ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2067/2024

Ședința publică din data de 8 octombrie 2024

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, la data de 22.08.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 RON, reprezentând daune morale cauzate prin nesoluționarea și nemotivarea de către judecătorul de supraveghere a plângerii împotriva stabilirii regimului închis de detenție, în termenul de 10 zile prevăzut de art. 40 alin. (13) din Legea nr. 254/2013.

Reclamantul a arătat că nesoluționarea și nemotivarea de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate constituie eroare judiciară și că prin această încălcare i s-a provocat o puternică vătămare.

În cerere, reclamantul a arătat că este încarcerat în Penitenciarul Iași, iar până la data de 5 mai 2023 ar fi trebuit să fie evaluat de comisia constituită la nivelul penitenciarului în baza art. 32 din Legea 254/2013.

La data de 22.09.2023, reclamantul a formulat precizări și a arătat că prejudiciul a fost cauzat prin nerespectarea termenului de soluționare a plângerii de 10 zile, iar daunele solicitate sunt daune morale, pentru suferința cauzată în mod intenționat de către Statul Român.

În drept, în motivarea cererii, reclamantul a invocat art. 541 alin. (3) C. proc. pen..

Pârâtul Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani, a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii pe cale de excepție, iar în cazul in care se vor respinge excepțiile, solicită respingerea acțiunii ca fiind vădit nefondată.

Pe cale de excepție, a invocat necompetența materială a Tribunalului Botoșani în conformitate cu dispozițiile art. 56 din Legea nr. 254/2013.

Prin sentința civilă nr. 941 din data de 11 noiembrie 2023, Tribunalul Botoșani, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Botoșani, secția I civilă a reținut că în determinarea competentei materiale a instanței, nu este aplicabil art. 541 C. proc. civ. penală, care reglementează instanța competentă în litigiile având ca obiect despăgubirile solicitate ca urmare a unei erori judiciare.

Tribunalul Botoșani a arătat că în analizarea excepției necompetenței materiale, dat fiind că reclamantul a promovat o acțiune în pretenții, devin aplicabile dispozițiile generale în materie de competență ale C. proc. civ., respectiv după valoarea obiectului cererii introductive de instanță, respectiv prevederile art. 94 pct. 1 lit. k) și ale) art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Instanța s-a întemeiat în soluția de declinare și pe dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. care stabilește o competență teritorială alternativă pentru cererile privind obligații izvorâte dintr-o faptă ilicită, respectiv instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul.

A concluzionat că având în vedere valoarea litigiului cu care a fost investit, precum și că fapta arătată de către reclamant s-a produs la Penitenciarul Iași, Tribunalul apreciază raportat la dispozițiile legale sus-menționate, că în speță, instanța competentă materială și teritorial, este Judecătoria Iași.

Prin sentința civilă nr. 11853 din data de 8 august 2024, Judecătoria Iași, secția civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și teritoriale invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Botoșani, secția I civilă, în condițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. și în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea din oficiu a judecării cauzei și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție ca instanță competentă să soluționeze conflictul negativ de competență conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iași, secția civilă a reținut că în aprecierea necesității calificării sau recalificării, instanța apreciază că este ținută de cauza cererii de chemare în judecată, respectiv situația de fapt calificată juridic, ca fundament al pretenției formulate.

A arătat că la termenul din data de 10.11.2023, la care reclamantul a fost prezent prin videoconferință, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale, fără a stabili cu prioritate calificarea juridică exactă. Astfel, instanța a calificat acțiunea ca fiind o acțiune în pretenții în cadrul considerentelor sentinței de declinare, contrar art. 22 alin. (4) teza fin. C. proc. civ.

A concluzionat că față de principiul disponibilității acțiunii, având în vedere că reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe instituția erorii judiciare, devine aplicabil art. 541 alin. (3) C. proc. pen.., care stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului în a cărei circumscripție domiciliază reclamantul, adică Tribunalului Botoșani.

II Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei ce a generat declinările reciproce de competență îl constituie o acțiune patrimonială în repararea prejudiciului produs prin pretinse erori judiciare, reclamantul indicând temeiul de drept al cererii de chemare în judecată ca fiind dispozițiile art. 541 alin. (3) C. pr. penală.

Se observă că instanțele aflate în conflict, au aplicat în mod diferit regulile ce decurg din principiul disponibilității, situație ce a determinat prezentul conflict de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că trebuie stabilită natura juridică a acțiunii cu care instanțele au fost învestite potrivit art. 22 alin. (4) C. proc. civ., în conformitate cu care judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire.

Art. 541 C. proc. pen., indicat ca temei al acțiunii de către reclamant, se referă la acțiunea pentru repararea pagubei în situația erorii judiciare în caz de achitare și privare nelegală de libertate.

Or, reclamantul a invocat un prejudiciu cauzat prin nesoluționarea și nemotivarea de către judecătorul de supraveghere a plângerii împotriva stabilirii regimului închis de detenție, în termenul de 10 zile prevăzut de art. 40 alin. (13) din Legea nr. 254/2013.

Înalta Curte reține că indicarea eronată de către reclamant a unui articol de lege ce constituie temei al acțiunii în repararea erorii judiciare, nu este de natură să determine în sine calificarea acțiunii de față, acțiune ce este una în despăgubiri pentru pretinse daune cauzate prin nerespectarea termenului de 10 zile prevăzut de art. 40 alin. (13) din Legea nr. 254/2013.

Așa fiind, acțiunea de față este o acțiune de drept comun, având ca temei legal art. 1349 și urm. din C. civ., incidente fiind, din punct de vedere al competenței materiale și teritoriale, prevederile art. 94 alin (1) lit. k) C. proc. civ., raportat și la criteriul valoric al cererii, în cuantum de 100.000 RON.

Pentru considerentele expuse, având în vedere caracterul de ordine publică al normelor de competență incidente în cauză, în aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 octombrie 2024.