ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.10.2024

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2350/2024

HOTĂRÂRE
30.10.2024
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2350/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 30 octombrie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data 31.01.2022, sub nr. x/2020/a1, petentul A. a solicitat instanței reexaminarea încheierii din 14 ianuarie 2022, pronunțată de Judecătoria Sector 6 București în dosarul nr. x/2021, prin care s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată în temeiul prevederilor art. 200 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 6 București a anulat, ca netimbrată, cererea de reexaminare.

Prin decizia nr. 111 din 22 septembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul București, secția a V-a civilă a anulat, ca netimbrat, recursul formulat de recurentul-petent A. împotriva încheierii din 18 mai 2022, pronunțată de Judecătoria Sector 6 București.

Prin decizia nr. 427 din 5 iunie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-petent A. împotriva deciziei nr. 111 din 22 septembrie 2024 a Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-petent A..

În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul-petent și-a exprimat nemulțumirea cu privire la modalitatea de soluționare a cererii de reexaminare, expunând, totodată, împrejurări de fapt în legătură cu pricina.

În drept, au fost invocate prevederile art. 2 lit. m) și o) din Legea nr. 554/2004, respectiv art. 24 din Constituție.

Examinând cu prioritate admisibilitatea recursului, în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești iar, în final, remedierea erorilor săvârșite, constituind, astfel, pentru părți o garanție a respectării drepturilor lor fundamentale.

Rezultă că împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

De asemenea, conform prevederilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

Făcând aplicarea acestor texte de lege în raport cu succesiunea căilor de atac promovate în prezentul dosar, se constată că recursul de față este exercitat împotriva deciziei nr. 427 din 5 iunie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, hotărâre definitivă, prin care a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de contestator împotriva deciziei nr. 111 din 22 septembrie 2024 a Tribunalului București, secția a V-a civilă (act jurisdicțional prin care, la rândul său, a fost anulat, ca netimbrat, recursul aceleiași părți împotriva încheierii din 18 mai 2022 a Judecătoriei Sectorului 6 București).

În acest context, relevante sunt inclusiv prevederile art. 200 alin. (7) C. proc. civ., care stabilesc caracterul definitiv al celei dintâi hotărâri atacate cu recurs de către petent în parcursul procesual din prezenta cauză.

Rezultă, așadar, în raport cu dispozițiile legale evocate, că decizia recurată, fiind o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în calea de atac a recursului, nu poate face obiectul verificării judiciare unui nou recurs.

În acest sens, se reține că legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Astfel, se reține că una din regulile generale privitoare la exercitarea căilor legale de atac constă în aceea că dreptul de a promova o cale de atac este, în principiu, unic și se epuizează odată cu exercitarea lui, ceea ce înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două sau mai multe ori de una și aceeași cale de atac.

Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie, așadar, atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, nu este permisă învestirea instanțelor judecătorești cu soluționarea unor căi de atac exercitate în afara sistemului căilor de atac prevăzute de lege.

Această soluție este, de altfel, în deplină concordanță și cu principiul liberului acces la justiție, care nu impune accesul la căile de atac pe care legea nu le prevede, aspect consacrat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dezvoltată în aplicarea art. 6 din Convenție.

Pe cale de consecință, constatând că decizia atacată este o hotărâre definitivă, pronunțată în recurs și, ca atare, nesusceptibilă a fi atacată pe calea unui alt recurs, Înalta Curte, reținând prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva deciziei nr. 427 din 5 iunie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva deciziei nr. 427 din 5 iunie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 30 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-05-24
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1138/2022
Ședința publică din data de 24 mai 2022 I. Circumstanțele cauzei I. 1. Obiectul cauzei Pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 26 martie 2021, sub nr. x/2021, a fost înregistrată cererea de chemare în judecată form
ÎCCJ 2024-02-06
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 274/2024
414 din 16 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2022 s-a anulat cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 10 din 11 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea
ÎCCJ 2025-10-16
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1783/2025
IV-a civilă a admis apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinței apelate, pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată. Împotriva deciziei civile nr. 1488A din 20 octombrie 2022, pronunța
ÎCCJ 2024-02-15
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 454/2024
Ședința publică din data de 15 februarie 2024 Deliberând asupra cererii deduse judecății, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cauzei Prin încheierea din 7 februarie 2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a I
ÎCCJ 2024-05-14
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1264/2024
Ședința publică din data de 14 mai 2024 Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cauzei Prin sentința civilă nr. 11430/06.09.2019, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosar
Sursă