ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 904/2023

Ședința publică din data de 18 mai 2023

După deliberare, asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, la data de 30 iulie 2021, sub nr. x/2021, reclamanții Consiliul Județean Mureș și Județul Mureș au solicitat obligarea pârâtului Orașul Iernut la plata sumei de 869.622,30 RON - reprezentând contravaloarea componentei județene din taxa specială de salubrizare pentru finanțarea Sistemului de management integrat al deșeurilor solide menajere și similare în județul Mureș, ce se compune din suma de 256.073,22 RON, aferentă anului 2019, și suma de 613.549,08 RON, aferentă anului 2020; la plata sumei de 136.097,49 RON – reprezentând majorări de întârziere aferente debitului total restant, calculate conform prevederilor art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, sumă ce se compune din suma de 56.336,11 RON, aferentă debitului restant din 2019 - semestrul 2, calculată de la data scadenței, respectiv 1 octombrie 2019 și până la introducerea cererii, suma de 49.083,93 RON, aferentă debitului restant din 2020 - semestrul 1, calculată de la data scadenței, respectiv 1 aprilie 2020 și până la data introducerii cererii și suma de 30.677,45 RON, aferentă debitului restant din 2020 - semestrul 2, calculată de la data scadenței, respectiv 1 octombrie 2020 și până la data introducerii prezentei cereri - precizându-se că aceste sume se constituie în venituri la bugetul județean.

Au solicitat, de asemenea, obligarea pârâților la plata majorărilor de întârziere de 1% - conform art. 183 din Legea nr. 207/2015, de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la achitarea efectivă a sumelor solicitate la primul petit iar, în subsidiar, la plata dobânzii legale penalizatoare pe zi de întârziere - stabilită conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar - fiscale în domeniul bancar, cu modificările și completările ulterioare, de la data scadenței, respectiv 1 octombrie 2019, 1 aprilie 2020 și 1 octombrie 2020 și până la achitarea efectivă a sumelor solicitate la primul petit și la plata eventualelor cheltuieli de judecată.

La data de 1 noiembrie 2021, au depus o cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, prin care au arătat că își precizează obiectul cererii de chemare în judecată în sensul că solicită obligarea pârâților la plata sumei de 668.574,26 RON reprezentând contravaloarea componentei județene din taxa specială de salubrizare, compusă din: suma de 256.073,22 RON aferentă anului 2019 și suma de 412.501,04 RON aferentă anului 2020, a sumei de 122.336,28 RON reprezentând majorări de întârziere aferente debitului restant, compusă din: suma de 56.336,11 RON aferentă debitului restant din 2019, suma de 39.187,60 RON, aferentă debitului restant din 2020, semestrul 1 și suma de 26.812,57 RON aferentă debitului restant din 2020, semestru 2, la plata majorărilor de întârziere aferente debitului total restant, calculate conform prevederilor art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală și la plata dobânzii legale penalizatoare pe zi de întârziere, stabilită conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011.

Prin sentința civilă nr. 122 din 8 februarie 2022, Tribunalul Mureș – secția Civilă a respins acțiunea completată și modificată de reclamanții Consiliul Județean Mureș și Județul Mureș‚ în contradictoriu cu pârâtul Orașul Iernut, ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 784 A din data de 4 octombrie 2022, Curtea de Apel Târgu Mureș – secția Civilă, a admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 122 din 8 februarie 2022 pronunțate de Tribunalul Mureș. A schimbat hotărârea atacată, în sensul că: a admis, în parte, acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții Consiliul Județean Mureș și Județul Mureș, în contradictoriu cu pârâtul Orașul Iernut. A obligat pârâtul să plătească suma de 256.073,22 RON aferentă anului 2019, respectiv de 412.501,04 RON aferentă anului 2020, reprezentând contravaloarea componentei județene din taxa specială de salubritate pentru finanțarea Sistemului de Management Integrat al Deșeurilor Solide menajere și similare în județul Mureș. A obligat pârâtul să plătească dobânzi legale penalizatoare calculate de la data scadenței obligației principale și până la data plății. A respins restul pretențiilor.

Împotriva deciziei civile nr. 784 A din data de 4 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș – secția I Civilă, Orașul Iernut a declarat recurs, solicitând casarea deciziei recurate și, în rejudecare, să se dispună respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, iar, în subsidiar, admiterea în parte a acțiunii doar cu privire la sumele reprezentând componenta județeană din taxa specială de salubrizare pentru finanțarea Sistemului de Management Integrat al Deșeurilor Solide menajere și similare în județul Mureș, efectiv încasată, calculată în funcție de numărul de persoane din evidențele fiscale, fără obligarea sa la plata majorărilor de întârziere sau a dobânzii penalizatoare.

Apreciază că este incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât instanța de apel a interpretat și aplicat eronat dispozițiile de drept material incidente în cauză.

După redarea unor considerente, pe care le apreciază ca fiind greșit reținute, recurentul arată că instanța de apel a aplicat eronat dispozițiile art. 1073 și art. 1088 din C. civ., în vigoare la data încheierii contractului de asociere, în raport de prevederile art. 30 alin. (1) și (6) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.

Astfel, în primul rând, contractul de asociere a fost încheiat între părți, în anul 2009, pentru realizarea proiectului de interes comun "Sistemul integrat de gestionare a deșeurilor în județul Mureș", finanțat prin POS Mediu – Axa prioritară 2, proiectul cuprinzând mai multe activități de gestionare a deșeurilor. Părțile au convenit să stabilească, în condițiile legii, taxe speciale în sarcina beneficiarilor serviciului public comunitar de salubrizare de interes local, în vederea acoperirii cheltuielilor aferente acestor servicii. Taxele de salubritate pentru anii 2019 și 2020 au fost stabilite prin hotărâri ale consiliului județean și consiliului local.

La art. 17 din contract s-a stipulat că plata operatorilor de salubrizare selectați se va face din sumele încasate la bugetul local, iar taxa pentru serviciul public de salubrizare de interes județean va fi virată Consiliului Județean Mureș. Prin art. 3 din Regulament s-a stabilit că taxa se plătește de beneficiari, iar prin art. 12 din același act, s-a stipulat că taxa se datorează anual, cu termen de plată până la 31 martie, respectiv 30 septembrie al fiecărui an.

Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (4) din același regulament, taxa de salubrizare include 2 componente principale: componenta locală, care rămâne la dispoziția autorității locale și componenta județeană care se transferă la autoritatea județeană. Apreciază că, în regulament, nu se precizează termenele de plată și nici procentul de virat din taxa de salubrizare efectiv plătită.

Recurentul arată că structura pe componente a fost stabilită și aprobată doar pentru anul 2019, în anexa 10 fiind menționat că valoarea componentei județene este de 3,88 RON/lună/persoană, în mediul urban și 0,71 RON/lună/persoană, în mediul rural, respectiv 189,63 RON/tonă pentru utilizatorii non casnici. Însă, nu se prevede concret modul de calcul al sumelor cu titlu de componentă județeană, pentru a fi posibilă verificarea întinderii acestora în cadrul taxei speciale de salubritate.

Soluționarea cauzei necesită analiza răspunderii civile contractuale și a elementelor constitutive ale acesteia. Reclamanții și-au formulat pretențiile prin raportare la numărul de beneficiari ai serviciilor de salubritate, luând în calcul un număr de 3.602 locuitori în mediul urban și 3.236 locuitori în mediul rural, potrivit informațiilor transmise de Institutul Național de Statistică. Însă, numărul de locuitori nu corespunde cu numărul de beneficiari, care figurează în evidențele fiscale. Conform documentelor depuse la dosarul cauzei, la nivelul Orașului Iernut, a existat în anul 2019 un număr de 6.996 beneficiari ai serviciului de salubrizare iar în anul 2020 un număr de 6.919 beneficiari ai aceluiași serviciu.

Arată că instanța de apel a constatat, în mod greșit, că reclamantul a calculat corect, prin precizarea la acțiune, valoarea taxei solicitate. Nici contractul de asociere, nici regulamentul și nici hotărârile adoptate nu cuprind elementele necesare calculării acestor taxe, cel puțin din prisma beneficiarilor serviciului de salubritate.

Referitor la plata majorărilor de întârziere, arată că acestea nu sunt prevăzute în contractul de asociere, care este legea părților, astfel că solicitarea de plată a acestora este inadmisibilă.

Cererea reclamanților nu putea fi admisă față de faptul că sumele solicitate nu au caracterul unor creanțe certe, lichide și exigibile, în sensul prevăzut de art. 662 din C. proc. civ.

În consecință, recurentul solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

În termen procedural, intimații – reclamanți Consiliul Județean Mureș și Județul Mureș au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului

Examinând decizia recurată, din perspectiva criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele.

Pârâtul Orașul Iernut a supus controlului judiciar decizia civilă nr. 784 A din 4 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș – secția I Civilă, apreciind că soluția pronunțată de instanța de apel este consecința încălcării dispozițiilor art. 1073 și 1088 din C. civ. și art. 30 alin. (1) și (6) din Legea nr. 273/2006.

În acest sens, arată că hotărârea încalcă dispozițiile art. 1073 din C. civ. întrucât nu sunt întrunite cerințele răspunderii civile contractuale. Creanța pretinsă de reclamanți nu este certă, lichidă și exigibilă astfel că demersul lor judiciar este neîntemeiat.

Înalta Curte reține că, între părțile acestui proces, s-a încheiat un contract de asociere pentru realizarea proiectului de interes comun "Sistemul integrat de gestionare a deșeurilor în județul Mureș", scopul convenției fiind de gestionare a serviciilor de colectare, transport, sortare, compostare, tratare și depozitare a deșeurilor municipale. Pentru acoperirea acestor cheltuieli, părțile au convenit stabilirea unei taxe speciale în sarcina beneficiarilor serviciului public comunitar de salubrizare.

Astfel, au hotărât ca aceste taxe să fie stabilite de Consiliul Județean Mureș, pe două componente: una județeană și una locală, iar autoritatea locală să colecteze taxa și să vireze componenta județeană către autoritatea județeană.

Reclamanții susțin o neexecutare parțială a obligațiilor contractuale din partea autorității locale, respectiv nevirarea acestei componente județene, către autoritatea județeană, pentru anii 2019 și 2020. Această împrejurare a fost reținută de instanța de apel, prin hotărârea supusă controlului judiciar, motiv pentru care Orașul Iernut a declarat recurs.

În primul rând, recurentul apreciază că nu există un mod de calcul al sumelor cu titlu de componentă județeană, pentru a se stabili întinderea acesteia în cadrul taxei speciale de salubritate. Acesta este motivul pentru care nu a virat taxa către Consiliul Județean Mureș. În acest sens, susține că lipsește caracterul cert și lichid al creanței pretinse.

Însă, potrivit dispozițiilor art. 663 alin. (2) din C. proc. civ., o creanță este certă, atunci când existența sa rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta. Or, în cauză, recurentul nu neagă existența obligației de a vira componenta județeană, respectiv existența datoriei, nici temeiul contractual al acesteia, ci doar modalitatea de calcul. Astfel, creanța ce face obiect al litigiului are caracter cert.

Potrivit dispozițiilor art. 663 alin. (3) din C. proc. civ., creanța este lichidă când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Or, și această cerință este îndeplinită în cauză întrucât, așa cum corect a reținut instanța de apel, suma este determinabilă în funcție de valorile din hotărârile de consiliu județean și numărul de beneficiari.

Astfel, prin Hotărârea nr. 77 din 27 iunie 2019, autoritatea județeană a aprobat regulamentul de instituire și administrare a taxei speciale de salubritate iar, în anexa 10, a stabilit că, pentru anul 2019, taxa de salubrizare era de 8,93 RON/persoană/lună, pentru consumatorii casnici din mediul urban, 1,62 RON/persoană/lună pentru utilizatorii casnici din mediul rural și 436,05 RON/tonă pentru utilizatorii non-casnici. Din aceasta, valoarea componentei județene era de 3,88 RON/persoană/lună pentru mediul urban, 0,71 RON/persoană/lună pentru mediul rural și 189,63 RON/tonă pentru utilizatorii non – casnici.

Pentru anul 2020, prin Hotărârea nr. 161 din 20 decembrie 2019, autoritatea județeană a majorat taxa de salubrizare, ca urmare a modificării valorii contribuției pentru economia circulară de la 30 RON/tonă la 80 RON/tonă. În consecință, și valoarea componentei județene a crescut, la 4,65 RON/persoană/lună pentru mediul urban, 0,75 RON/persoană/lună pentru mediul urban și 227,06 RON/tonă pentru utilizatorii non-casnici.

Prin urmare valorile de raportare, pe fiecare categorie în parte, au fost cuprinse în hotărârile de consiliu județean menționate și detaliate în actele premergătoare acestora, susținerea că nu există o modalitate de calcul fiind eronată.

De altfel, în considerarea dispozițiilor contractului de asociere, recurentul a aprobat prin acte administrative proprii, respectiv hotărâri de consiliu local, valoarea totală a taxei de salubritate pentru fiecare categorie de beneficiari, pentru anul 2019 și ulterior, pentru anul 2020. De asemenea, a semnat regulamentul care cuprinde procedura și modul de calcul a acesteia și a componentelor sale, neputându-se prevala de necunoașterea acestor împrejurări.

Recurentul contestă și modalitatea de stabilire a numărului de beneficiari, față de care se calculează taxa de salubrizare și, respectiv, componenta județeană, raportându-se la persoanele cuprinse în evidențele fiscale, iar nu la populația totală a unității administrativ teritoriale. În opinia sa, și contradicțiile referitoare la numărul beneficiarilor înlătură caracterul lichid al creanței.

Înalta Curte reține că serviciul de salubritate este un serviciu public, comunitar, beneficiarii individuali sau colectivi, fiind utilizatorii casnici persoane fizice, operatorii economici și instituțiile publice. Toate persoanele fizice și juridice sunt generatoare de deșeuri și, implicit, beneficiază de servicii de salubrizare.

Beneficiarii au obligația să achite, în termenele stabilite, contravaloarea serviciilor furnizate/prestate care, în cauza pendinte, îmbracă forma unei taxe speciale de salubritate, care se colectează de către autoritatea locală. Însă, nu toți beneficiarii au deschis rol fiscal la unitățile administrativ – teritoriale.

Prin urmare, în mod corect, instanța de apel a reținut că, la stabilirea componentei județene, este relevant numărul de persoane cuprinse în informațiile furnizate de Institutul Național de Statistică și nu numărul persoanelor din evidențele fiscale.

Cunoscând valoarea taxei, pe categorii de beneficiari, și numărul de beneficiari, componenta județeană putea fi calculată, suma datorată având, astfel, caracter lichid. De altfel, deși a susținut că nu există o modalitate de stabilire a acestei componente și a refuzat plata acesteia până în prezent, pe site-ul recurentei există o metodologie de calcul a taxei de salubritate, care cuprinde și valorile celor două componente.

În consecință, creanța este certă și lichidă, susținerile contrare fiind nefondate.

În al doilea rând, recurentul precizează că părțile nu au stabilit termene pentru virarea componentei județene, astfel că o eventuală creanță nu este exigibilă.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 663 alin. (4) din C. proc. civ., o creanță este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată. Or, și această cerință este îndeplinită în cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 3 și 12 din Regulament, taxa de salubrizare se plătește de către beneficiarii serviciului public de salubrizare, până la 31 martie, respectiv 30 septembrie al fiecărui an. Iar potrivit art. 17 din contractul de asociere, taxa pentru serviciul public de salubrizare de interes județean se virează lunar Consiliului Județean Mureș. Astfel, părțile raportului juridic au convenit inclusiv limita temporală a obligațiilor părților, care, însă, nu a fost respectată de către recurent.

Prin urmare, creanța ce face obiect al prezentului litigiu este certă, lichidă și exigibilă astfel că demersul judiciar al reclamanților este întemeiat.

Potrivit dispozițiilor art. 969 alin. (1) din C. civ., în vigoare la data încheierii contractului de asociere, "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante". În aplicarea principiului forței obligatorii a contractului, art. 1073 prevede "creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și, în caz contrar, are dreptul la dezdăunare". Neîndeplinirea obligației de plată a componentei județene a taxei de salubrizare, pe care și-a asumat-o prin semnarea contractului de asociere, atrage răspunderea civilă contractuală a recurentului, aspect reținut, în mod corect, de către instanța de apel.

Recurentul Orașul Iernut arată, în cuprinsul cererii de recurs, că hotărârea recurată încalcă dispozițiile art. 1088 din C. civ. întrucât aplicarea majorărilor de întârziere nu este prevăzută în contract.

Însă, așa cum corect a reținut instanța de apel, pretențiile reclamanților s-au fundamentat pe o obligație contractuală asumată de pârât, dar neexecutată de către acesta. Prin urmare, devin incidente dispozițiile art. 1088 din C. civ. care reglementează daunele interese în caz de neexecutare a obligațiilor contractuale, acestea stabilindu-se conform dispozițiilor O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar - fiscale în domeniul bancar.

Se susține, de către recurent, nelegalitatea deciziei supuse controlului judiciar și față de aplicarea eronată a dispozițiilor art. 30 alin. (1) și (6) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale. Însă, acest motiv de recurs nu este dezvoltat, nu există niciun argument care să justifice, în opinia recurentului, caracterul fondat al căii extraordinare de atac, sub acest aspect.

Înalta Curte reține că acest text de lege nu este incident cauzei, demersul reclamanților având la bază o serie de dispoziții contractuale. Raporturile juridice dintre părți sunt de natură contractuală și nu sunt fundamentate pe dispozițiile legii menționate, care are în vedere o situație diferită celei supuse controlului judiciar.

În consecință, nici sub acest aspect, hotărârea nu este afectată de vreun motiv de casare.

Prin urmare, dat fiind că dispozițiile legale, indicate de recurent, au fost aplicate, în mod corect, de către instanța de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând că nu este incident motivul de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul - pârât Orașul Iernut împotriva deciziei civile nr. 784 A din 4 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș – secția I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - pârât Orașul Iernut împotriva deciziei civile nr. 784 A din 4 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș – secția I Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2023.