ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1205/2024

Ședința publică din data de 24 aprilie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, la data de 29 februarie 2024, partea reclamantă A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., stabilirea unui program de vizitare pentru minorul C., în favoarea reclamantului, până la rămânerea definitivă a dosarului de divorț aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, înregistrat sub nr. x/2024, cu cheltuieli de judecată.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

2.1. Prin sentința civilă nr. 851 din 6 martie 2024, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

A reținut instanța că acțiunea dedusă judecății se încadrează în prevederile art. 17 din Legea nr. 272/2004, iar pârâta B., mama minorului C., în calitate de reprezentant legal al acestuia, își are domiciliul și locuința faptică în mun. Târgoviște, jud. Dâmbovița, loc unde se află împreună cu minorul începând cu luna ianuarie 2024.

În raport de prevederile art. 114 C. proc. civ., instanța a reținut că se instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliul sau reședința persoanei ocrotite, pe care părțile nu o pot înlătura, conform dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Totodată, instanța a apreciat că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 920 C. proc. civ. sau ale art. 496 C. civ. și că determinarea instanței competente să soluționeze cererea de ordonanță președințială se face prin raportare la obiectul acestei cereri și nu la un alt obiect al unei acțiuni aflate pe rolul instanței (în speță, divorțul părților ce face obiectul dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca).

Pe cale de consecință, în temeiul art. 998 raportat la art. 94 pct. 1 lit. a) și la art. 114 alin. (1) C. proc. civ., instanța a admis excepția invocată și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște, în circumscripția căreia se află locuința actuală a minorului.

2.2. Prin sentința nr. 1446 din data de 10.04.2024, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a constatat conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanța a reținut incidența prevederilor art. 915 alin. (1) teza I C. proc. civ. și faptul că ultima locuință comună a părților a fost în comuna Florești, sat Florești, județul Cluj, localitate care se află, în raport de prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1217/2023 privind stabilirea localităților care fac parte din circumscripțiile judecătoriilor și parchetelor de pe lângă acestea, în circumscripția Judecătoriei Cluj-Napoca.

În raport de prevederile art. 998 C. proc. civ., Judecătoria Târgoviște a reținut că sintagma "instanța competentă să judece fondul dreptului" se referă la fondul dreptului dedus judecății prin cererea de ordonanță președințială. Având în vedere că părțile se află în proces de divorț, instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului este Judecătoria Cluj-Napoca, pe rolul căreia este înregistrat și dosarul de divorț dintre părți, sub nr. x/2024.

Totodată, instanța a statuat în sensul că prevederile art. 920 și art. 919 alin. (1) C. proc. civ. permit instanței învestite cu soluționarea cererii de divorț să se pronunțe, pe calea ordonanței președințiale, asupra cererilor accesorii și incidentale formulate în timpul procesului de divorț.

A reținut instanța că nu sunt incidente prevederile art. 114 C. proc. civ., întrucât acestea se aplică exclusiv cererilor privind ocrotirea persoanei fizice, respectiv cele prevăzute de Titlul III din Cartea I a C. civ., intitulat "Ocrotirea persoanei fizice".

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, pentru considerentele expuse în continuare.

Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei având ca obiect ordonanță președințială, pe calea căreia s-a solicitat stabilirea unui program de vizitare privind minorul C. în favoarea tatălui, până la rămânerea definitivă a dosarului nr. x/2024 având ca obiect divorțul părților și cereri accesorii.

Astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a apreciat că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 920 C. proc. civ. și a reținut incidența dispozițiilor art. 94 pct. 2 lit. a) și art. 114 alin. (1) C. proc. civ., apreciind că este competentă instanța în a cărei circumscripție locuiește persoana ocrotită, respectiv minorul (mun. Târgoviște, jud. Dâmbovița).

Pe de altă parte, Judecătoria Târgoviște, învestită prin declinare cu soluționarea cererii de ordonanță președințială, a apreciat că, potrivit art. 919 alin. (1) lit. a) și art. 920 C. proc. civ., astfel de cereri se soluționează de instanța competentă să soluționeze fondul dreptului, respectiv cererea de divorț, în cazul de față, cerere care se află înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca.

Din actele și lucrările dosarului reiese că reclamantul A. a dedus spre soluționare Judecătoriei Cluj-Napoca, în data de 29.02.2024, o acțiune de divorț, în contradictoriu cu pârâta B., prin care a solicitat desfacerea căsătoriei, reluarea numelui purtat anterior căsătoriei de către pârâtă, exercitarea autorității părintești în comun de către ambii părinți, stabilirea domiciliului minorului la mamă, obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, precum și stabilirea unui program de vizitare privind fiul părților, în favoarea reclamantului, cauza fiind înregistrată sub nr. x/2024.

La aceeași dată, 29.02.2024, reclamantul A. a formulat și cererea de emitere a ordonanței președințiale ce formează obiectul prezentei pricini, prin care a solicitat încuviințarea provizorie a unui program de legături personale cu minorul C..

La 3.04.2024, pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a propus o altă variantă de program de vizitare față de cea solicitată prin cererea principală.

Potrivit dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., "cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului".

Date fiind aceste prevederi, în ceea ce privește ordonanța președințială, competența de soluționare este aceeași cu cea determinată pentru examinarea cauzei pe fond, determinare care poate fi făcută în abstract de către instanța învestită în procedura ordonanței președințiale (în cazul în care nu este promovată și o cerere pe dreptul comun pe fondul dreptului) sau în concret (în cazul în care este înregistrată pe rolul instanței cererea pe fondul dreptului), situație în care competența se stabilește în funcție de instanța învestită cu soluționarea fondului dreptului.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul".

Din coroborarea prevederilor art. 998 cu art. 915 alin. (1) C. proc. civ., evocate anterior, rezultă că instanța care poate dispune respectivele măsuri vremelnice, în timpul procesului, este instanța pe rolul căreia se află acțiunea de divorț, aceasta fiind cea mai în măsură să aprecieze asupra cererii cu caracter vremelnic, întrucât este instanța care se pronunță și asupra unei cereri accesorii divorțului referitoare la stabilirea unui program de vizitare a minorului.

Ca atare, cererile accesorii deduse judecății odată cu cererea de divorț reprezintă fondul dreptului solicitat a fi tranșat pe cale de ordonanță președințială, astfel încât stabilirea instanței competente se va face prin raportare la instanța învestită deopotrivă cu cererea de divorț și cu pretenția accesorie referitoare la încuviințarea unui program de legături personale cu minorul.

Prin urmare, dând eficiență acestor prevederi speciale, care se aplică cu prioritate în raport cu norma generală consacrată prin art. 114 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul principiului specialia generalibus derogant, rezultă că, atât timp cât fondul, constând în măsurile referitoare la stabilirea unui program de vizitare, se află deja pendinte, ca cerere accesorie divorțului, pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, revine acesteia și competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială având ca obiect luarea, în mod provizoriu, până la rămânerea definitivă a hotărârii de divorț, a măsurilor privitoare la minor, precum cea referitoare la stabilirea domiciliului acestuia, la plata unei pensii de întreținere sau de încuviințare a legăturii personale a tatălui cu minorul, ca instanță învestită și cu soluționarea fondului acestor măsuri.

În consecință, dată fiind aplicarea prioritară a dispozițiilor art. 998 raportate la art. 915 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj – Napoca.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.