ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2327/2024

Ședința publică din data de 29 octombrie 2024

Asupra cauzei de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia, la data de 27 septembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamantele A. și B. au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Deleni și Comisia Județeană de Aplicare a Legii 18/1991 Constanța, să dispună obligarea acestora la: reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului arabil în suprafață de 17 ha, situat în extravilanul jud. Constanța, reprezentând diferența de la suprafață de 50 ha pe care au primit-o în proprietate până la suprafața de 67 ha ce figurează în registrele Arhivei Naționale pe numele autorului C. - expropriat; reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului arabil de 5 ha, nedeclarat de bunici, dovedit cu înscrisuri OCPI Constanța; reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului intravilan din sat Petroșani, com. Deleni, jud Constanța, terenul pe care a fost imobilul casă de locuit și anexele gospodărești ale bunicilor paterni și care figurează în registrele Arhivei Naționale.

I.2. Sentința pronunțată de Judecătoria Medgidia

Prin sentința civilă nr. 490 din data de 4 aprilie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Medgidia a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Deleni și Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Constanța.

A obligat-o pe pârâta Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Deleni la soluționarea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 165/2013, a cererilor de reconstituire nr. x din data de 19 septembrie 2005, nr. 133 din data de 23 noiembrie 2005 și nr. 194 din data de 30 noiembrie 2005, prin care reclamantele A. și B. au formulat cereri de reconstituire după autorul C., precum și la înaintarea propunerilor către pârâta Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Constanța.

A obligat-o pe pârâta Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Constanța să emită o hotărâre prin care să soluționeze propunerile pârâtei Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Deleni, cu privire la cererile formulate de reclamante.

I.3. Decizia pronunțată de Tribunalul Constanta, secția I civilă

Prin decizia civilă nr. 988 din data de 26 septembrie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Constanța, secția I civilă a admis apelul formulat de pârâta Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Constanța împotriva sentinței civile nr. 490 din data de 4 aprilie 2023 pronunțate de Judecătoria Medgidia, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Deleni și intimații-reclamanți A. și B..

A schimbat în tot sentința civilă apelată în sensul că:

A admis excepția autorității de lucru judecat.

A respins cererile de obligarea a pârâtelor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 17 ha reprezentând diferența până la suprafața de 50 ha și la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului intravilan din satul Petroșani, com Deleni, jud. Constanta, pentru existența autorității de lucru judecat.

A respins cererea de obligare a pârâtelor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 5 ha ca nefondată.

I.4. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Constanta, secția I civilă

Prin decizia civilă nr. 23C din data de 21 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a admis excepția inadmisibilității și a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamantele A. și B. împotriva deciziei civile nr. 988 din data de 26 septembrie 2023, pronunțate de Tribunalul Constanta, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Constanța și Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Deleni.

II. Calea de atac exercitată în cauză

II.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă

Împotriva deciziei civile nr. 23C din data de 21 februarie 2024, au declarat recurs reclamantele A. și B., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 27 mai 2024, sub nr. x/2022.

II.2. Cererea de recurs

Prin cererea de recurs, recurentele-reclamante, exprimându-și nemulțumirea cu privire la soluțiile date de tribunal și de curtea de apel care au dus la schimbarea în tot a sentinței pronunțate în cauză, au solicitat admiterea căii de atac formulate și, în rejudecare, menținerea sentinței civile nr. 490 din data de 4 aprilie 2023 pronunțate de Judecătoria Medgidia.

II.3. Apărările formulate în cauză

Intimatele-pârâte Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Deleni și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Constanța nu au depus întâmpinări.

II.4. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

După efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 9 august 2024, în temeiul art. 471

1

C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la data de 29 octombrie 2024, când Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare prin prisma excepției inadmisibilității recursului, invocate din oficiu.

II.5. Soluția și considerentele Înaltei Curti de Casate și Justiție

Examinând cu prioritate exceptia inadmisibilității recursului, în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte constată următoarele:

Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești iar, în final, remedierea erorilor săvârșite, constituind, astfel, pentru părți o garanție a respectării drepturilor lor fundamentale.

Rezultă că împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperativei de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Potrivit prevederilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului, iar art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Făcând aplicarea acestor texte de lege în raport cu succesiunea căilor de atac promovate în prezentul dosar, se constată că recursul de față este exercitat împotriva deciziei nr. 23C din data de 21 februarie 2024 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă, hotărâre definitivă, prin care a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantele A. și B. împotriva deciziei civile nr. 988 din data de 26 septembrie 2023, pronunțate de Tribunalul Constanța, secția I civilă

Rezultă, așadar, în raport cu dispozițiile legale evocate, că decizi recurată, fiind o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în calea de atac a recursului, nu poate face obiectul verificării judiciare a unui nou recurs.

În acest sens, se constată că legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie, așadar, atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, nu este permisă învestirea instanțelor judecătorești cu soluționarea unor căi de atac exercitate în afara sistemului căilor de atac prevăzute de lege.

Această soluție este, de altfel, în deplină concordanță și cu principiul liberului acces la justiție, care nu impune accesul la căile de atac pe care legea nu le prevede, aspect consacrat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dezvoltată în aplicarea art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pe cale de consecință, constatând că decizia atacată este o hotărâre definitivă, pronunțată în recurs și, ca atare, nesusceptibilă a fi atacată pe calea unui alt recurs, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantele A. și B. împotriva deciziei civile nr. 23C din data de 21 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantele A. și B. împotriva deciziei civile nr. 23C din 21 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 octombrie 2024.