ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2409/2024

Ședința publică din data de 31 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la 17 iulie 2024, petentul B.E.J. A. a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului B., la cererea creditoarei C. S.A., în baza sentinței civile nr. 5424/19.09.2023 pronunțate de către Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr. x/2023.

Prin încheierea din 5 septembrie 2024, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Roman, reținând incidența în cauză a prevederilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., precum și faptul că domiciliul din cartea de identitate a debitorului este în comuna Săbăreni, localitate aflată în circuscripția teritorială a Judecătoriei Roman.

Prin sentința civilă nr. 2855 din 26 septembrie 2024, Judecătoria Roman a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, reținând incidența în cauză a prevederilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., precum șși faptul că domiciliul efectiv al debitorului este în Sectorul 6 din București.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Roman a suspendat judecata și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 6

Cele două instanțe aflate în conflict au aplicat, în mod diferit, prevederile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 6 reținând ca relevant domiciliul înscris în cartea de identitate a debitorului, iar Judecătoria Roman apreciind că determinant este domiciliul efectiv al debitorului.

Potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel". Conform prevederilor art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe". Se reține că instanța de executare, care are competența materială de a soluționa inclusiv cererea privind încuviințarea executării silite, este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Conform art. 87 din C. civ., "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală." În continuare, art. 89 din C. civ. prevede următoarele:

"(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală. (3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar, în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt".

În urma interpretării coroborate a dispozițiilor art. 87 și art. 89 din C. civ., reiese că noțiunea de "domiciliu", prevăzută la art. art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., se referă la adresa unde persoana declară că își are locuința principală, locuința în fapt, astfel că noțiunea de domiciliu trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală, ci adresa unde pârâtul locuiește efectiv. Aceasta, întrucât scopul normelor care guvernează procesul civil, inclusiv faza executării silite, constând în asigurarea cunoașterii procesului și a actelor de procedură, în vederea respectării dreptului la apărare, poate fi atins numai prin stabilirea competenței în favoarea instanței în a cărei rază teritorială își are debitorul locuința efectivă.

În cauză, la data sesizării organului de executare, debitorul avea domiciliul efectiv pe raza Sectorului 6 din București, de unde se și solicită evacuarea sa din imobil, astfel că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 6 București.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 octombrie 2024.