ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2334/2024

Ședința publică din data de 29 octombrie 2024

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași, la data de 24 octombrie 2023, sub nr. x/2023, petenta A. S.A. a solicitat, în temeiul art. 688 coroborat cu art. 58 C. proc. civ., numirea unui curator special pentru B., decedat la data de 21 iulie 2022, până la numirea unui curator al succesiunii, în vederea reprezentării intereselor succesorilor acestuia în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2023 al B.E.J. C..

2.1. Prin sentința civilă nr. 2189 din data de 20 decembrie 2023, Judecătoria Călărași a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Călărași a reținut că, potrivit prevederilor art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia.

Ca atare, constatând că defunctul B. a avut ultimul domiciliu în comuna Tărtărești, sat Tărtărești, Intrarea Narciselor nr. 9, județul Dâmbovița și văzând și prevederile articolului 118 C. proc. civ., a apreciat că instanța competentă a soluționa cauza este Judecătoriei Răcari.

2.2. Prin sentința civilă nr. 847 din data de 9 mai 2024, Judecătoria Răcari a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și în consecință: a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași; a constatat ivit conflictul negativ de competență; a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență, pe calea regulatorului de competență.

Astfel, Judecătoria Răcari, în esență, a făcut aplicarea art. 688 și art. 651 C. proc. civ., reținând și prevederile art. 112 alin. (1) din același act normativ.

A constatat că, în prezenta cauză prin, încheierea din data de 20 iunie 2023, Judecătoria Călărași a încuviințat executarea silită, împotriva debitoarei D. S.R.L., cu sediul în județul Călărași, împotriva garantului ipotecar E., cu domiciliul în județul Dâmbovița și a garanților fidejusori F., cu domiciliul în județul Călărași și G., cu domiciliul în județul Dâmbovița, în baza titlurilor executorii reprezentate de contractul de împrumut nr. 2169 din data de 16 ianuarie 2019, contractul de ipotecă autentificat sub nr. x din data de 16 ianuarie 2019 de Birou Individual Notarial H. și contractul de fidejusiune anexa nr. 3 la contractul de împrumut nr. 2169 din data de 16 ianuarie 2019.

Ca atare, față de prevederile art. 688 și art. 651 C. proc. civ. și de cele anterior reținute, a apreciat că Judecătoriei Călărași este instanța de executare.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speța de față, Judecătoria Călărași și Judecătoria Răcari și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, ivirea prezentului conflict negativ de competență fiind generată de constatările diferite ale celor două instanțe cu privire la normele de procedură în temeiul cărora se stabilește judecătoria competentă teritorial a soluționa cauza.

Astfel, Judecătoria Călărași a făcut aplicarea prevederilor art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Răcari a avut în vedere dispozițiile art. 688 coroborate cu cele ale art. 651 și ale art. 112 alin. (1) C. proc. civ., precum și împrejurarea că, prin încheierea din data de 20 iunie 2023, Judecătoria Călărași a încuviințat executarea silită, împotriva debitoarei D. S.R.L., a garantului ipotecar E. și a garanților fidejusori F. și G., în baza titlurilor executorii reprezentate de contractul de împrumut nr. 2169 din data de 16 ianuarie 2019, contractul de ipotecă autentificat sub nr. x din data de 16 ianuarie 2019 de Birou Individual Notarial H. și contractul de fidejusiune anexa nr. 3 la contractul de împrumut nr. 2169 din data de 16 ianuarie 2019.

Înalta Curte constată că instanța competentă a soluționa cauza este instanța de executare, respectiv Judecătoria Călărași, care a încuviințat executarea silită demarată în dosarul de executare nr. 312/2023.

Prin prezentul demers judiciar, petenta A. S.A. a solicitat numirea unui curator special pentru B. decedat la data de 21 iulie 2022 până la numirea unui curator al succesiunii, în vederea reprezentării intereselor succesorilor acestuia în cadrul dosarului de executare silită nr. x/2023 al BEJ C..

În drept, a invocat dispozițiile art. 688 și art. 58 C. proc. civ.

Potrivit celor reținute de către instanțele aflate în conflict, garantul ipotecar B. - în considerarea căruia creditorul a solicitat numirea unui curator special, conform art. 688 coroborat cu art. 58 C. proc. civ. - a decedat anterior sesizării executorului judecătoresc pentru executarea silită a debitorului principal D. S.R.L., în calitate de debitor împrumutat, precum și a garanților, printre care și numitul B., în calitate de garant ipotecar.

În același timp, prin încheierea din data de 2 iunie 2023, BEJ C. a respins cererea petentei în ceea ce îl privește pe garantul ipotecar B. și a dispus deschiderea dosarului de executare doar cu privire la debitoarea împrumutată și la ceilalți garanți, în baza acelorași titluri executorii, reprezentate de contractul de împrumut nr. 2169 din data de 16 ianuarie 2019 și contractul de ipotecă autentificat de către Biroul Individual Notarial H..

Prin urmare, executarea silită începută în dosarul nr. x/2023 și încuviințată de către Judecătoria Călărași nu îl privește și pe garantul ipotecar B..

Potrivit art. 688 alin. (1) C. proc. civ., invocat de petentă drept temei juridic al cererii cu care a înțeles să învestească instanța de judecată:

"Dacă debitorul moare înainte de începerea executării silite și se constată că nu există niciun moștenitor acceptant și nici nu este numit un curator al succesiunii, la cererea creditorului ori a executorului judecătoresc, instanța de executare va numi de îndată un curator special, până când va fi numit, în condițiile legii, curatorul succesiunii, dispozițiile art. 58 aplicându-se în mod corespunzător."

În același timp, se poate menționa art. 687 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că "Dacă debitorul moare înainte de sesizarea executorului judecătoresc, nicio executare silită nu poate fi pornită, iar dacă moare după ce aceasta a fost pornită, ea nu poate fi continuată cât timp moștenirea nu a fost acceptată de către cei chemați la moștenire sau, în lipsă, cât timp nu a fost numit, în condițiile legii, un curator al succesiunii ori, după caz, un curator special pentru executare, în condițiile art. 58."

Înalta Curte constată că circumstanțele speței conduc, mai degrabă, la concluzia incidenței art. 687 alin. (1), decât a art. 688 alin. (1), în condițiile în care decesul debitorului a intervenit înainte de sesizarea executorului judecătoresc, ceea ce ar însemna că este interzisă chiar pornirea executării silite în privința debitorului decedat, spre deosebire de situația decesului debitorului după sesizarea executorului, în care este interzisă continuarea executării.

Cu toate acestea, se observă că executorul judecătoresc, deși nu a procedat la deschiderea dosarului de executare și în privința garantului ipotecar decedat anterior sesizării sale, a efectuat demersuri referitoare la deschiderea succesiunii acestuia, ceea ce nu exclude posibilitatea ca executorul să procedeze, totuși, la executarea silită în raport de existența unor moștenitori acceptanți sau, în lipsă, în raport de numirea, în condițiile legii, a unui curator al succesiunii ori, după caz, a unui curator special pentru executare, în condițiile art. 58.

Or, tocmai finalitatea pornirii executării silite și pentru garantul decedat este urmărită de către creditor prin cererea de numire a unui curator special pentru executare, cu aplicarea corespunzătoare a art. 58 C. proc. civ.

Acestui scop se impune a i se da eficiență pentru determinarea competenței ratione materiae de soluționare a cererii formulate în cauză, fiind suficient că atât art. 687 alin. (1), cât și art. 688 alin. (1), fac referire la posibilitatea numirii unui curator special pentru executare, în condițiile sau, după caz, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 58 C. proc. civ.

Nu este necesar, așadar, a se tranșa în cadrul regulatorului de competență incidența unuia sau a altuia dintre textele menționate, urmând ca stabilirea domeniului de aplicare al fiecărei norme, inclusiv prin interpretarea restrictivă ori extensivă a acestora, precum și întrunirea ori neîntrunirea cerințelor legale în cauză să fie apreciate de către instanța competentă, astfel cum este stabilită prin prezenta hotărâre.

Art. 688 alin. (1) indică în mod explicit instanța de executare, ca fiind instanța competentă pentru numirea curatorului special, însă și art. 687 alin. (1), prin mențiunea conform căreia curatorul special este numit "pentru executare", evocă tot procedura executării silite.

Mai mult decât atât, trimiterea expresă din cuprinsul art. 687 alin. (1) la dispozițiile art. 58 C. proc. civ., adaptate procedurii executării silite, conduce tot către instanța de executare, din moment ce art. 58 alin. (3) prevede că "Numirea acestor curatori se va face de instanța care judecă procesul".

Or, instanța de executare soluționează toate cererile formulate și incidentele ivite în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, astfel cum prevede art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Întrucât Judecătoria Călărași a încuviințat executarea silită demarată în dosarul de executare nr. 312/2023, aceasta a dobândit calitatea de instanță de executare, revenindu-i, astfel, competența de a soluționa cererea de numire a curatorului special, formulată de petentă în temeiul art. 688 C. proc. civ.

Constatarea anterioară nu este infirmată de faptul că executarea silită nu a fost încuviințată și pentru garantul ipotecar decedat.

După cum s-a arătat anterior, Judecătoria Călărași a încuviințat executarea silită în baza unor titluri executorii printre care se regăsește și contractul de ipotecă în temeiul căruia se urmărește executarea silită și față de acest garant.

Or, existența unei legături deosebit de strânse între litigiu și acea instanță de executare justifică atribuirea competenței în favoarea acesteia din urmă, pentru motive legate de buna administrare a justiției și de organizarea utilă a procesului.

Prin urmare, având în vedere cele anterior reținute, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 octombrie 2024.