ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2148/2024

Ședința publică din data de 10 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la 15.11.2023 sub nr. x/2023, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Venituri Buget Local Sector 2, a formulat contestație la executare împotriva executării silite demarate în cadrul dosarului nr. x/09.10.2023, solicitând anularea executării însăși și a tuturor, actelor de executare din dosar execuțional nr. x/09.10.2023 ca efect al prescripției executării silite în ce privește creanțele creditoarei, inclusiv a somației din 09.10.2023, a titlului executoriu nr. x/09.10.2023 și a procesului-verbal privind cheltuielile de executare nr. x/09.10.2023 întrucât s-a împlinit termenul de 5 ani pentru exercitarea dreptului creditoarei de a solicita executarea silită.

De asemenea, contestatorul a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1095/2024 din 06 februarie 2024, Judecătoria sectorului 2 București a admis exceptia necompetenței teritoriale, invocată prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Salonta reținând, în esență, că sunt incidente, în ceea ce privește competența teritorială a instanței, prevederile art. 260 alin. (4) Codul de procedură fiscală și art. 714 alin. (1) și art. 651 C. proc. civ., în raport de care, având în vedere domiciliul contestatorului-debitor la data demarării executării silite, competentă să soluționeze contestația la executare este Judecătoria Salonta, ca instanță de executare.

Prin sentința civilă nr. 270/2024 din 16 iunie 2024, Judecătoria Salonta a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București, și constatând intervenit conflictul negativ de competență, a suspendat soluționarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului spre soluționarea conflictului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că primul act de executare a fost emis la 14.10.2009, prin actul intitulat titlu executoriu nr. x, în care este reținută adresa debitorului ca fiind Calea x, București. Prin urmare, având în vedere domiciliul debitorului-contestator la data demarării executării silite, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Sectorului 2 București.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Salonta, pentru următoarele argumente:

Litigiul dedus judecății vizează contestația la executare formulată de către debitorul A. împotriva executării silite declanșate împotriva sa de către organul fiscal prin somația nr. 14654 din 09.10.2023 emisă în dosarul de executare nr. 14654 din 09.10.2023, urmare a emiterii titlului executoriu nr. x din 09.10.2023 reprezentând obligații fiscale scadente și neachitate (amenzi contravenționale).

Sub aspectul determinării competenței teritoriale, astfel cum au reținut ambele instanțe aflate în conflict, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 260 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, precum și prevederile art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 260 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, contestația la executare silită se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.

Art. 712 alin. (1) C. proc. civ. dispune că: împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, contestația se introduce la instanța de executare.

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiași text de lege, instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Așadar, având în vedere dispozițiile legale anterior menționate, contestația la executare se adresează judecătoriei în a cărei rază se află la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Aspectul care a generat ivirea conflictului negativ de competență îl reprezintă aprecierile diferite ale celor două instanțe cu privire la momentul demarării executării silite și domiciliul debitorului de la acel moment la care se face referire în dispozițiile art. 651 C. proc. civ.

Art. 230 alin. (1) Codul de procedură fiscală dispune că executarea silită începe prin comunicarea somației - acesta fiind momentul în raport de care se stabilește domiciliul debitorului pentru determinarea instanței de executare.

Conform doctrine, somația reprezintă documentul emis de organul de executare siltă prin care se oferă un termen de grație de 15 zile pentru plata creanțelor fiscal restante și care marchează debutul executării silite. Din aceste considerente, somația este însoțită și de titlul executoriu care a stat la baza emiterii somației.

Deși conține elemente tipice ale unui act administrativ, somația este un act de executare silită care poate fi contestat conform normelor prevăzute de Codul de procedură fiscală.

Prin urmare, contrar reținerilor Judecătoriei Salonta, în raport de prevederile art. 230 alin. (1) Codul de procedură fiscală, executarea silită începe prin comunicarea somației, instanța competentă urmând a fi stabilită în raport de adresa de domiciliul a debitorului de la acest moment, Judecătoria Salonta ignorând, practic, că debitorul-contestator a învestit instanța cu o contestație la executare împotriva executării silite demarate în cadrul dosarului nr. x/09.10.2023.

Pe de altă parte, este fără relevanță adresa de domiciliu a debitorului contestator la data emiterii Titlului executoriu x din 14.10.2009, reținut de Judecătoria Salonta de vreme ce instanța nu a fost legal învestită cu contestația împotriva acestui titlu executoriu.

În privința domiciliului debitorului-contestator, Înalta Curte reține următoarele:

Art. 91 C. civ. reține că "(1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor mențiuni, sau când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune."

Totodată, art. 87 C. civ. prevede că "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală", iar, conform art. 89 din același cod, "(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale; (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală; (3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt".

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale enunțate rezultă că noțiunea domiciliu la care face trimitere art. 87 C. civ. vizează, în sens procesual, locuința unde se găsește, în fapt, persoana a cărei ocrotire se solicită, urmărind asigurarea respectării dreptului la apărare și facilitarea administrării probatoriului în vederea soluționării cauzei.

Prin urmare, noțiunea de domiciliu trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanță nu atât locuința înscrisă în actul de identitate, ci adresa unde partea locuiește efectiv.

Înalta Curte constată că la momentul începerii executării silite (reprezentat de data comunicării somației de plată, așa cum s-a reținut și mai sus), respectiv 09.10.2023, domiciliul debitorului contestator era în Salonta, str. x, jud. Bihor, așa cum rezultă din adresa DEPABD aflată la dosarul instanței mai întâi învestite.

În situația particulară a contestației la executare, proximitatea domiciliului debitorului față de instanța de executare îi facilitează acestuia accesul efectiv la justiție, iar măsurile de executare silită față bunurile mobile/imobile se pot derula mai eficient, atât timp cât există prezumția că acestea se află în apropierea locuinței efective a debitorului.

Acesta a fost și considerentul pentru care, urmare a schimbării domiciliului debitorului contestator A. din București, la adresa din Salonta, str. x, jud. Bihor, Serviciul Recuperare creanțe persoane juridice și fizice din cadrul Direcției Generale Venituri Buget Local Sector 2 a înaintat Primăriei Salonta, prin adresa din 29.11.2023, dosarul de executare și procesele-verbale de contravenție, contrar reținerilor Judecătoriei Salonta.

Prin urmare, întrucât debitorul contestator avea domiciliul, la data comunicării somației de plată, în raza teritorială a Judecătoriei Salonta, aceasta este instanța competentă cu soluționarea prezentei cauze.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Salonta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Salonta.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2024.