ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2263/2024

Ședința publică din data de 17 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, sub nr. x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună suplinirea consimțământului pârâtului pentru transferarea minorei C.; modificarea parțială a programului de legături personale a pârâtului cu minora C., astfel:

"Minora va petrece cu tatăl primul și al treilea week-end pe lună de vineri ora 17 până duminică ora 17, cu luarea minorei de la locuința mamei și aducerea acesteia înapoi."; încetarea contribuției stabilite în sarcina pârâtului pentru cheltuielile privind creșterea și educarea minorei C.; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 112 din 9 ianuarie 2024, pronunțată de Judecătoria Buftea, secția civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Sibiu.

În motivare, instanța a reținut că acțiunile având ca obiect neînțelegerile dintre părinți privind exercitarea autorității părintești, indiferent de obiectul lor concret, sunt acțiuni privind ocrotirea persoanei fizice minore și sunt date de C. civ., potrivit art. 486, în competența instanței de tutelă. Conform art. 398 și următoarele din C. civ., instanței de tutelă îi revine competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți, stabilirea locuinței copilului minor în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului sau stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.

Relativ la competența materială, instanța a constatat că, potrivit art. 94 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., judecătoria este competentă să soluționeze în primă instanță cererile date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede, în mod expres, altfel, iar sub aspect teritorial, art. 114 C. proc. civ. dispune că, în situația în care legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Ca situație de fapt, a reținut că minora locuiește împreună cu mama sa în Sibiu, împrejurare ce reiese din contractul de închiriere depus la dosar, astfel că locuința statornică a reclamantei se află în județul Sibiu.

Având în vedere situația de fapt și obiectul pricinii, precum și pentru o mai bună administrare a probelor, Judecătoria Buftea a apreciat că se impune declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sibiu.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sibiu, prin sentința nr. 3329 din 28 iunie 2024, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivare, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. și ale art. 106 și art. 107 C. civ. și a constatat că acțiunile având ca obiect neînțelegerile dintre părinți privind exercitarea autorității părintești, indiferent de obiectul lor concret, sunt acțiuni privind ocrotirea persoanei fizice minore și sunt date de C. civ., potrivit art. 486, în competența instanței de tutelă.

A stabilit incidența, în speță, a dispozițiilor art. 114 C. proc. civ. vizând competența teritorială a instanței de la domiciliul sau reședința persoanei ocrotite și a apreciat că se are în vedere domiciliul sau reședința acesteia de la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Ca situație de fapt a reținut că, la momentul introducerii cererii pe rolul Judecătoriei Buftea, la 18 aprilie 2023, domiciliul minorei C. se afla la domiciliul mamei din Tunari, str. x, vila 12, jud. Ilfov, iar din contractul de închiriere depus de reclamantă rezultă că reședința persoanei ocrotite, minora C., s-a schimbat la Sibiu la data de 10 octombrie 2023, ulterior introducerii cererii de chemare în judecată.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul acțiunii deduse judecății îl reprezintă cererea prin care s-a solicitat modificarea programului de vizitare a minorei C. de către pârâtul B. și încetarea contribuției stabilite în sarcina pârâtului pentru cheltuielile privind creșterea și educarea minorei.

Înalta Curte reține incidența, în cauză, a dispozițiilor art. 106 alin. (1) C. civ., care prevăd că ocrotirea minorului se realizează prin părinți, precum și pe cele ale art. 107 din același cod, care dispun în sensul că:

"Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii".

Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare".

Totodată, art. 114 C. proc. civ. prevede că:

"Cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

În speță, instanțele în conflict au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispozițiile art. 114 C. proc. civ., normă specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Conflictul negativ de competență intervenit a fost determinat de interpretarea diferită a sintagmei domiciliul sau reședința persoanei ocrotite de către instanțele ce și-au declinat reciproc competența teritorială.

În aplicarea dispozițiilor art. 114 C. proc. civ., la stabilirea instanței competente să soluționeze cauza, noțiunea de domiciliu are în vedere domiciliul sau reședința de fapt, dacă aceasta are caracter de stabilitate.

Prin urmare, se impune ca, în cererile privind ocrotirea persoanei fizice, noțiunea de domiciliu sau de reședință a minorului, din cuprinsul dispozițiilor art. 114 C. proc. civ., să se interpreteze în sensul de locuință efectivă a acestuia.

Potrivit art. 496 alin. (1)-(4) C. civ., "(1) Copilul minor locuiește la părinții săi. (2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. (3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege."

Noțiunea de domiciliu sau reședință a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situații ce interesează obiectul cererilor adresate instanței de tutelă și de familie.

Pentru locuința copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

În speță, prin convenția autentificată sub nr. x din 10 octombrie 2022 de către notar public D., locuința minorei C. a fost stabilită la domiciliul mamei, care la data încheierii convenției era în Sibiu, str. x, jud. Sibiu.

Cu toate acestea, la data introducerii cererii de chemare în judecată, 9 mai 2023, domiciliul mamei era în comuna Tunari, str. x, vila 12, jud. Ilfov, conform susținerilor din cuprinsul cererii de chemare în judecată, necontestate de către pârât.

Singurul aspect care interesează în stabilirea instanței competente cu soluționarea cauzei este cel legat de locuința efectivă a minorei la data sesizării instanței, aceasta fiind cea din comuna Tunari, jud. Ilfov.

Schimbarea domiciliului minorei, ulterioară sesizării instanței, în circumstanțele în care, pe parcursul judecății în fața Judecătoriei Buftea, la dosar a fost depus contractul de închiriere încheiat la 10 octombrie 2023 de reclamantă cu privire la un imobil aflat în Sibiu, jud. Sibiu, unde domiciliază, presupunându-se că împreună cu minora, în condițiile în care nu a făcut o altă mențiune, nu este de natură a atrage o modificare a competenței instanței sesizate inițial.

Astfel, potrivit art. 107 alin. (2) C. proc. civ., aplicabil, ca regulă de drept generală în materia competenței teritoriale, atunci când pe parcursul judecății intervin modificări asupra acestui element de identificare, instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, intervine o schimbare a domiciliului pârâtului.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Buftea este instanța competentă material să soluționeze cauza dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.