ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2145/2024

Ședința publică din data de 10 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la 31 ianuarie 2024 sub nr. x/2024, reclamanții A., B. și C., cetățean american, conform Certificatului de Naturalizare nr. x din 11.06.2014, numele purtat anterior naturalizării fiind C., în contradictoriu cu pârâții D. și E., au solicitat instanței să dispună, în temeiul art. 22 alin. (1) din O.U.G. nr. 25/1997, constatarea nulității absolute a adopției reclamantei A. de către bunicii materni E. și D., încuviințată prin sentința civilă nr. 100 din 23 martie 1999 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr. x/1999; redobândirea drepturilor și obligațiilor părintești în ceea ce privește părinții naturali, C. și B.; dobândirea de către A. a numelui de familie purtat de tatăl său, C..

Prin sentința civilă nr. 116/14.04.2024, Tribunalul Suceava a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând, în esență, în motivare, că din copia cărții de identitate aflată la dosar, rezultă că persoana adoptată, A. a avut până în anul 2016 domiciliul în România, în municipiul Rădăuți, str. x, Jud. Suceava, iar prin cererea de chemare în judecată se susține că aceasta nu a locuit în România ulterior adopției, ci în Statele Unite ale Americii la părinții firești, adopția acesteia de către bunici fiind una fictivă, devenind astfel incidente dispozițiile art. 84 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 273/2004,

Prin sentința civilă nr. 705 din 29 mai 2024, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, și constatând intervenit conflictul negativ de competență, a suspendat soluționarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului spre soluționarea conflictului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanta A. are domiciliul activ în Municipiul Rădăuți, județul Suceava, conform cărții de identitate seria x nr. x, cu valabilitate până la 25.06.2026, astfel cum reiese din evidențele DEPABD și ca atare, devin incidente prevederile art. 84 alin. (3) teza 1 din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției.

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Conflictul negativ de competență poartă asupra cererii prin care reclamanții A., B. și C. au solicitat instanței să dispună constatarea nulității absolute a adopției reclamantei A. de către bunicii materni, E. și D., ivirea acestuia fiind generată de interpretarea diferită pe care instanțele au dat-o noțiunii de "domiciliu" în materia specială reglementată de dispozițiile art. 84 alin. (3) din cuprinsul Legii nr. 273/2004 privind procedura adopției.

Astfel, în motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că reclamanta A. a locuit, începând cu vârsta de 4 ani, în Statele Unite ale Americii, inițial, alături de ambii părinții naturali, C., cetățean american, conform Certificatului de Naturalizare nr. x din 11.06.2014, numele purtat anterior naturalizării fiind C., și B., și ulterior, alături numai de tatăl biologic al acesteia, iar părinții adoptivi, în persoana bunicilor materni, deși au primit drept permanent de rezidență în Statele Unite ale Americii în anul 2002, nu s-au deplasat pe teritoriul acestui stat, ceea ce probează o lipsă a contribuției acestora la creșterea persoanei adoptate, actul de adopție încuviințat prin sentința civilă nr. 100/23.03.1999 a Tribunalului Suceava fiind unul fictiv, pur formal, încheiat în alt scop decât cel prevăzut de lege

Față de aceste aspecte relevate, Înalta Curte constată că, în cauză, s-a decelat de către Tribunalul Suceava imposibilitatea identificării instanței competente teritorial, ce a implicat declinarea competenței de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului București, prin raportare la dispozițiile art. 84 alin. (3) teza 1I-a din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției.

Înalta Curte reține că potrivit art. 84 alin. (3) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției:

"Cererile prevăzute de prezenta lege, precum și cele privind încetarea adopției sunt de competența tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul adoptatului. Cauzele pentru judecarea cărora nu se poate determina instanța competentă se judecă de Tribunalul București."

Rezultă, așadar, că cererile prevăzute de Legea nr. 273/2004, inclusiv cele privind constatarea nulității adopției, sunt de competența tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul adoptatului. În ipoteza în care nu se poate determina domiciliul adoptatului, legiuitorul a optat pentru stabilirea competenței teritoriale în favoarea Tribunalului București.

Fiind o normă cu caracter special, care derogă de la regula stabilită la teza 1 a alin. (3) din art. 84 din Legea nr. 273/2004, aceasta este de strictă aplicare.

Așadar, norma legală enunțată instituie o competență teritorială în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul adoptatul, și în subsidiar, în măsura în care instanța competentă nu poate fi identificată, în favoarea Tribunalului București.

Noțiunea de "domiciliu" este definită de dispozițiile 87 din C. civ. conform căruia "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală."

Legiuitorul a reglementat expres și situația în care domiciliul nu este cunoscut, situație în care a stabilit o prezumție legală că adresa de reședință va fi considerată adresă de domiciliu (art. 90 C. civ.).

Totodată, conform art. 91 alin. (1) din același cod, dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate.

Reiese, deci, că prin domiciliul persoanei fizice se înțelege locul unde aceasta își are locuința principală, astfel cum este evidențiată în documentele de identitate, adresa de reședință a unei persoane putând fi asimilată adresei de domiciliu numai în situația în care aceasta din urmă nu este cunoscută.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 273/2004 cu dispozițiile art. 87, art. 90 și art. 91 din C. civ., rezultă că în cererile prevăzute de Legea nr. 273/2004, inclusiv cele privitoare la constatarea nulității adopției, competența aparține tribunalului în circumscripția căruia se află domiciliul adoptatului, prin domiciliul adoptatului înțelegând adresa cu care este înregistrată la organele de evidență informatizată a persoanelor, conform dispozițiilor O.U.G. nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români.

Din înscrisurile aflate la dosarul nr. x/2024 al Tribunalul București, secția a III-a civilă, rezultă că reclamanta A., la data sesizării instanței, 31 ianuarie 2024, figura cu domiciliul activ în Municipiul Rădăuți, județul Suceava, încă din 25 iunie 1997.

Reiese, așadar, că, în cauză, devin incidente prevederile art. 84 alin. (3) teza I din Legea nr. 273/2004 care stabilesc competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței în circumscripția căreia se află domiciliul adoptatului.

Cum Muncipiul Rădăuți, unde se află adresa de domiciliu a reclamantei A. se află în circumscripția teritorială a Tribunalului Suceava, reiese că această din urmă instanță este competentă teritorial să soluționeze acțiunea reclamanților.

În privința prevederilor art. 84 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 273/2004, Înalta Curte reține că acestea nu pot fi aplicate în speță întrucât instanța competentă a putut fi determinată prin raportare la adresa la care figurează înregistrat domiciliul persoanei adoptate, astfel cum acesta este evidențiat în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea bazelor de date, dispozițiile legale în discuție devenind incidente doar în ipoteza în care instanța nu poate fi identificată pe baza criteriului stabilit.

Totodată, existența unei alte adrese la care adoptatul locuiește, în afara celei principale, respectiv a unei reședințe în SUA, nu este în măsură să fie asimilată ipotezei în care domiciliul adoptatului nu poate fi identificat, reglementat de art. 84 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 273/2004, având în vedere că la dosarul cauzei au fost administrate probe din care rezultă contrariul.

În aceste condiții, având în vedere considerentele anterior reținute, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2024.