ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2430/2024

Ședința publică din data de 05 noiembrie 2024

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Pe rolul Curții de Apel Iași, secția civilă a fost înregistrat, la 22 noiembrie 2022, sub nr. x/2021, recursul formulat de pârâtul A. împotriva încheierii nr. 221/2022 din 01 noiembrie 2022 pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă în dosarul nr. x/2021 având ca obiect pensie întreținere - majorare (cerere de recuzare), intimat fiind reclamantul A., prin ocrotitor legal B..

Prin încheierea din 6 martie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Iași, secția civilă, constatând lipsa părților de la dezbateri, precum și faptul că acestea nu au solicitat judecata în lipsă, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) C. proc. civ., a suspendat judecata recursului.

Împotriva încheierii din 6 martie 2023, pronunțate în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a declarat recurs pârâtul A., în condițiile prevăzute de art. 414 alin. (2) C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurentul a susținut că în mod eronat Curtea de Apel Iași a reținut calitatea de intimat a fiului său, numitul A., în condițiile în care acțiunea a fost promovată de mama acestuia, B.; cererea de chemare în judecată trebuia respinsă față de lipsa calității procesuale active a reclamantei, întrucât minorul avea la acea epocă 14 ani și capacitate de exercițiu restrânsă.

A mai arătat că a solicitat judecata în lipsă printr-un înscris transmis instanței la data de 6 martie 2023, prin poșta electronică, însă acest document de 13 pagini nu se află atașat la dosarul cauzei.

Recurentul a considerat că, prin ignorarea înscrisului prin care a solicitat judecata cauzei în lipsă, s-a dispus eronat suspendarea judecării recursului, și a susținut că nu i s-a dat posibilitatea să formuleze o cerere de repunere pe rol a cauzei în sensul art. 415 C. proc. civ., ale cărui prevederi le citează.

Învederează că Judecătoria Iași și Tribunalul Iași nu erau competente să soluționeze cauza; completul de primă instanță nu era nelegal constituit; acțiunea a fost nelegal admisă, câtă vreme cererea de chemare în judecată nu a fost legal timbrată.

De asemenea, a formulat concluzii de admitere a recursului, pe baza probelor administrate în dosar.

Recursul nu a fost întemeiat în drept.

În termen legal, intimatul A. a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției nulității recursului, pentru nemotivare, iar pe fond, a solicitat respingerea căii de atac, suspendarea judecării cauzei fiind legal dispusă.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul a arătat că întâmpinarea formulată de minorul A. este lovită de nulitate absolută, întrucât acesta nu are calitate procesuală în cauza dedusă judecății, cererea de chemare în judecată fiind formulată de B.; un alt motiv de nulitate a întâmpinării este acela că în cuprinsul acesteia, persoana care a formulat-o, menționează că minorul A. are calitatea de pârât și nu indică numele, prenumele, adresa și celelalte date de identificare ale recurentului-pârât, condiții prevăzute în mod obligatoriu de art. 148 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. întâmpinarea seamănă foarte mult cu cea formulată de B. în dosarul nr. x/2021, este atribuită în mod nelegal minorului A., este lipsită de probe și nu îndeplinește condițiile minime prevăzute de art. 205 alin. (2) lit. d) C. proc. civ. și nici condițiile generale de formă și fond cerute de lege.

Recurentul a solicitat respingerea excepției nulității pentru nemotivare ca inadmisibilă și vădit nefondată și a susținut că motivul principal de casare este întemeiat pe dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar, în subsidiar, a indicat și motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 7 și 8 din același cod.

Prin încheierea din 28 mai 2024, Înalta Curte a dispus emiterea unei adrese către Curtea de Apel Iași, secția Civilă, pentru a se comunica instanței de recurs toate înscrisurile depuse la dosar de către A. la data de 6.03.2023.

La data de 17.06.2024, s-a înregistrat la dosar adresa Curții de Apel Iași prin care a înaintat precizările depuse de A. prin poșta electronică, înregistrate la acea instanță la 06.03.2023.

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cărora criticile recurentului li se subsumează, dat fiind că acestea vizează încălcarea unei norme de procedură, respectiv a celei prevăzute de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere atunci când, "prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității."

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. implică astfel, după caz, aplicarea prevederilor art. 175 și art. 176 din acest act normativ cu privire la nulitatea condiționată sau necondiționată a actelor de procedură, pe cele ale art. 178, referitoare la regimul juridic al nulității, precum și a dispozițiilor art. 179 din cod, care vizează efectele acesteia.

Nulitatea, ca sancțiune procedurală, se impune a fi analizată în strânsă corelație cu actele de procedură pe care instanța, părțile sau alți participanți la judecată le-au îndeplinit pe parcursul procesului.

În cauza pendinte, recursul poartă asupra încheierii din 6 martie 2023 pronunțate în dosarul nr. x/2021, prin care Curtea de Apel Iași, secția civilă, a suspendat judecata cererii de recurs formulate de pârâtul A. împotriva încheierii nr. 221/2022 din 01 noiembrie 2022, pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă, reținându-se incidența dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în raport de lipsa părților legal citate la termenul stabilit pentru soluționarea cauzei și de faptul că niciuna dintre ele nu a solicitat judecata în lipsă.

Prin criticile formulate în recurs, recurentul a invocat nelegalitatea încheierii recurate, susținând că în mod greșit Curtea de Apel Iași nu a reținut că a solicitat judecata în lipsă a cererii de recurs, câtă vreme a formulat această solicitare printr-un înscris transmis instanței la data de 6 martie 2023, prin poșta electronică.

Raportând analiza de legalitate a încheierii recurate la dispozițiile legale în baza cărora curtea de apel a dispus suspendarea judecării recursului - art. 414 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. - se constată că acestea stipulează în sensul că "judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut, în scris, judecarea în lipsă".

Astfel, în ipoteza în care niciuna dintre părțile legal citate nu a cerut judecarea cauzei în lipsă și nu se înfățișează la strigarea pricinii, instanța va dispune suspendarea procesului, chiar dacă cererea nu este legal timbrată ori nu este de competența ei, norma analizată având caracter imperativ.

Deși în memoriul de recurs recurentul a menționat că a solicitat judecata în lipsă a cererii de recurs, această împrejurare nu a fost reținută de către Curtea de Apel Iași, iar din actele și lucrările dosarului în care a fost pronunțată încheierea atacată nu rezultă că o atare cerere ar fi fost formulată.

Dimpotrivă, în partea de început a hotărârii recurate, curtea a menționat expres lipsa părților de la dezbateri, precum și faptul că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata în lipsă. În această situație, potrivit acelorași consemnări, curtea a dispus lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a da posibilitatea părților să se înfățișeze la instanță.

De altfel, în raport cu susținerile recurentului, Înalta Curte a procedat la emiterea unei adrese către Curtea de Apel Iași pentru a fi înaintate precizările depuse de recurentul A. la data de 6 martie 2023, prin care acesta a susținut că ar fi solicitat judecata cauzei în lipsă.

La data de 17.06.2024 s-a înregistrat la dosar adresa Curții de Apel Iași prin care a înaintat precizările depuse de A. prin poșta electronică, înregistrate la acea instanță la 06.03.2023, însă din studierea acestora nu se verifică susținerea recurentului, în sensul că ar fi solicitat judecata cauzei în lipsă.

Posibilitatea de a proceda la soluționarea cauzei în lipsa părților este condiționată de o manifestare expresă de voință în acest sens, printr-o cerere formulată în condițiile prevăzute de art. 223 alin. (3) sau art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finală C. proc. civ., ceea ce în speță nu s-a realizat.

Astfel, nu poate fi reținută nerespectarea uneia din cerințele instituite de lege pentru a se dispune suspendarea judecării cauzei, nefiind astfel incident cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În ceea ce privește susținerile recurentului în sensul că hotărârea ar fi fost pronunțată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, Înalta Curte constată că aceste susțineri vizează în realitate capacitatea de exercițiu a minorului A.. Se constată că demersul judiciar are ca obiect obligarea pârâtului, recurentul de față, la majorarea pensiei de întreținere în favoarea minorului iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 9 februarie 2021, astfel că, până la data majoratului acestuia - 15 august 2024, el a stat în judecată prin ocrotitor legal, mama sa, numita B..

Prin urmare, inclusiv la data pronunțării încheierii atacate, acesta și-a exercitat drepturile procedurale prin ocrotitor legal, iar la data depunerii întâmpinării în această fază procesuală, acesta a dobândit capacitate deplină de exercițiu.

Cu privire la susținerile recurentului referitoare la imposibilitatea de a formula cerere de repunere pe rol, se reține că, în atare situații, în care judecata unei cauze a fost suspendată, însă părțile doresc continuarea judecății, art. 242 alin. (2) C. proc. civ. prevede remediul procedural:

"la cererea părții, judecata va fi reluată dacă obligațiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite și, potrivit legii, aceasta poate continua." Cererea de repunere pe rol a cauzei se depune la instanța care a dispus măsura suspendării, în speță Curtea de Apel Iași, secția civilă, cu observarea termenului de perimare prevăzut de dispozițiile art. 416 C. proc. civ.

Cu referire la celelalte susțineri prezentate de recurentul-pârât în memoriul de recurs, se impune a fi subliniat faptul că, în calea de atac declarată împotriva încheierii de suspendare pentru lipsa părților, nu pot fi supuse analizei criticile vizând fondul pretențiilor părților, ci strict legalitatea soluției dispuse de către instanța anterioară.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 7 și 8 C. proc. civ., indicate prin răspunsul la întâmpinare, au fost invocate formal, fără a se aduce argumente subsumabile acestor motive de nelegalitate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 6 martie 2023 a Curții de Apel Iași, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul A. asistat de B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 6 martie 2023 a Curții de Apel Iași, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul A. asistat de B..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 05 noiembrie 2024.