ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2560/2024

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2024

Asupra conflictului negativ, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 19 septembrie 2023 pe rolul Judecătoriei Vișeu de Sus, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună, în principal, desfacerea căsătoriei încheiate între reclamantă și pârât din culpa exclusivă a pârâtului, iar în subsidiar, desfacerea căsătoriei prin acordul părților în condițiile art. 932 C. proc. civ., păstrarea numelui "C." dobândit prin căsătoria cu pârâtul, stabilirea locuinței minorului D. la mamă în Sankt Martin im Sulmtal, Austria, stabilirea exercitării autorității părintești cu privire la minorul D. de către ambii părinți, cu suplinirea acordului tatălui pentru obținerea pașaportului minorului și efectuarea de călătorii în străinătate împreună cu mama, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere către minor în cuantum de 1/4 din venitul net lunar.

II. Hotărârea Judecătoriei Vișeu de Sus:

Prin sentința civilă nr. 1403 din 12 iunie 2024, Judecătoria Vișeu de Sus a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Toplița.

În motivare, instanța a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora: "dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul".

Constatând că ultimul domiciliu comun al soților a fost în Italia și că reclamanta locuiește în Austria, iar pârâtul locuiește în Toplița, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Toplița.

III. Hotărârea Judecătoriei Toplița:

Învestită prin declinare, Judecătoria Toplița a pronunțat sentința civilă nr. 1849 din 12 septembrie 2024, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vișeu de Sus, a constatat ivit conflictul negativ și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerentele hotărârii pronunțate, instanța a reținut că, la data sesizării instanței (19 septembrie 2023), domiciliul pârâtului era în comuna Moisei, județul Maramureș , aspect relevat verbal și de către pârât, iar reclamanta locuia în străinătate, conform celor învederate în cuprinsul cererii de chemare în judecată. De asemenea, cu privire la domiciliul comun al soților, reise că acesta s-ar fi aflat în străinătate.

Întrucât determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei se realizează în raport cu data sesizării instanței și nu în raport cu data verificării competenței, instanța a stabilit că revine Judecătoriei Vișeu de Sus competența de soluționare a cauzei.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Se constată că ambele instanțe, în stabilirea competenței de soluționare a litigiului, s-au raport la dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ. ce prevede că: "cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul."

Competența prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamanta neavând un drept de opțiune între instanțele menționate, fiind obligată să depună cererea de divorț la instanța competentă în funcție de ordinea prevăzută de textul legal.

Astfel, în mod prioritar, este stabilită competența de soluționare a cererii de divorț în favoarea instanței în circumscripția căreia se află, în țară, cea din urmă locuință comună a soților, însă această competență operează numai dacă cei doi soți au avut locuință comună și cel puțin unul dintre soți mai locuiește acolo. În cauză, locuința comună a părților a fost în străinătate, prin urmare această teză nu este aplicabilă.

Ipoteza subsidiară celei anterior evocate se referă la situația în care soții nu au avut locuință comună în România sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună. În acest caz, competentă este judecătoria în circumscripția căreia își are locuința pârâtul - situație care se regăsește în speță.

În scopul determinării instanței competente să soluționeze cererea de divorț, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 915 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a valorifica aspectele susținute de părți și relevate de probatoriul administrat de instanțele aflate în conflict, din care reiese că părțile au avut ultima locuință comună în Austria (declarațiile acestora consemnate la termenul de judecată din 12 iunie 2024 în cuprinsul sentinței civile nr. 1403 a Judecătoriei Vișeu de Sus), iar la data sesizării instanței (19 septembrie 2023) pârâtul avea domiciliul în comuna Moisei, județul Maramureș (adresă unde a primit la 28 decembrie 2023 comunicarea cererii de chemare în judecată - dovadă de înmânare la dosarul Judecătoriei Vișeu de Sus - și unde locuia la data înregistrării cererii de chemare în judecată - conform referatului existent la dosarul Judecătoriei Toplița, întocmit urmare a consultării bazei de date DEPABD).

Având în vedere considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 915 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vișeu de Sus, instanță în a cărei circumscripție își avea locuința pârâtul la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vișeu de Sus.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2024.