ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.11.2024

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2510/2024

HOTĂRÂRE
07.11.2024
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2510/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2024

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la 20 martie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta Compania de Apă Târgoviște - Dâmbovița S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., obligarea acestuia la plata sumei de 429,46 RON, reprezentând contravaloarea apei potabile și a serviciilor de canalizare, a sumei de 5,41 RON, constând în penalități de întârziere, potrivit facturilor emise în perioada 30 iunie 2022 - 31 octombrie 2023, debranșarea pârâtului de la rețeaua de apă și canalizare, conform art. 32 din Legea nr. 241/2006 și obligarea acestuia să permită accesul reprezentanților reclamantei în incinta proprietății sale, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, 1530, 1516, 1527 și 1528 C. civ., precum și pe cele ale Legii nr. 241/2006.

Prin sentința civilă nr. 930 din 7 martie 2024, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Târgoviște a reținut că între reclamanta Compania de Apă Târgoviște - Dâmbovița S.A. și pârâtul A., prin intermediul Primăriei Municipiului Târgoviște - DAPAP, s-a încheiat, pe o perioadă nedeterminată, contractul de furnizare a apei potabile nr. 11854 din 18 iunie 2007, având ca obiect furnizarea de către reclamantă, în regim continuu, a apei potabile, precum și evacuarea apelor menajere și/sau pluviale la sistemul de canalizare, în schimbul achitării de către utilizator a facturilor emise de operator.

Instanța a apreciat că sunt aplicabile prevederile art. 121 C. proc. civ. potrivit cărora "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la domiciliul consumatorului", menționând că acestea sunt incidente în toate situațiile în care obiectul cererii este legat de raporturile juridice născute între consumator și profesionist fie dintr-un contract, fie dintr-un fapt licit ori ilicit.

Judecătoria Târgoviște a reținut că prin pct. 1 și 13 din Anexa la Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, republicată, au fost definite noțiunile de operator economic și consumator, în sensul că acestea sunt "persoana fizică sau juridică, autorizată, care în cadrul activității sale profesionale fabrică, importă, depozitează, transportă sau comercializează produse ori părți din acestea sau prestează servicii, respectiv "orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite în asociații care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție".

Instanța a făcut referire la dispozițiile art. 8 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., în care "noțiunea de profesionist prevăzută la art. 3 din C. civ. include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum si orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute în lege".

De asemenea, a constatat că furnizarea apei potabile și evacuarea apelor menajere și/sau pluviale la sistemul de canalizare reprezintă un serviciu pe care operatorul economic s-a obligat să-l presteze consumatorului, potrivit art. 41 din Anexa la Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, republicată, care definește serviciul ca fiind "activitatea, alta decât cea din care rezultă produse, efectuată în scopul satisfacerii unor necesități ale consumatorilor."

Judecătoria Târgoviște a reținut că reclamanta este profesionist, în sensul dispozițiilor C. civ., aspecte în funcție de care a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 121 C. proc. civ., care reglementează o competență teritorială exclusivă, ce poate fi invocată de instanță din oficiu, potrivit art. 130 alin. (2) din același act normativ.

În ceea ce privește domiciliul pârâtului, a constatat că este în București, str. x, bl. C2. 4, în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 2 București, conform informațiilor obținute din interogarea Direcției Generale pentru Evidența Persoanelor și a Bazelor de Date.

Prin sentința civilă nr. 10318 din 3 iulie 2024, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 2 București a reținut că litigiul se încadrează în sfera protecției consumatorului, având în vedere că pârâtul este persoană fizică, fiind vorba despre un contract încheiat între un profesionist, astfel cum noțiunea este definită la art. 3 alin. (2) C. civ. și la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, și un consumator, în sensul art. 89 pct. 13 Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului și art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000.

A constatat că, potrivit art. 121 C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului, în aceste litigii părțile putând conveni în scris sau verbal, în fața instanței, ca procesele să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, numai după nașterea dreptului la despăgubire.

Față de aceste aspecte, instanța a reținut că, în ceea ce privește competența de soluționare a prezentei cauzei, este vorba de o competență teritorială exclusivă ce aparține judecătoriei în a cărei circumscripție își are domiciliul sau sediul consumatorul, de la care se poate deroga doar în condițiile prevăzute de art. 126 alin. (2) C. proc. civ., text legal ce nu este incident în prezenta cauză, întrucât părțile nu au convenit alegerea instanței competente ulterior nașterii dreptului.

În ceea ce privește noțiunea de "domiciliu", așa cum s-a reținut în mod constant în literatura de specialitate și practica judiciară, a arătat că trebuie înțeleasă într-un sens mai larg, prezentând importanță adresa unde pârâtul locuiește efectiv.

Verificând înscrisurile depuse de reclamantă, respectiv răspunsul primit de la Consiliul Local Târgoviște - Direcția de Administrarea Patrimoniului Public și Privat, Judecătoria Sectorului 2 București a constatat că pârâtul locuiește în Târgoviște, jud. Dâmbovița, fiind chiriaș ANL în bl. 4, str. x C-tin, începând cu data de 19 februarie 2022 până în prezent.

A consemnat că acest aspect este confirmat de faptul că pârâtul a semnat personal dovada de comunicare a citației emise de Judecătoria Sectorului 2 București pentru termenul de judecată din 18 iunie 2024, comunicarea fiind efectuată la adresa din Târgoviște, str. x, jud. Dâmbovița.

Ca atare, a apreciat că este competentă să soluționeze cauza instanța în a cărei circumscripție consumatorul locuiește efectiv, anume Judecătoria Târgoviște.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că este competentă să soluționeze cauza Judecătoria Târgoviște, pentru următoarele considerente:

Litigiul asupra căruia poartă conflictul negativ de competență are ca obiect cererea formulată de reclamanta Compania de Apă Târgoviște - Dâmbovița S.A., în contradictoriu cu pârâtul A., prin care s-a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 429,46 RON, reprezentând contravaloarea apei potabile și a serviciilor de canalizare, a sumei de 5,41 RON, constând în penalități de întârziere potrivit facturilor emise în perioada 30 iunie 2022 - 31 octombrie 2023, precum și debranșarea pârâtului de la rețeaua de apă și canalizare, potrivit art. 32 din Legea nr. 241/2006 și obligarea acestuia de a permite accesul reprezentanților reclamantei în incinta proprietății sale în acest sens.

În susținerea cererii, reclamanta s-a prevalat de contractul de furnizare a apei potabile și evacuarea apelor menajere pentru asociațiile de proprietari nr. 11854 din 18 iunie 2007, respectiv de clauza inserată la art. 13 pct. 2, prin care pârâtul s-a obligat să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termen de 30 de zile de la data emiterii.

Potrivit art. 3 alin. (2) C. civ., "Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere", în raport de activitatea prestată, reclamanta fiind profesionist, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 193/2000 și al art. 3 C. civ., cererea sa fiind îndreptată împotriva persoanei fizice ce are calitatea de consumator, care acționează în scopuri din afara ariei sale comerciale.

Față de obiectul contractului încheiat între părți și de calitatea acestora - a reclamantei de prestatoare de servicii în domeniul furnizării serviciilor de apă și canalizare, iar a pârâtului de beneficiar al acestor servicii - Înalta Curte constată că cererea dedusă judecății se subsumează litigiilor cu profesioniști.

Raporturile juridice izvorâte din aceste categorii de litigii sunt guvernate de Ordonanța nr. 2/1992 și Legea nr. 193/2000, astfel că, la stabilirea instanței competente să soluționeze litigiul prezintă relevanță dispozițiile art. 121 C. proc. civ., conform cărora aceste cereri se introduc numai la instanța de la domiciliul consumatorului, dispozițiile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile.

Prevederile art. 126 alin. (2) C. proc. civ. stipulează că, în litigiile circumscrise materiei protecției drepturilor consumatorilor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, părțile pot conveni alegerea instanței competente, în condițiile prevăzute la alin. (1), numai după nașterea dreptului la despăgubire, orice convenție contrară fiind considerată nescrisă.

În speță, potrivit verificărilor efectuate din oficiu de prima instanță învestită la Direcția pentru Evidența Persoanei și Administrarea Bazelor de Date, domiciliul legal al pârâtului este, începând cu data de 14 martie 2017, în București.

Prin adresa din 21 mai 2024, emisă de Consiliul Local Târgoviște - Direcția de Administrare a Patrimoniului Public și Privat la solicitarea reclamantei, din dispoziția Judecătoriei Sectorului 2 București, conform rezoluției din 29 martie 2024, s-a comunicat că pârâtul locuiește în Târgoviște, str. x C-tin, fiind chiriaș ANL în bl. 4, str. x C-tin începând cu data de 19 februarie 2022 până în prezent.

Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, pârâtul a semnat dovada de înmânare a citației emise de Judecătoria Sectorului 2 București la adresa din Târgoviște, jud. Dâmbovița, pentru termenul de judecată din 18 iunie 2024, stabilit pentru soluționarea cauzei.

În ceea ce privește persoana fizică, domiciliul reprezintă un atribut de identificare al acesteia, iar noțiunea de "domiciliu" este definită la art. 87 C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice, ale cărui dispoziții prevăd că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală."

Inopozabilitatea față de terți a domiciliului real, potrivit art. 91 alin. (3) C. civ., nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune.

Raportat la acest din urmă text normativ, în doctrina și în practica judiciară, s-a arătat constant că "noțiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuiește efectiv."

Având în vedere că legiuitorul a prevăzut că domiciliul este reglementat în vederea exercitării drepturilor și libertăților civile ale persoanei fizice, scopul acestei interpretări constă nu numai în încunoștințarea părții despre existența litigiului, ci și în facilitarea prezentării acesteia în fața instanței pentru a-și formula apărările și a exercita căile de atac prevăzute de lege.

În aceste condiții, având în vedere că pârâtul locuiește în fapt, în mod efectiv, încă din anul 2022, în baza unui contract de închiriere, în municipiul Târgoviște, precum și că între părți nu a intervenit o alegere de competență în sensul art. 126 alin. (2) C. proc. civ., legată de interpretarea, semnarea, executarea sau încetarea obligațiilor contractuale, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 121 ale aceluiași act normativ, și, în baza art. 135 alin. (4) din cod, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2023-09-28
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1873/2023
Ședința publică din data de 28 septembrie 2023 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătorie
ÎCCJ 2020-09-15
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1618/2020
Ședința publică din data de 15 septembrie 2020 I. Circumstanțele cauzei: 1. Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoria Pucioasa, la data de 2 iulie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta S.C. Compania de Apa Târgoviște-Dâmbov
ÎCCJ 2022-04-13
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 915/2022
Ședința publică din data de 13 aprilie 2022 Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, la data de 28.12.2017, sub nr. x/2017, reclamanta U
ÎCCJ 2022-05-03
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 940/2022
Ședința publică din data de 3 mai 2022 Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la 31 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului Municipiu
ÎCCJ 2009-10-30
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2665/2009
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanta R.A.G.C. Târgoviște a solicitat obligarea pârâtei T.N.A. să permită accesul specialiș
Sursă