici, recurentul arată că, deși instanțele de fond au constatat că cele două contracte de locațiune au fost încheiate de Consiliul local al Municipiului Turda, și nu de Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Turda, au dispus obligarea acestei din urmă entități la plata unor sume de bani.

Susține recurentul că, potrivit Legii nr. 215/2001, doar Unitatea Administrativ Teritorială este persoană juridică, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, Consiliul Local fiind organ deliberativ. Din această perspectivă, hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei, întrucât instanța nu a indicat temeiul de drept în baza căruia UAT Turda are calitate egală cu cea a Consiliului Local Turda și devine astfel parte în contract.

Contractul de închiriere a fost semnat de o entitate juridică ce nu avea acest drept și, ca atare, se impune admiterea excepției nulității contractului, având în vedere că a fost semnat de primar, deși acesta nu reprezenta Unitatea Administrativ Teritorială, ceea ce conduce la concluzia că, consimțământul uneia dintre părți a fost viciat, iar contractul a fost încheiat cu o persoană care nu avea calitatea de a-l semna.

În opinia recurentului, motivarea contradictorie a deciziei recurate rezultă și din împrejurarea că, deși instanța a respins în mod pertinent solicitarea ca unitatea școlară este entitatea obligată la plata chiriei, a apreciat în mod eronat că, prin semnarea contractului de către primar, obligația de plată ar aparține Unității Administrativ Teritoriale a Municipiului Turda, care nu este parte în contract.

Aceleași considerente contradictorii rezultă și din împrejurarea că, deși instanța de apel a reținut, în mod eronat, că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 104 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, nu a dispus introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice.

În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Procedura de filtru

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la 14 martie 2019.

Prin rezoluția din 20 martie 2019, completul de filtru a dispus comunicarea motivelor de recurs, cu mențiunea că intimatul are obligația de a formula întâmpinare.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

La 1 aprilie 2019, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul este admisibil în principiu, completul urmând să aprecieze cu privire la încadrarea criticilor formulate prin memoriul de recurs.

La 4 aprilie 2019, completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punct de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, care nu au formulat punct de vedere.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la 17 octombrie 2019, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., chestiune reținută prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reținute de instanță în justificarea soluției pronunțate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În speță, se constată că, prin cererea de recurs, recurentul a indicat motivul de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., acesta nu a formulat vreo critică susceptibilă de încadrare, din oficiu, în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Astfel, în cuprinsul cererii de recurs cu care recurentul a învestit Înalta Curte, nu se regăsesc critici în combaterea motivelor reținute de curtea de apel în pronunțarea soluției de de respingere a apelului.

Astfel, întreaga motivare a recursului se bazează pe susținerea că în mod greșit s-a stabilit că debitorul obligației de plată este Unitatea Administrativ Teritorială, care nu este parte în contractul de locațiune, împrejurare care, în opinia recurentului, atrage nulitatea relativă a contractului de închiriere.

Sub acest aspect, se reține că, instanța de apel a reținut că "atâta vreme cât s-a stabilit cu putere de lucru judecat că debitorul obligației de plată a chiriei pentru perioada 21.08.2007 - 30.11.2016 este Municipiul Turda, prin Sentința civilă nr. 2577/2013, Sentința civilă nr. 704/2014, Sentința civilă nr. 193/2015 ale Judecătoriei Turda și Sentința civilă nr. 56/2018 a Tribunalului Cluj, nu se poate invoca cu temei că pentru perioada ulterioară datei de 30.11.2016 debitorul obligației de plată a chiriei ar fi altul".

Ca atare, instanța de apel a reținut puterea de lucru judecat în ce privește debitorul obligației de plată a chiriei.

Acesta era argumentul care trebuia combătut de recurent întrucât, a motiva recursul implică obligația părții de a arăta, în concret, în ce constă greșeala instanței care a pronunțat hotărârea atacată din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., raportat la argumentele pe care instanța și-a fundamentat soluția, exigență care nu este îndeplinită fără a se arăta, în concret, aspectele de nelegalitate a hotărârii atacate prin raportare la argumentele reținute de instanță în fundamentarea soluției pronunțate.

Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și să formuleze critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existența judecății anterioare.

În ce privește "excepția nulității relative a contractului de locațiune", Înalta Curte reține că aceasta nu constituie o excepție, în sensul dispozițiilor C. proc. civ., care să poată fi invocată în recurs, ci o apărare de fond, care nu pot fi analizată întrucât, în calea de atac a recursului, nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel.

Pretinsa lipsă de motivare a instanței de apel, sub aspectul calității de parte în contractul de închiriere a Consiliului Local al Municipiului Turda, nu poate fi examinată din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., deoarece această problemă nu a fost invocată ca apărare în fața primei instanțe și nici ca motiv de apel. Ca atare, nu se poate imputa instanței de apel că nu a motivat hotărârea cu privire la un aspect care nu a fost dedus judecății pe calea unei critici formulate prin motivele de apel.

Potrivit art. 488 alin. (2) C. proc. civ., motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deși au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

În speță, recurenta a invocat nulitatea relativă a contractului de închiriere pentru prima dată în recurs, omisso medio, în condițiile în care această apărare putea fi invocată, în condiții procedurale, în fața primei instanțe și, ulterior, ca motiv de apel.

Alin. (2) al art. 488 C. proc. civ. stabilește o regulă generală aplicabilă tuturor motivelor prevăzute la alin. (1), astfel încât, de regulă, nici când este vorba de nulități absolute, acestea nu pot fi invocate direct în recurs, dacă puteau fi invocate pe calea apelului, cu atât mai puțin în cazul nulității relative a contractului de închiriere.

Așa fiind, se constată că în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecății nu pot fi identificate veritabile critici la adresa deciziei pronunțate în apel și nici nu se demonstrează în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia.

Constatând că recurentul nu s-a conformat dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât susținerile din cererea de recurs nu se constituie în critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută în acest caz de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Municipiul Turda, prin Primar împotriva Deciziei nr. 91/A din 12 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2019.

GGC - GV