ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2350/2024

Obiectul cererii de reexaminare Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data 31.01.2022, sub nr. x/2020/a1, petentul A. a solicitat instanței reexaminarea încheierii din 14 ianuarie 2022, pronunțată de Judecătoria Sector 6 București în dosarul nr. x/2021, prin care s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată în temeiul prevederilor art. 200 alin. (4) C. proc. civ.

Încheierea pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București Prin încheierea din 18 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 6 București a anulat, ca netimbrată, cererea de reexaminare.

Decizia pronunțată de Tribunalul București Prin decizia nr. 111 din 22 septembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul București, secția a V-a civilă a anulat, ca netimbrat, recursul formulat de recurentul-petent A. împotriva încheierii din 18 mai 2022, pronunțată de Judecătoria Sector 6 București.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București Prin decizia nr. 427 din 5 iunie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-petent A. împotriva deciziei nr. 111 din 22 septembrie 2024 a Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-petent A.. În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul-petent și-a exprimat nemulțumirea cu privire la modalitatea de soluționare a cererii de reexaminare, expunând, totodată, împrejurări de fapt în legătură cu pricina. În drept, au fost invocate prevederile art. 2 lit. m) și o) din Legea nr. 554/2004, respectiv art. 24 din Constituție. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cu prioritate admisibilitatea recursului, în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești iar, în final, remedierea erorilor săvârșite, constituind, astfel, pentru părți o garanție a respectării drepturilor lor fundamentale. Rezultă că împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces. Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii. De asemenea, conform prevederilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului. Făcând aplicarea acestor texte de lege în raport cu succesiunea căilor de atac promovate în prezentul dosar, se constată că recursul de față este exercitat împotriva deciziei nr. 427 din 5 iunie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, hotărâre definitivă, prin care a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de contestator împotriva deciziei nr. 111 din 22 septembrie 2024 a Tribunalului București, secția a V-a civilă (act jurisdicțional prin care, la rândul său, a fost anulat, ca netimbrat, recursul aceleiași părți împotriva încheierii din 18 mai 2022 a Judecătoriei Sectorului 6 București). În acest context, relevante sunt inclusiv prevederile art. 200 alin. (7) C. proc. civ., care stabilesc caracterul definitiv al celei dintâi hotărâri atacate cu recurs de către petent în parcursul procesual din prezenta cauză. Rezultă, așadar, în raport cu dispozițiile legale evocate, că decizia recurată, fiind o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în calea de atac a recursului, nu poate face obiectul verificării judiciare unui nou recurs. În acest sens, se reține că legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta. Astfel, se reține că una din regulile generale privitoare la exercitarea căilor legale de atac constă în aceea că dreptul de a promova o cale de atac este, în principiu, unic și se epuizează odată cu exercitarea lui, ceea ce înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două sau mai multe ori de una și aceeași cale de atac. Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie, așadar, atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Ca atare, nu este permisă învestirea instanțelor judecătorești cu soluționarea unor căi de atac exercitate în afara sistemului căilor de atac prevăzute de lege. Această soluție este, de altfel, în deplină concordanță și cu principiul liberului acces la justiție, care nu impune accesul la căile de atac pe care legea nu le prevede, aspect consacrat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dezvoltată în aplicarea art. 6 din Convenție. Pe cale de consecință, constatând că decizia atacată este o hotărâre definitivă, pronunțată în recurs și, ca atare, nesusceptibilă a fi atacată pe calea unui alt recurs, Înalta Curte, reținând prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva deciziei nr. 427 din 5 iunie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.