ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2476/2024

HOTĂRÂRE

06.11.2024

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2476/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 06 noiembrie 2024

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu, secția civilă, în data 09 martie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către mamă față de minora C., cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 264, art. 398, art. 483, art. 487, art. 505, art. 507 C. civ., art. 453 C. proc. civ. și Legea nr. 272/2004.

Prin sentința civilă nr. 226 din 31 ianuarie 2024, pronunțată de Judecătoria Sibiu, secția civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei Sibiu, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pașcani.

În motivare, această instanță a reținut, în esență, incidența dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., normă specială față de dispozițiile art. 107 din cod, art. 106 alin. (1) și art. 92 alin. (1) C. civ., apreciindu-se că legea instituie o competență teritorială exclusivă, și nu alternativă, a judecătoriei în a cărei circumscripție își are domiciliul persoana ocrotită. S-a mai reținut că, la data introducerii acțiunii, 08 martie 2022, reclamanta a arătat că locuiește împreună cu minora în comuna Strunga, Sat Fedeleșeni, județul Iași, unde a și solicitat efectuarea raportului de anchetă psiho-socială, iar din moment ce reclamanta nu a reușit să efectueze proba contrară acestei împrejurări de fapt, deși instanța i-a acordat această posibilitate conform prescripțiilor art. 131 alin. (2) C. proc. civ., modificarea domiciliului a intervenit ulterior, la data de 08 decembrie 2022, motiv pentru care a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sibiu, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Pașcani.

Învestită prin declinare, Judecătoria Pașcani, prin sentința civilă nr. 969/2024 din 25 iunie 2024, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Sibiu, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut, în esență, incidența acelorași dispoziții legale, respectiv art. 114 alin. (1) C. proc. civ., art. 106 alin. (1) și art. 92 alin. (1) C. civ., apreciind că noțiunea de domiciliu sau de reședință a minorului, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 114 trebuie însă interpretată prin prisma rațiunii pe care legiuitorul a avut-o în vedere în această materie, prin stabilirea unor norme de competență teritoriale derogatorii de la dreptul comun, în acord cu principiul ocrotirii interesului superior al minorului, care guvernează această materie potrivit art. 263 C. civ. și art. 2 din Legea nr. 272/2004.

Așadar, la stabilirea instanței competente să soluționeze cauza, instanța a considerat că trebuie avut în vedere că noțiunea de domiciliu trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința principală a persoanei ocrotite, ci adresa unde locuiește efectiv la data introducerii cererii, pentru ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, dând astfel eficiență dreptului lor la apărare și pentru o ușoară administrare a probațiunii, inclusiv prin ascultarea minorului în locul în care se află acesta, în conformitate cu preederile art. 264 C. civ., raportat la art. 226 C. proc. civ.

Din actele depuse de reclamantă la dosar reiese că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, minora locuia împreună cu mama reclamantă în municipiul Sibiu, aspect necontestat de către pârât și care rezultă din contractul individual de muncă aflat la dosar, de unde reiese că începând cu data de 03.06.2019, reclamanta a fost încadrată în muncă la magazinul Kaufland din localitatea Sibiu, magazin 5270, precum și din adeverința de studii nr. x/19.02.2024, pentru anul școlar 2021-2022, de unde reiese că minora a promovat clasa a VI-a în cadrul Școlii Gimnaziale nr. 13 Sibiu, fiind înscrisă la această unitate școlară începând cu anul școlar 2018-2019.

În acest context, instanța a apreciat că nu există niciun dubiu că, la data formulării cererii de chemare în judecată, minora locuia împreună cu mama ei în municipiul Sibiu, motiv pentru care, raportat la art. 114 C. proc. civ. și art. art. 496 C. civ., instanța competentă este cea de la domiciliul sau reședința persoanei ocrotite, respectiv Judecătoria Sibiu, întrucât în circumscripția teritorială a acestei instanțe a locuit minora efectiv și în chip statornic.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte reține că desesizarea celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a noțiunii de "domiciliul persoanei ocrotite" prevăzută de art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Sibiu a avut în vedere că art. 114 C. proc. civ. instituie o competență teritorială exclusivă, și nu alternativă, a judecătoriei în a cărei circumscripție își are domiciliul persoana ocrotită, iar, la data introducerii acțiunii, 08 martie 2022, reclamanta a arătat că locuiește împreună cu minora C. în comuna Strunga, Sat Fedeleșeni, județul Iași, unde a și solicitat efectuarea raportului de anchetă psiho-socială.

La rândul său, Judecătoria Pașcani a apreciat că noțiunea de domiciliu sau reședință la care face referire art. 114 C. proc. civ. trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând adresa unde minorul locuiește efectiv la data introducerii cererii, iar din actele depuse de reclamantă la dosar reiese că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, minora locuia cu reclamanta în municipiul Sibiu, aspect necontestat de către pârât, reclamanta fiind încadrată cu contract individual de muncă la un magazin din Sibiu, iar minora fiind înscrisă la Școala Gimnazială nr. 13 din Sibiu.

Se constată că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat exercitarea în mod exclusiv a autorității părintești pentru minora C., fiind aplicabile prevederile art. 114 C. proc. civ., potrivit cu care "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Prevederile art. 106 alin. (1) din C. civ. stipulează că ocrotirea minorului se realizează prin părinți, iar potrivit art. 107 din același cod, procedurile privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii.

Potrivit art. 76 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Până la organizarea instanțelor de tutelă și familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare."

Raportat la aceste dispoziții, cererea privind ocrotirea persoanei fizice, dată de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie, se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, așa cum au reținut și cele două instanțe între care s-a ivit prezentul conflict negativ de competență.

În aplicarea acestor dispoziții, la stabilirea instanței competente să soluționeze cauza, noțiunea de "domiciliu" are în vedere domiciliul sau reședința de fapt, dacă aceasta are caracter de stabilitate. Prin urmare, pentru o administrare cât mai eficientă și facilă a probelor, se impune ca, în cererile privind ocrotirea persoanei fizice, noțiunea de "domiciliu" sau de "reședință" a minorului, din cuprinsul dispozițiilor art. 114 C. proc. civ., să se interpreteze în sensul de locuință efectivă a minorului.

Locuința minorului este reglementată de dispozițiile art. 496 C. civ., astfel:,,(1) Copilul minor locuiește la părinții săi. (2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. (3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege."

Prin urmare, pentru locuința copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii, fie al părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

În cauza dedusă judecății, este adevărat că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat efectuarea anchetei sociale la domiciliul său din Comuna Strunga, sat Fedeleșeni, județul Iași, domiciliu care rezulta din copia cărții de identitate aflată la dosarul Judecătoriei Sibiu, însă, potrivit adresei nr. x/07.03.2024, aflată la dosarul Judecătoriei Pașcani, ancheta socială nu s-a putut realiza întrucât reclamanta nu a fost găsită la domiciliu, mama acesteia declarând că este plecată în Germania cu copiii și nu păstrează legătura.

Faptul că minora locuia la data sesizării instanței, 09 martie 2022, împreună cu mama sa în municipiul Sibiu, rezultă din coroborarea adeverinței de studii nr. 286/19.02.2024 eliberată de Școala Gimnazială nr. 13 Sibiu, în care se menționează faptul că minora a urmat cursurile acestei școli începând cu anul școlar 2018 și până în 08 februarie 2023 când a fost retrasă prin cererea nr. x și a plecat în Germania, cu cele ce rezultă din contractul individual al reclamantei nr. x/03.09.2019 încheiat cu un magazin din municipiul Sibiu. Împrejurarea că la data sesizării instanței, reclamanta împreună cu minora aveau domiciliul în Sibiu este confirmat și de către pârât prin notele de ședință depuse în 13 iunie 2024 la dosarul Judecătoriei Pașcani, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Pașcani, arătând că instanța competentă să judece cauza este Judecătoria Sibiu, întrucât domiciliul comun al părților a fost în Sibiu, iar în prezent minora locuiește la mamă tot în municipiul Sibiu.

Prin urmare, se constată că la data sesizării Judecătoriei Sibiu, reclamanta locuia cu minora în Sibiu, aceasta din urmă frecventând la cea dată cursurile Școlii gimnaziale nr. 13 Sibiu.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Sibiu este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.