Decizia nr. 2051/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 98/2023 a Tribunalului București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 15.09.2022 pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acesteia: 1. la plata sumei de 100.000 de euro, cu titlu de daune morale reprezentând prejudiciul de imagine produs prin publicarea, pe site-ul flux24.ro, de informații false, defăimătoare la adresa reclamantei; 2. la publicarea, pe cheltuiala pârâtei, într-un ziar cu tiraj național, a hotărârii ce se va pronunța în cauză, în situația în care se va stabili că aceasta a produs prin afirmațiile sale un prejudiciu prestigiului sau reputației societății reclamante; 3. la plata cheltuielilor de judecată. În drept, și-au întemeiat acțiunea pe prevederile art. 194-204 C. proc. civ., art. 70-73, art. 252-253, art. 257, 1349, 1357, 1385 C. civ., art. 30 alin. (6) din Constituția României, art. 8 și art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și celelalte dispoziții legale în vigoare.

Sentința Tribunalului București Prin sentința civilă nr. 98 din 01 februarie 2023, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată; a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru; a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta A. S.R.L., înregistrat la data de 20.06.2023, pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Decizia Curții de Apel București Prin decizia civilă nr. 1732A din 22 decembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 98 din 01 februarie 2023 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Calea de atac formulată în cauză și motivele de recurs Împotriva deciziei civile nr. 1732A din 22 decembrie 2023, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate si trimiterea acesteia instantei de apel pentru rejudecare, recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Recurenta a criticat decizia instanței de apel arătând că au fost aplicate și interpretate greșit normele de drept substanțial incidente în cauză, atunci când s-a reținut că afrontul adus imaginii reclamantei nu ar produce efecte prejudiciabile din punct de vedere material pentru aceasta și că neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale ar fi consecința calității reclamantei, care desfășoară activitate de interes public, motiv pentru care nu ar avea dreptul la daune morale. Recurenta a susținut în continuare că acest argument al instanței de apel, bazat pe calitatea persoanei, este unul discriminatoriu și neprevăzut de art. 1349 din C. civ., ci dedus de judecătorii cauzei în contra reglementării cuprinse în art. 5 alin. (4) din C. proc. civ. De asemenea, a mai arătat că instanța a apelat la criteriul "opțiunea legiuitorului de a stabili limite foarte largi de manifestare a libertății de exprimare", a pierdut din vedere faptul că pârâta nu a adus critici la adresa actelor și faptelor reclamantei, ci a proferat jigniri legate de activitatea acesteia, depășind limitele unei dezbateri de idei pe tema unui subiect de interes general, prin jignirile adresate de genul "țeapa clasică, acuzații de amenințare și șantaj etc.’’, depășind limitele toleranței și afectând dreptul la reputație al reclamantei. Printr-o altă critică, recurenta a apreciat că soluția instanței de apel nu corespunde unei corecte aplicări și interpretări a legii în baza temeiurilor relevante, respectiv art. 70-73, 253, 1349 din C. civ., art. 8-10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât, deși constată întrunirea tuturor elementelor răspunderii civile delictuale în privința faptelor imputate, acreditează ideea greșită că indiferent de circumstanțe ori situație, persoana care desfășoară activitate care implică interacțiunea cu autoritățile publice nu se bucură de protecția reputației întocmai ca orice altă persoană. A mai arătat că însăși instanța de apel a reținut că pentru a aprecia existența unei nevoi sociale imperioase, a reținut că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului pentru a aprecia existența unei nevoi sociale imperioase în exercitarea libertății de exprimare trebuie să se facă distincție între fapte și judecăți de valoare, iar afirmațiile referitoare la fapte determinate, făcute în absența oricăror dovezi care să le susțină, nu se bucură de protecția art. 10 din Convenție.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului pentru neîncadrarea în motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct.

A arătat că nu a avut intenția de a prejudicia imaginea reclamantei care ar fi primit un drept la replică dacă l-ar fi cerut, iar buna credință a fost dovedită prin faptul că în textul articolului preluat de pe site-ul gândul.ro, apare poziția exprimată de Compania Municipală de Iluminat București. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursul în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs’’. Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Se observă că recurenta-reclamantă a încadrat motivele de recurs în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care stabilesc că se poate cere casarea unei hotărâri atunci când aceasta a fost dată cu încălcarea normelor de drept material. Aspectele evidențiate în cererea de recurs, astfel cum au fost formulate, nu conțin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a unei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în motivul de nelegalitate invocat sau în vreunul dintre celelalte motive de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Astfel, recurenta a invocat doar în mod formal incorecta aplicare și interpretare a prevederilor art. 70-73, 253, 1349 din C. civ., art. 8-10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În realitate, ceea ce reliefează criticile invocate în cererea de recurs reprezintă nu o interpretare sau aplicare greșită a normelor legale și nici reținerea unor dispoziții legale sau unor criterii ale jurisprudenței CEDO în domeniul libertății de exprimare inaplicabile speței ori omiterea unor astfel de criterii, ci nemulțumiri ale recurentei legate de modul în care instanța de apel a evaluat și cântărit în concret depășirea sau nu a limitelor libertății de exprimare prin afirmațiile făcute în cuprinsul articolului reclamat, precum și modul în care a fost stabilită întinderea acestor limite, din perspectiva interesului public, chestiuni de fapt și de apreciere care scapă cenzurii instanței de recurs. Din modul în care sunt formulate motivele de recurs, nu rezultă că s-ar invoca neconformitatea hotărârii cu regulile de drept aplicabile, ci o greșită cântărire a afirmațiilor jurnalistice în modul în care acestea au fost încadrate în niște criterii de drept corect indicate, ceea ce înseamnă că nu se invocă erori de drept, ci erori de apreciere în fapt. În acest sens, criticile privind împrejurarea că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că pârâta a proferat injurii legate de activitatea reclamantei, depășind limitele unei dezbateri de idei pe teme de interes public, prin jigniri adresate acesteia de genul "țeapa clasică, acuzații de amenințare și șantaj etc.", care ar depăși limitele toleranței și ar afecta dreptul său la reputație, nu sunt decât argumentele susținute în fața instanțelor devolutive, iar nu critici de nelegalitate a hotărârii instanței de apel. Nici susținerile recurentei referitoare la faptul că reținerea neîndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale ca urmare a calității sale de persoană publică ar fi discriminatorie și neprevăzută de art. 1349 din C. civ. nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate, întrucât tind să critice aprecierea instanțelor de fond asupra unui aspect factual - interesul public al dezbaterii și modul în care acesta afectează limitele libertății de exprimare. Pentru toate aceste argumente, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac. În aplicarea dispozițiilor art. 451-453 C. proc. civ., va fi dispusă obligarea recurentei -reclamante A. S.R.L. la plata sumei de 5950 RON către intimata-pârâtă B. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată.