ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1873/2023

HOTĂRÂRE

28.09.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1873/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 28 septembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 03.03.2022, sub nr. de dosar x/2022, reclamanta Compania de Apă Târgoviște - Dâmbovița S.A. a chemat în judecată pe pârâtul A. solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 1.860,7 RON, reprezentând contravaloarea apei potabile furnizate și a serviciilor de canalizare prestate conform facturilor emise în perioada 29.02.2020 - 30.06.2021, precum și la plata sumei de 77,14 RON, cu titlu de penalități pentru întârziere.

În drept, au fost invocate și dispozițiile art. 1270, art. 1430 C. civ., cele ale art. 31 și art. 32 din Legea nr. 241/2006, precum și cele ale art. 194 și următoarele din C. proc. civ.

Prin sentința nr. 564/15.02.2023, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 121 C. proc. civ., în conformitate cu care cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului.

Instanța a reținut că aplicabilitatea dispozițiilor art. 121 C. proc. civ. nu poate fi condiționată de împrejurarea ca cererea de chemare în judecată să fie formulată în temeiul legislației protecției consumatorului, o atare interpretare anihilând protecția pe care legiuitorul a vrut să o asigure părții considerate mai slabe într-un astfel de raport juridic.

În pricina dedusă spre soluționare s-a constatat faptul că adresa la care pârâtul domiciliază se află în jud. Mehedinți, Mun. Drobeta-Turnu Severin adică în circumscripția Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, competentă teritorial să soluționeze cauza.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin la data de 28.03.2023.

Prin sentința nr. 1965 din 31.05.2023 Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecarea cauzei și a dispus trimiterea dosarului instanței competente să soluționeze conflictul negativ de competență, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivarea acestei soluții s-a reținut că, la momentul verificării competenței, nu pot fi aplicate dispozițiile art. 121 C. proc. civ., respectiv limitarea de la art. 126 alin. (2) C. proc. civ., în materia alegerii competenței.

Competența teritorială aplicabilă cauzei este cea reglementată de art. 1028 alin. (2) și 126 alin. (1) și art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în cauză fiind competentă instanța de la locul executării contractului de furnizare apă cu privire la care creditoarea pretinde că ar fi efectuat servicii, respectiv Judecătoria Târgoviște, instanța sesizată de către creditoare.

S-a mai reținut că instanța nu are posibilitatea de a dezlega, anterior soluționării litigiului pe fond dacă debitorul persoană fizică are sau nu calitatea de consumator.

În acest context, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a reținut că nu există elemente că să permită, anterior analizării probatoriului, încadrarea debitorului în noțiunea de "consumator", având în vedere că o persoana juridică figurează ca utilizator respectiv ca beneficiar în contractele atașate de creditoare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II- civilă, la data de 7 iulie 2023.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Reclamanta a dedus judecății un litigiu care decurge dintr-un contract de furnizare a apei către persoane fizice, cerere cu valoare redusă, prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata debitului și a penalităților de întârziere, pentru nerespectarea obligației de plată a serviciilor furnizate.

Din raportul juridic dedus judecății, față de dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 193/2000, se reține atât calitatea de profesionist a reclamantei, care acționează în cadrul activității sale comerciale, cât și calitatea de consumator a pârâtului, care a încheiat un contract de furnizare servicii pentru uz personal.

Calitatea părților și natura raportului juridic atrag aplicabilitatea normei de competență prevăzută la art. 121 C. proc. civ., care stipulează în sensul că cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța de la domiciliul consumatorului.

Potrivit acestui text de lege, cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului, dispozițiile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile.

Aceste norme au un caracter imperativ, de la care nu se poate deroga decât în condițiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., fiind instituită astfel o competență teritorială exclusivă.

Rezultă că, în materia protecției drepturilor consumatorilor, în situația în care părțile nu au convenit alegerea instanței competente după nașterea dreptului la despăgubire, competența teritorială aparține unei anumite instanțe, așadar competența teritorială are un caracter absolut.

Conform art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992, consumator este orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale. Astfel, având în vedere natura raporturilor invocate de către reclamantă, pârâtul are calitatea de consumator, iar reclamanta pe cea de profesionist.

În aceste condiții, se reține că, în ceea ce privește soluționarea cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator, în lipsa alegerii competenței după nașterea dreptului la despăgubire, competența teritorială este absolută și aparține judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul.

Pârâtul domiciliază în jud. Mehedinți, Mun. Drobeta-Turnu Severin, astfel că, în raport cu domiciliul acestuia, competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Drobeta-Turnu Severin.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.