ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2336/2024

Ședința publică din data de 29 octombrie 2024

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28 octombrie 2022, sub nr. x/2022, pe rolul Judecătoriei Bacău, secția civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să o oblige pe pârâtă la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea prejudiciului pe care i l-a creat prin fapta sa, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, la data de 25 septembrie 2022, se afla la Penitenciarul Iași, unde, în timp ce îi era administrat tratamentul pentru afecțiunile de care suferă, agentul B. a făcut afirmații înjositoare la adresa sa.

Astfel, reclamantul a arătat că, prin comportamentul pe care l-a avut pârâta față de el și prin modul în care aceasta i s-a adresat, i-au fost aduse prejudicii morale de prestigiu și imagine.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1349, art. 1357-1371 C. civ.

2.1. Prin sentința nr. 1386 din data de 28 februarie 2024, Judecătoria Bacău, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Bacău, secția civilă a reținut că, potrivit regulii generale instituite la art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Totodată, a avut în vedere că, în conformitate cu art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ., mai sunt competente instanțele în a căror circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă, iar, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

A constatat că reclamantul era, la momentul formulării cererii de chemare în judecată, încarcerat în Penitenciarul Vaslui, unde este încarcerat și în prezent, iar pârâta are calitatea de angajat al Penitenciarului Iași, este domiciliată în municipiul Iași, iar presupusa faptă cauzatoare de prejudicii a fost săvârșită în penitenciarul Iași, aflat în raza de competență a Judecătoriei Iași.

Sub acest aspect a arătat că nu poate identifica niciun element care să atragă competența de judecată a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Bacău, în afara existenței unui presupus caracter șicanator al cererii de chemare în judecată.

2.2. Prin sentința civilă nr. 8462 din data de 11 iunie 2024, Judecătoria Iași, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Iași și Judecătoria Bacău, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Astfel, Judecătoria Iași, secția I civilă, în esență, a reținut că pârâta din litigiu, deși chemată în judecată în fața unei instanțe care nu era instanța domiciliului său, nu a înțeles să invoce o excepție legată de acest aspect.

A arătat că excepția pe care pârâta o putea invoca, fiind de ordine privată și nefiind invocată în condițiile legii, competența Judecătoriei Bacău, secția civilă a rămas câștigată acesteia, iar norma de competență aplicabilă cauzei își păstrează, în lipsa unei derogări exprese, caracterul de normă de ordine privată, de care instanța nu ar putea uza din oficiu.

În argumentarea acestei concluzii, Judecătoria Iași, secția civilă a făcut referire și la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia nr. 2224 din data de 12 iunie 2017) și a apreciat că sunt relevante cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție în considerentele deciziei 31 din data de 11 noiembrie 2019 pronunțate în recurs în interesul legii, astfel:

"efectul neinvocării excepției de necompetență materială cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii este acela că instanța sesizată devine competentă să soluționeze cauza. 65. Drept urmare, dacă excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile menționate mai sus, atunci necompetența instanței sesizate se acoperă definitiv, cu consecința pentru instanța sesizată a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.. 66. Din interpretarea prevederilor art. 130-131 din C. proc. civ. rezultă că neinvocarea în termen a excepției de necompetență are ca efect consolidarea competenței instanței inițial sesizate, în condițiile operării unei prorogări legale de competență sui-generis."

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speța de față, Judecătoria Bacău, secția civilă și Judecătoria Iași, secția civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima instanță învestită apreciind că nu este competentă să judece cauza nici prin raportare la dispozițiile art. 107 C. proc. civ. și nici față de prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 din același act normativ, iar Judecătoria Iași, secția civilă a constatat că Judecătoria Bacău, secția civilă, față de dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., nu putea invoca din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale, în cauză competența fiind de ordine privată.

Înalta Curte constată că litigiul pendinte are ca obiect o acțiune întemeiată pe normele ce reglementează răspunderea civilă delictuală, prin care s-a solicitat acordarea de despăgubiri morale pentru prejudiciul creat reclamantului de către pârâtă, prin pretinsa faptă ilicită săvârșită de aceasta.

Prin urmare, față de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză sunt incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Prin art. 113 C. proc. civ. este stabilită o competență teritorială alternativă, de ordine privată, în alin. (1) pct. 9 fiind stipulat că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai este competentă și instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., "Necompetența este de ordine publică sau privată.".

Alin. (2) al aceluiași articol prevede că necompetența este de ordine publică: (pct. 1) "în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; (pct. 2) în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat; (pct. 3) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.", iar potrivit art. 129 alin. (3) C. proc. civ., "În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată."

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că:

"necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Din interpretarea textului de lege sus-menționat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată, aceasta nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența altei instanțe.

Din înscrisurile aflate la dosar, Înalta Curte constată că, în cauză, pârâta, deși a depus întâmpinare la data de 19 octombrie 2023, acesta nu a invocat necompetența teritorială a Judecătoriei Bacău, secția civilă, ci doar excepțiile netimbrării acțiunii și a necompetenței generale a instanțelor judecătorești.

Or, având în vedere că în prezenta cauză, așa cum s-a mai arătat, operează o competență de ordine privată, precum și faptul că pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale prin întâmpinare, Judecătoria Bacău, secția civilă nu putea invoca din oficiu această excepție, întrucât prin lege s-a urmărit ca excepția necompetenței teritoriale relative să fie lăsată doar la îndemâna pârâtului, nu și la aprecierea instanței.

Ca atare, necompetența s-a acoperit definitiv, cu consecința pentru instanța sesizată inițial a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost învestită, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., operând astfel o prorogare legală de competență sui-generis.

Prin urmare, având în vedere cele anterior reținute, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 octombrie 2024.