ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2008/2024

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția civilă la 30 iulie 2021, sub nr. x/2021, astfel cum a fost modificată ulterior, reclamanții Consiliul Județean Mureș și Județul Mureș au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Reghin, prin primar, următoarele: 1) obligarea acestuia la plata sumei totale de 1.143.870,00 RON, reprezentând contravaloarea componentei județene din taxa specială de salubrizare pentru finanțarea Sistemului de management integrat al deșeurilor solide menajere și similare în județul Mureș, aferentă anului 2020; 2) la plata sumei totale de 286.873,90 RON, constând în majorări de întârziere aferente debitului total restant, calculate conform prevederilor art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, compusă suma de 148.763,09 RON, aferentă debitului restant din 2020 (semestrul 1), calculată de la data scadenței, 01.04.2020, până la data de 31.10.2021, care se constituie venit la bugetul județean, precum și din suma de 138.110,81 RON, aferentă debitului restant din 2020 (semestrul 2), calculată de la data scadenței, 01.10.2020, până la 31.10.2021, care se constituie venit la bugetul județean; 4) la plata majorărilor de întârziere aferente debitului total restant, calculate conform prevederilor art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, în continuare de la data de 01.11.2021, până la achitarea efectivă a sumelor solicitate la primul petit, precum și a dobânzii legale penalizatoare pe zi de întârziere, stabilită conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011, cu modificările și completările ulterioare, de la data scadenței, 01.10.2019, 01.04.2020, respectiv 01.10.2020), până la achitarea efectivă a sumelor solicitate la capăt de cerere, cu cheltuieli de judecată. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 969, 1073, 1082, 1085-1086 și 1088 din C. civ. de la 1864, pe cele ale art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., pe prevederile art. 183 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, pe cele ale art. 484 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, precum și pe cele ale O.G. nr. 13/2011.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 240 din 1 martie 2022, Tribunalul Mureș, secția civilă a respins acțiunea formulată de reclamanții Consiliul Județean Mureș și Județul Mureș, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Reghin, prin primar.

Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 601/A din 18 octombrie 2023, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a admis apelul declarat de reclamanții Consiliul Județean Mureș și Județul Mureș împotriva sentinței nr. 240 din 1 martie 2022 pronunțate de Tribunalul Mureș, secția civilă. A schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că a admis parțial acțiunea formulată și modificată de reclamanții Consiliul Județean Mureș și Județul Mureș, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Reghin, obligându-l pe acesta la plata sumei totale de 909.781,75 RON, reprezentând contravaloarea componentei județene din taxa specială de salubritate pentru finanțarea Sistemului de management integrat al deșeurilor solide menajere și similare în județul Mureș, aferentă anului 2020, precum și a dobânzii legale penalizatoare calculate de la data scadenței obligațiilor de plată principale, până la data plății efective a debitului principal. A respins restul pretențiilor formulate.

Recursul Împotriva deciziei nr. 601/A din 18 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a declarat recurs pârâtul Municipiul Reghin, prin primar. Prin motivele de critică circumscrise dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut că hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material incidente, în sensul că instanța de apel a reținut eronat că, prin raportare la Regulamentul de stabilire a taxei de salubrizare, precum și la HCJ Mureș nr. 77/2019, HCL Reghin nr. 219/29.10.2019, HCJ Mures nr. 161/20.12.2019 și HCL Reghin nr. 243/18.12.2019, componenta județeană a taxei de salubrizare pretinsă a fost corect determinată. Recurentul a învederat că, la calculul componentei județene a taxei speciale de salubrizare trebuia să se aibă în vedere populația care beneficiază efectiv de acest serviciu. Raportând contravaloarea taxei solicitate la populația municipiului Reghin, recurentul a afirmat că instanța de apel a avut în vedere, la stabilirea acesteia, acte administrative care prevedeau un număr de referință abstract, teoretic al populației, care excedează cadrul de reglementare. A apreciat că raționamentul curții de apel a fost oscilant în ceea ce privește analiza numărului populației beneficiare a serviciului de salubrizare, aceasta reținând, pe de o parte, datele comunicate de instituțiile abilitate, referitoare la populația rezidentă a municipiului Reghin (pe baza cărora s-a stabilit numărul de beneficiari ai serviciilor de salubrizare), iar, pe de altă parte, că, în speță, nu s-a făcut dovada că numărul de persoane menționate în evidențele statistice nu coincide cu numărul real al persoanelor existente, în fapt, la nivelul unității administrativ teritoriale. Recurentul a combătut concluzia curții de apel, susținând că taxa specială nu poate fi încasată strict pe baza unor informații statistice (aprobate, chiar prin hotărâri ale autorităților deliberative), întrucât nu reflectă modalitatea de reglementare a taxei speciale. Totodată, a criticat constatarea instanței de apel în sensul că reclamanții au individualizat corect sumele pretinse prin raportare la numărul de locuitori evidențiați pe raza municipiului Reghin, în lipsa unei analize și clarificări a noțiunii de "taxă specială", care este de strictă aplicare și care, în afara cadrului de reglementare, conduce, în final, la angajarea unor cheltuieli din bugetul local fără suport legal. A învederat că, în accepțiunea dispozițiilor art. 2 pct. 55 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, "taxa" este definită ca fiind sumă plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un operator economic/instituție publică/serviciu public. A făcut referire la prevederile art. 454 din Codul fiscal (Legea nr. 227/2015), conform cărora taxa specială face parte din categoria taxelor locale, precum și la cele ale art. 484 din același act normativ, care stipulează că, "(1) Pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și juridice, precum și pentru promovarea turistică a localității, consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului București, după caz, pot adopta taxe speciale. (3) Taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituția sau serviciul public de interes local potrivit regulamentului de organizare și funcționare al acestora, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestații ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu." A menționat că, în mod similar, Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale conține dispoziții de reglementare a taxei speciale în funcție de beneficiarii acesteia, la art. 30 alin. (6) stipulându-se că "Taxele speciale se fac venit la bugetul local și se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective." Interpretând sistematic textele de lege anterior citate, recurentul a susținut că "taxa specială" poate fi percepută doar de la beneficiarii/utilizatorii serviciului public și nu de la toată populația unității administrativ-teritoriale care figurează în evidențele statistice. A învederat că, potrivit definiției de la art. 2 lit. i) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, "utilizatorii" sunt persoane fizice sau juridice care beneficiază, direct ori indirect, individual sau colectiv, de serviciile de utilități publice, în condițiile legii. Totodată, a afirmat că utilizatorii nu pot fi determinați pe baze demografice, întrucât sunt contribuabili și/sau persoane aflate în întreținerea lor și reprezintă un număr real, semnificativ diferit față de cel menționat în rapoarte, date statistice sau evoluții demografice. Din perspectivă fiscală, a susținut că datele statistice sunt lipsite de relevanță, în condițiile în care bugetul local al unității administrativ teritoriale este constituit din venituri proprii (impozite și taxele locale), percepute în mod efectiv de la populația declarată (utilizatori, contribuabili) în evidențele fiscale. Ca atare, a apreciat că suma pretinsă cu titlu de contravaloare a componentei județene a taxei speciale de salubrizare a fost pretinsă de către reclamanți prin raportare la populația municipiului Reghin, deși o parte din aceasta nu beneficiază, în mod real, de serviciile de salubritate.

Apărările formulate Prin întâmpinarea depusă la 18 martie 2024, intimații Consiliul Județean Mureș și Județul Mureș au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susținând, în esență, că în mod corect a reținut instanța de apel incidența dispozițiilor art. 3 și 5-8 din Regulamentul de instituire și administrare a taxei speciale de salubrizare pentru finanțarea sistemului de management integrat al deșeurilor solide menajere și similare în județul Mureș, precum și a HCL a Municipiului Reghin nr. 228/25.10.2018, pentru determinarea cuantumului taxei de salubritate. Referitor la criticile ce privesc neanalizarea de către instanța de apel a noțiunii de "taxă specială", intimații au susținut că aceasta nu a fost invocată în niciuna dintre etapele procesuale anterioare.

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar prin rezoluția din 9 aprilie 2024, ulterior efectuării procedurii de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) raportat la art. 471 1 alin. (5) și (6) C. proc. civ., s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului în ședința publică din 26 septembrie 2024. La acest termen de judecată, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra recursului.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele: Prin motivele de critică întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut că instanța de apel a determinat în mod greșit suma solicitată de reclamanți cu titlu de taxă specială de salubrizare pentru finanțarea Sistemului de management integrat al deșeurilor solide menajere și similare în județul Mureș pentru anul 2020, raportându-se la contractul de asociere încheiat între Județul Mureș și 102 unități administrativ teritoriale din circumscripția sa (inclusiv municipiul Reghin), la HCJ Mureș nr. 77/2019 prin care a fost aprobat Regulamentul de stabilire a taxei de salubrizare, HCL Reghin nr. 219/29.10.2019, HCJ Mureș nr. 161/20.12.2019 și HCL Reghin nr. 243/18.12.2019, și având în vedere populația rezidentă a orașului Reghin, iar nu populația care beneficiază efectiv de serviciul de salubritate. Recurentul a criticat raționamentul instanței de apel, considerându-l oscilant în analiza efectuată, în ceea ce privește numărul de beneficiari ai serviciului de salubrizare, menționând că, deși, pe de o parte, s-a reținut relevanța datelor comunicate de instituțiile de statistică abilitate, referitoare la populația rezidentă a municipiului Reghin, pe baza cărora s-a stabilit numărul de beneficiari ai serviciilor de salubrizare, pe de altă parte s-a constatat că nu s-a făcut dovada că numărul acestor persoane nu coincide cu cel real, existent, în fapt, la nivelul unității administrativ teritoriale. Recurentul a mai invocat și o aplicare greșită a dispozițiilor art. 2 pct. 55 și art. 30 alin. (6) din Legea nr. 273/2006, ale art. 454 și art. 484 Codul fiscal, precum și a celor prevăzute de art. 2 lit. i) din Legea nr. 51/2006. Examinate din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile nu sunt fondate. Litigiul dedus judecății are ca obiect cererea formulată de reclamanții Consiliului Județean Mureș și Județul Mureș privind obligarea pârâtului Municipiul Reghin la plata sumei de 1.143.870,00 RON, reprezentând contravaloarea componentei județene din taxa specială de salubrizare pentru finanțarea Sistemului de management integrat al deșeurilor solide menajere și similare în județul Mureș, pentru anul 2020, precum și a accesoriilor aferente. Potrivit aspectelor de fapt reținute de curtea de apel în considerentele deciziei recurate, suma menționată a fost solicitată de reclamanți în baza contractului de asociere încheiat între Județul Mureș, prin Consiliul Județean Mureș, și 102 unități administrativ teritoriale din circumscripția sa, printre care și municipiul Reghin, prin care s-a convenit realizarea investițiilor din cadrul "Sistemului integrat de gestionare a deșeurilor în județul Mureș" și abordarea în mod unitar a serviciilor de colectare, transport, sortare, compostare, tratare și depozitare a deșeurilor municipale. Conform clauzei stipulate la art. 17 alin. (1) în contract, pentru asigurarea finanțării serviciilor de salubrizare, părțile au convenit stabilirea unei taxe speciale lunare în sarcina beneficiarilor, pentru acoperirea cheltuielilor aferente, ce urma a fi determinată de Consiliul Județean Mureș și încasată de consiliile locale. Prin Hotărârea nr. 77/27.06.2019 a Consiliului Județean Mureș a fost aprobat Regulamentul de instituire și administrare a taxei speciale de salubrizare pentru finanțarea sistemului de management integrat al deșeurilor solide menajere și similare în județul Mureș. Conform art. 2 alin. (1) din Regulament, taxa de salubrizare se achită de beneficiarii serviciului public de salubrizare, proprietarii imobilelor, persoane fizice sau juridice, situate pe teritoriul unităților administrativ teritoriale ale județului. Art. 3 alin. (1) prevede că, până la depunerea declarației de impunere pentru primul an, în vederea calculării sumelor de plată pentru activitatea de salubrizare, proprietarii imobilelor vor plăti sumele aferente pentru trei persoane aflate în același spațiu de locuit sau conform evidențelor primăriei (în cazul existenței unor asemenea evidențe). Art. 4 din Regulament stipulează că utilizatorii casnici sunt proprietarii de imobile cu destinația de locuință de pe teritoriul administrativ al județului Mureș. Potrivit art. 6 din Regulament, taxa de salubrizare este stabilită pentru persoane fizice (populație/utilizatori casnici) și persoane juridice (agenți economici/utilizatori non-casnici, fiind diferențiată în funcție de mediul în care acestea locuiesc (urban și rural), pentru persoanele juridice având o valoare unică. Prin același Regulament, la art. 7, s-a prevăzut nivelul taxei speciale de salubrizare pentru anul 2019, pentru fiecare categorie distinctă de utilizatori, respectiv pentru utilizatori casnici din mediul urban (8.93 RON/lună), pentru utilizatori casnici din mediul rural (1,62 RON/lună) și pentru utilizatori non-casnici (436,05 RON/lună), inclusiv cota aferentă contribuțiilor legale la Fondul de Mediu. La alin. (3) lit. c) s-au stipulat elementele în raport de care se stabilește nivelul taxei, în acest sens urmând a fi luată în calcul "populația județului Mureș". În Anexa 10 la Regulament s-a detaliat structura taxei speciale de salubrizare pentru anul 2019. Prin HCJ Mureș nr. 161/20.12.2019, valoarea taxei aferente anului 2020 a fost modificată, stabilindu-se un alt prag al acesteia, în raport de utilizatorii casnici din mediul urban și rural, precum și de cei non-casnici. Prin HCL nr. 219/29.10.2019, Municipiul Reghin a aprobat Regulamentul de instituire și administrare a taxei speciale de salubrizare pentru finanțarea sistemului de management integrat al deșeurilor solide menajere și similare în județul Mureș, iar prin HCL nr. 243/18.12.2019 a instituit nivelul taxei speciale de salubrizare pentru anul 2020 pentru utilizatorii serviciului. Referitor la numărul populației în raport de care se impunea a fi cuantificată componența județeană a taxei de salubrizare, relevant este faptul că prin HCJ Mureș nr. 126/24.10.2018 au fost avizate documentațiile de delegare a gestiunii activităților de colectare și transport a deșeurilor municipale, precum și a altor fluxuri de deșeuri, componente ale serviciului de salubrizare al Județului Mureș din cadrul Sistemului de management integrat al deșeurilor municipale solide din Județul Mureș, aferente zonelor 1-7. Documentațiile (inclusiv anexa la caietul de sarcini în care s-a indicat populația Municipiului Reghin), au fost aprobate de recurentul Municipiul Reghin prin HCL nr. 228/25.10.2018. Prin HCJ Mureș nr. 126/24.10.2018, în ceea ce privește numărul beneficiarilor serviciului de salubrizare, s-a avut în vedere populația rezidentă a fiecărei unități administrativ-teritoriale a județului Mureș (pe segmentele urban și rural), fiind luate în considerare datele oficiale comunicate de Direcția Județeană de Statistică Mureș, conform art. 7 alin. (3) lit. c) din Regulament. În contextul normativ evocat, se constată că este nefondată critica recurentului potrivit căreia în mod greșit curtea de apel s-a raportat, în operațiunea de determinare a sumei datorate reclamanților cu titlu de taxă specială de salubrizare, la populația rezidentă a Municipiului Reghin, iar nu la populația efectiv beneficiară a serviciului de salubrizare. Având în vedere că modalitatea de determinare a taxei în discuție a fost în mod neechivoc reglementată prin documentele administrative emise la nivel județean și însușită, astfel cum s-a arătat, prin HCL nr. 219/29.10.2019 și nr. 228/25.10.2018, pe plan local de către recurentul Municipiul Reghin, este corectă constatarea instanței de apel în sensul că suma aferentă serviciului de salubrizare nu se impunea a fi determinată în raport de numărul persoanelor deponente a declarației de impunere ori de la care taxa a fost încasată efectiv, ci față de populația rezidentă a municipiului Reghin, conform comunicării realizate în acest sens de Direcția Județeană de Statistică Mureș. Mai mult, acest criteriu de determinare a fost prevăzut în mod expres la art. 7 alin. (3) lit. c) din Regulament, precum și în documentele care au precedat adoptarea HCL nr. 219/29.10.2019 (referat de aprobare și rapoarte de specialitate), prin care recurentul a aprobat Regulamentul de instituire și administrare a taxei speciale de salubrizare în județul Mureș. Manifestarea de voință a recurentului, concretizată, astfel cum s-a arătat, în acte cu caracter normativ cu aplicare pe plan local, este de natură să confirme însușirea modalității de calcul a taxei speciale de salubrizare, prin raportare la populația municipiului Reghin, indicată de reclamantă în cererea de chemare în judecată, în raport de care s-a solicitat suma datorată cu acest titlu. Concluzia expusă este în consensul dispozițiilor art. 2 din Regulament, potrivit cărora taxa de salubrizare se plătește de beneficiarii serviciului public de salubrizare, persoane fizice sau juridice, proprietari ai imobilelor situate pe teritoriul unităților administrativ teritoriale ale județului Mureș. Similare au fost și concluziile curții de apel, care a notat în considerentele hotărârii recurate că stabilirea întinderii taxei de salubrizare, datorate conform art. 17 din contractul de asociere, s-a făcut pe baza datelor statistice, acceptate de recurent ca urmare a adoptării hotărârii consiliului local, prin care și-a însușit atât modalitatea de determinare a taxei în raport de populația din evidențele statistice, cât și cuantumul taxei individualizate pe baza acesteia. Față de această constatare a instanței de apel, este nefondată critica recurentului în sensul existenței unui raționament oscilant cu privire la analiza numărului populației beneficiare a serviciului de salubrizare. De altfel, curtea, prin argumente neechivoce, a justificat motivul pentru care a înțeles să se raporteze, la stabilirea cuantumului creanței exhibate, la populația municipiului Reghin în anul 2020, invocând cadrul normativ relevant (contractul de asociere, regulamentul și hotărârile ale consiliului județean și local) și specificând că, în cauză, nu a fost administrată nicio probă care să ateste că numărul de persoane care figurează în evidențe nu coincide cu numărul real de persoane care există, în fapt, la nivelul unității administrativ teritoriale, astfel cum aceasta este consemnată în evidențele oficiale. În ceea ce privește numărul persoanelor fizice utilizatori non-casnici ce se impunea a fi avut în vedere, instanța de apel a reținut că prin HCL Reghin nr. 228/25.10.2018, adoptată în considerarea art. 11 din contractul de asociere, s-a aprobat documentația de atribuire a gestiunii serviciului de salubrizare pentru activitățile de colectare și transport a deșeurilor municipale și a altor fluxuri de deșeuri și operarea stației de transfer componentă a SMIDS Mureș, inclusiv a anexei la caietul de sarcini unde se indică populația municipiului Reghin ca fiind de 38.048. În acest sens, curtea a stabilit că nivelul taxei speciale de salubritate pe anul 2020, datorat în considerarea art. 17 din contractul de asociere a fost aprobat prin HCJ Mureș nr. 161/20.12.2019, menționându-se taxa pentru utilizatorii casnici din mediul urban în valoare de 9,70 RON/pers/lună, a utilizatorilor casnici din mediul urban la 1,78/RON/pers/lună și a celor non-casnici la suma de 473,49 RON/tonă. Prin urmare, în mod justificat, la calcularea debitului datorat, curtea de apel s-a raportat la numărul de locuitori evidențiați pe raza municipiului Reghin (astfel cum acesta a fost indicat și dovedit de către reclamanți, potrivit aspectelor reținute în considerentele deciziei recurate), neputând fi primite susținerile recurentului în sensul că determinarea componentei județene a taxei de salubrizare s-a făcut prin raportare la acte administrative care prevedeau un număr de referință abstract/teoretic al populației, care excedează cadrului legal de reglementare. Dimpotrivă, conform celor expuse în cele ce preced, instanța de apel a avut în vedere toată documentația care a stat la baza instituirii serviciului de salubrizare din cadrul Sistemului de management integrat al deșeurilor municipale solide din județul Mureș, precum și hotărârile adoptate pe plan regional pentru punerea în operă a acestuia, în mod corect stabilind că taxa specială de salubrizare poate fi percepută de la persoanele fizice și juridice cu rezidență în municipiul Reghin. În aceste condiții, este nefondată susținerea recurentului, în sensul că numai persoanele care beneficiază efectiv de serviciul de salubritate pot fi obligate la plata contravalorii acestuia, de vreme ce prin art. 2-4 și 6 din Regulament s-a stabilit că taxa specială de salubrizare este datorată de persoanele fizice și juridice, casnice și non-casnice, care dețin, în calitate de proprietari/chiriași, administratori/locatari etc imobile situate pe raza tuturor unităților administrativ teritoriale din județul Mureș. Fiind fără echivoc această prevedere, este inutil a se analiza critica recurentului referitoare la necesitatea clarificării noțiunii de "taxă specială", de vreme ce, prin actele juridice al căror semnatar este, și-a asumat datele comunicate de instituțiile abilitate referitoare la populația municipiului Reghin, pe baza cărora s-a stabilit numărul de beneficiari ai serviciilor de salubrizare, neputând fi primite apărările sale în sensul că determinarea componentei județene a taxei de salubrizare trebuia să se facă prin raportare la sumele efectiv colectate cu acest titlu. De altfel, clarificarea acestei noțiuni nu a fost solicitată prin motivele de apel, astfel că, în lipsa unei pronunțări a curții de apel asupra chestiunii invocate excedează obiectului de învestire a instanței de recurs. Pe de altă parte, în cauză nu s-a decelat o încălcare a dispozițiilor art. 2 pct. 55 și art. 30 alin. (6) din Legea nr. 273/2006, ale art. 454 și art. 484 Codul fiscal sau a celor prevăzute de art. 2 lit. i) din Legea nr. 51/2006. Potrivit Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, utilizatorii sunt persoanele fizice sau juridice care beneficiază, direct ori indirect, individual sau colectiv, de serviciile de utilități publice, în condițiile legii. Astfel, taxele pentru serviciul de salubrizare sunt datorate de persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituția sau serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare și funcționare al acestora, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestații ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu. Conform art. 30 alin. (6) din Legea nr. 273/2006, "Taxele speciale se fac venit la bugetul local și se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective". În categoria impozitelor și taxe locale sunt prevăzute, la art. 454 lit. g) din Codul fiscal, "taxele speciale", care, potrivit art. 484, "se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituția sau serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare și funcționare al acestora, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestații ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu." Or, prin HCJ Mureș nr. 77/27.06.2019 și HCL a Municipiului Reghin nr. 219/29.10.2019 și nr. 228/25.10.2018 s-a stabilit că de serviciile de salubrizare beneficiază populația județului Mureș. Astfel, contrar susținerilor recurentului, decizia instanței de apel nu încalcă prevederile legale ale actelor normative enunțate, sens în care criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt nefondate. Pentru considerentele expuse, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Reghin împotriva deciziei nr. 601/A din 18 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.