ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1420/2023

Ședința publică din data de 28 septembrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția civilă la 30 iulie 2021, sub nr. x/2021, reclamații Consiliul Județean Mureș și Județul Mureș au solicitat obligarea pârâtului Orașul Luduș la plata sumei totale de 1.795.961,40 RON, reprezentând contravaloarea componenței județene din taxa specială de salubrizare pentru finanțarea Sistemului de management integrat al deșeurilor solide menajere și similare în județul Mureș, compusă din suma de 425.607,72 RON, aferentă anului 2019, și din suma de 1.370.353,68 RON, aferentă anului 2020; la plata sumei de 271.779,68 RON, reprezentând majorări de întârziere pentru debitului total restant, calculate conform art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, ce se compune din suma de 93.633,70 RON, aferentă debitului restant din 2019, semestrul 2, calculată de la data scadenței (01.10.2019), până la introducere cererii, suma de 109.628,30 RON, aferentă debitului restant din 2020, semestrul 1, calculată de la data scadenței (01.04.2020), până la data introducerii cererii, și suma de 68.517,68 RON, aferentă debitului restant din 2020, semestrul 2, calculată de la data scadenței (01.10.2020), până la data introducerii prezentei cereri, precizându-se că aceste sume se constituie în venituri la bugetul județean.

Reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata majorărilor de întârziere de 1%, conform art. 183 din Legea nr. 207/2015, de la data introducerii cererii de chemare și până la achitarea efectivă a sumelor solicitate la primul petit, iar în subsidiar, la plata dobânzii legale penalizatoare pe zi de întârziere, stabilită conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, cu modificările și completările ulterioare, de la data scadenței (01.10.2019, 01.04.2020 și 01.10.2020), până la achitarea efectivă a sumelor solicitate la primul petit, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 969, art. 1073, art. 1085-1086 și art. 1088 din C. civ. de la 1864, art. 102 din Legea nr. 71/2011, art. 17 din contractul de asociere încheiat la 02.11.2009, Hotărârile Consiliului Județean Mureș nr. 77/2019 și nr. 161/2019, Hotărârile Consiliului Local al Orașului Luduș nr. 73/2019 și nr. 224/2019, O.G. nr. 13/2011.

La 4 octombrie 2021, reclamanții au depus cerere de modificare a acțiunii civile, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei totale de 1.601.238,90 RON, reprezentând contravaloarea componentei județene din taxa specială de salubrizare pentru finanțarea Sistemului de management integrat al deșeurilor solide menajere și similare în județul Mureș, compusă din suma de 229,880,82 RON, aferentă anului 2019, și suma de 1.371.358,08 RON, aferentă anului 2020, învederându-se că, dintr-o eroare suma de 193,512,86 RON, achitată cu ordinul de plată nr. x/31.12.2019 nu a fost scăzută din evidența analitică anterior formulării cererii de chemare în judecată.

Reclamanții au solicitat, de asemenea, obligarea pârâtului la plata sumei totale de 261.837,13 RON, reprezentând majorări de întârziere aferente debitului total restant, calculate conform art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, ce se compune din suma de 69.907,26 RON, aferentă debitului restant din 2019, semestrul 2, calculată de la data scadenței (01.10.2019), până la 30.09.2021, suma de 109.708,65 RON, aferentă debitului restant din 2020, semestrul 1, calculată de la data scadenței (01.04.2020), până la 30.09.2021, și suma de 82.221,22 RON, aferentă debitului restant din 2020, semestrul 2, calculată de la data scadenței (01.10.2020), până la 30.09.2021 (sume care se constituie venituri la bugetul județean).

Totodată, au solicitat obligarea pârâtului la plata majorărilor de întârziere aferente debitului total restant, calculate conform art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, în continuare de la data introducerii cererii modificatoare, 04.10.2021, până la achitarea efectivă a sumelor solicitate la primul petit sau, în subsidiar, la plata dobânzii legale penalizatoare pe zi de întârziere, stabilită conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, cu modificările și completările ulterioare, de la data scadenței (01.10.2019, 01.04.2020 și 01.10.2020), până la achitarea efectivă a sumelor solicitate la primul petit.

La 2 decembrie 2021, reclamanții au precizat obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul micșorării cuantumului pretențiilor, arătând că solicită obligarea pârâtului Orașul Luduș la plata sumei totale de 1.238.763,98 RON, reprezentând contravaloarea componentei județene din taxa specială de salubrizare pentru finanțarea Sistemului de management integrat al deșeurilor solide menajere și similare în județul Mureș, ce se compune din suma de 105.151,35 RON, aferentă anului 2019 și suma de 133.612,63 RON, aferentă anului 2020; suma de 247.181,47 RON, reprezentând majorări de întârziere aferente debitului total restant calculate conform art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, compusă din suma de 43.131,19 RON, aferentă debitului restant din 2019, semestrul 2, calculată de la data scadenței (01.10.2019), până la 31.12.2021, suma de 119.029,33 RON aferentă debitului restant din 2020, semestrul 1, calculată de la data scadenței (01.04.2020), până la 31.12.3021, suma de 85.020,95 RON, aferentă debitului restant din 2020, semestrul 2, calculată de la data scadenței (01.10.2020), până la 31.12.2001, sume care se constituie venituri la bugetul județean; la plata majorărilor de întârziere aferente debitului total restant, calculate conform art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, de la data introducerii cererii modificatoare, până la achitarea efectivă a sumelor solicitate sau, în subsidiar, plata dobânzii legale penalizatoare pe zi de întârziere, stabilite conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011, de la data scadenței și până la achitarea efectivă a sumelor solicitate la primul petit.

Prin sentința nr. 123 din 08.02.2022, Tribunalul Mureș, secția civilă a respins, ca nefondată, acțiunea formulată, modificată și precizată de reclamanții Consiliul Județean Mureș și Județul Mureș în contradictoriu cu pârâtul Orașul Luduș.

Prin decizia nr. 796A din 7 octombrie 2022, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis apelul declarat de reclamantul Județul Mureș - Consiliul Județean Mureș împotriva sentinței nr. 123 din 8 februarie 2022, pronunțate de Tribunalul Mureș, secția civilă. A schimbat hotărârea atacată, în sensul că a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul Județul Mureș - Consiliul Județean Mureș în contradictoriu cu pârâtul Orașul Luduș. L-a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 1.601.238,90 RON, reprezentând contravaloarea componentei județene din taxa specială de salubritate pentru finanțarea Sistemului de management integrat al deșeurilor solide menajere și similare în județul Mureș, din care suma de 229.880,82 RON, aferentă anului 2019 și suma de 1.371.358,08 RON, pentru anul 2020. L-a obligat pe pârât să plătească reclamantului dobânzi legale penalizatoare, calculate de la data scadenței obligațiilor de plată principale, până la data plății efective a debitului principal. A respins restul pretențiilor solicitate.

Împotriva deciziei nr. 796A din 7 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a declarat recurs Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Luduș, prin primar, invocând incidența în drept a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a susținut că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea principiului disponibilității părților, prevăzut de art. 9 alin. (2) C. proc. civ., arătând că nu s-a ținut cont de cererile formulate de reclamant la 4 octombrie 2022 și 2 decembrie 2022, prin care a fost precizat obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul diminuării debitului principal.

În raport de ultima cerere modificatoare formulată, recurentul a invocat dispozițiile art. 204 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora reclamantul poate să modifice cererea de chemare în judecată până la primul termen la care acesta este legal citat, precum și alin. (2) al aceluiași articol, care stipulează că, nu se va da termen și se va proceda la judecarea cauzei, precum și la consemnarea în încheierea de ședință, atunci când reclamantul mărește sau micșorează cuantumul obiectului cererii

Recurentul a susținut că acțiunea nu se consideră modificată și se poate proceda la judecarea cauzei chiar și după depunerea cererii ulterior primului termen la care reclamantul este citat, când prin intermediul acesteia reclamantul mărește sau micșorează valoarea obiectului cererii.

Întrucât prin cererea modificatoare din 2 decembrie 2021, reclamantul a diminuat cuantumul pretențiilor, a apreciat că decizia recurată este nelegală, întrucât părțile au fost private de garanția procesuală consacrată de principiul disponibilității părților, conform căruia obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările acestora. Iar, nerespectarea principiilor care guvernează dreptul procesual civil produce o vătămare drepturilor părților și se sancționează cu nulitatea actelor procedurale îndeplinite în aceste condiții, remediul fiind casarea hotărârii, conform art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că, în considerentele hotărârii instanței de apel s-a reținut, prin raportare la Regulamentul de stabilire a taxei de salubrizare, HCJ Mureș nr. 77/2019, HCL Luduș nr. 73/2019, HCJ Mureș nr. 161/20,1212019 și HCL Luduș nr. 224/17.12.2019, că reclamantul a determinat corect contravaloarea componentei județene a taxei de salubrizare pretinsă.

Curtea a apreciat că singurul element care se impune a fi clarificat este numărul de beneficiari ai serviciilor de salubritate.

Constatarea instanței de apel, în sensul că, prin avizarea documentațiilor de delegare a gestiunii activităților de colectare și transport a deșeurilor municipale și a altor fluxuri de deșeuri, s-a stabilit că numărul beneficiarilor serviciului de salubrizare se raportează la populația rezidentă a fiecărei unități administrativ-teritoriale, astfel cum este comunicat acest număr de către instituțiile abilitate, s-a făcut ca urmare a interpretării greșite a normelor de drept material, întrucât la calculul acestei taxe trebuie avută în vedere doar populația care beneficiază de acest serviciu.

În ceea ce privește contravaloarea componentei județene a taxei speciale de salubrizare, raportată la populația orașului Luduș, recurentul a afirmat că, în mod greșit a apreciat instanța de apel actele administrative depuse la dosar, prin care s-a prevăzut un număr de referință abstract și teoretic al populației, în afara cadrului de reglementare a taxei speciale.

Raționamentul curții este oscilant în analiza numărului populației beneficiare a serviciului de salubrizare, menționându-se, pe de o parte că recurentul și-a asumat datele comunicate de instituțiile abilitate, referitoare la populația rezidentă a orașului Luduș, pe baza cărora s-a stabilit numărul de beneficiari ai serviciilor de salubrizare, iar pe de altă parte că nu s-a făcut dovada că numărul de persoane care figurează în evidențele statistice nu coincide cu numărul real de persoane care există, în fapt, la nivelul unității administrativ teritoriale.

Această concluzie este greșită, întrucât pornește de la premisa că taxa specială poate fi încasată pe baza unor informații statistice, chiar aprobate prin hotărâri ale autorităților deliberative, care nu reflectă modalitatea de reglementare a taxei speciale.

Instanța de apel a stabilit că reclamantul a determinat corect sumele pretinse, prin raportare la numărul de locuitori evidențiați pe raza orașului Luduș, fără a analiza și clarifica conținutul noțiunii de "taxă specială", de strictă aplicabilitate și care, în afara cadrului de reglementare, conduce, în final, la angajarea unor cheltuieli din bugetul local care nu au susținere legală.

Recurentul a invocat dispozițiile art. 2 pct. 55 și art. 30 alin. (6) din Legea nr. 273/2006, art. 454 și art. 484 Codul fiscal, învederând că din interpretarea sistematică a acestora rezultă că "taxa specială" poate fi percepută doar de la beneficiarii/utilizatorii serviciului public, iar nu de la toată populația unității administrativ-teritoriale, așa cum figurează în evidențele oficiale, întrucât o astfel de interpretare este contrară scopului neîndoielnic al reglementării de excepție și strictă aplicabilitate, a taxei speciale.

Noțiunea de "componentă județeană a taxei de salubrizare" semnifică faptul că este un element intrinsec al acestei taxe, contravaloarea componentei neputând fi pretinsă decât în raport cu taxa încasată, în mod efectiv, de la beneficiarii/utilizatorii serviciului public de salubrizare.

Conform definiției din art. 2 lit. i) din Legea nr. 51/2006, persoanele fizice sau juridice care beneficiază, direct ori indirect, individual sau colectiv, de serviciile de utilități publice, nu pot fi determinate pe baze demografice, întrucât utilizatorii serviciului sunt persoanele contribuabile și/sau cele aflate în întreținerea contribuabililor și care reprezintă un număr real, semnificativ diferit față de numărul prezentat în rapoarte, date statistice sau evoluții demografice,

Din perspectivă fiscală, a apreciat că nu pot prevala datele statistice, în condițiile în care bugetul local al unității administrativ teritoriale este constituit din veniturile proprii care sunt impozitele și taxele locale percepute în mod efectiv de la populația declarată utilizator, contribuabil, în evidențele fiscale.

Astfel, suma pretinsă cu titlu de "contravaloare a componentei județene a taxei speciale de salubrizare" este fundamentată pe o cifră a populației orașului Luduș care nu beneficiază în mod real de prestațiile de salubritate și de la care nu s-a încasat această taxă,

Conform raportărilor către ANAF sub titlul "Gradul de realizare a veniturilor proprii ale Unității Administrativ-Teritoriale Orașul Luduș", în anul 2019 a fost încasată taxa de salubritate pentru un număr de 10.722 persoane fizice, față de numărul de 17.431 persoane preluate din evidențele Direcției Județene de Statistică, iar în anul 2020 taxa de salubritate a fost încasată de la un număr de 11.511 persoane, față de numărul de 17.413 persoane preluate din evidențele Direcției Județene de Statistică.

Prin întâmpinarea depusă la 15 februarie 2023, în termenul procedural, intimații au solicitat admiterea, în parte, a recursului pârâtului, cu privire la cuantumul pretențiilor indicate prin cererea formulată la 26 noiembrie 2021, respectiv respingerea acestuia în ceea ce privește numărul de beneficiari pentru care se datorează contravaloarea componentei județene din taxa specială de salubritate. Întâmpinarea a fost comunicată recurentului la 28 noiembrie 2023.

Examinând recursul prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Un prim motiv de recurs invocat de recurentul Orașul Luduș este cel încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în susținerea căruia a arătat, în esență, că instanța de apel a încălcat principiul disponibilității procesului civil, prevăzut la art. 9 alin. (2) din acest act normativ, conform căruia obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, întrucât nu s-a ținut cont de cererea reclamanților, formulată la 2 decembrie 2021, prin care s-a precizat obiectul cererii de chemare în judecată și s-a diminuat debitul principal.

Prevalându-se de dispozițiile art. 204 alin. (1) și (2) C. proc. civ., recurentul a afirmat, în raport de ignorarea, de către curtea de apel, a cererii de modificare a acțiunii, că părțile au fost private de garanția procesuală consacrată de principiul disponibilității procesului civil, iar încălcarea acestui principiu produce o vătămare care sancționează cu nulitatea actele procedurale îndeplinite.

Criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. sunt fondate.

Textul legal menționat prevede că se poate solicita casarea atunci când, "prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității."

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. evocă prevederile art. 175 și art. 176 din acest act normativ, cu privire la nulitatea condiționată sau necondiționată a actelor de procedură, precum și pe cele ale art. 178, referitoare la regimul juridic al nulității, și ale art. 179 din cod, care vizează efectele acesteia.

Nulitatea, ca sancțiune procedurală, se impune a fi analizată în strânsă corelație cu actele de procedură pe care instanța, părțile sau alți participanți le-au îndeplinit pe parcursul activității judiciare.

În ceea ce privește vătămarea, Înalta Curte reține că aceasta rezidă și din încălcarea principiilor care guvernează procesul civil, în speță principiul disponibilității, expresie a dreptului de dispoziție al părților, prevăzut la art. 9 C. proc. civ.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții Consiliul Județean Mureș și Județul Mureș au solicitat obligarea pârâtului Orașul Luduș la plata sumei totale de 1.795.961,40 RON, reprezentând contravaloarea componenței județene din taxa specială de salubrizare pentru finanțarea sistemului de management integrat al deșeurilor solide menajere și similare în județul Mureș, compusă din suma de 425.607,72 RON, aferentă anului 2019 și suma de 1.370.353,68 RON, aferentă anului 2020; la plata sumei de 271.779,68 RON, reprezentând majorări de întârziere raportate la debitul total restant, calculate conform prevederilor art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, sumă ce se compune din 93.633,70 RON, aferentă debitului restant din 2019, semestrul 2, calculată de la data scadenței (01.10.2019), până la introducere cererii, suma de 109.628,30 RON, aferentă debitului restant din 2020, semestrul 1, calculată de la data scadenței (01.04.2020), până la data introducerii cererii, și suma de 68.517,68 RON, aferentă debitului restant din 2020, semestrul 2, calculată de la data scadenței (01.10.2020), până la data introducerii prezentei cereri, precizându-se că aceste sume se constituie în venituri la bugetul județean.

La 4 octombrie 2021, reclamanții au depus cerere de modificare a obiectului acțiunii civile, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei totale de 1.601.238,90 RON, cu același titlu, compusă din suma de 229,880,82 RON, aferentă anului 2019 și suma de 1.371.358,08 RON, aferentă anului 2020, învederându-se că, dintr-o eroare suma de 193,512,86 RON, achitată cu ordinul de plată nr. x/31.12.2019 nu a fost scăzută din evidența analitică anterior formulării cererii de chemare în judecată, astfel că la modificarea cuantumului pretențiilor s-a avut în vedere și această sumă.

La 2 decembrie 2021, reclamanții, invocând dispozițiile art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., au precizat obiectul cererii de chemare în judecată, arătând că micșorează valoarea acestuia la suma totală de 1.238.763,98 RON, reprezentând contravaloarea componentei județene din taxa specială de salubrizare, pentru finanțarea Sistemului de management integrat al deșeurilor solide menajere și similare în județul Mureș, ce se compune din suma de 105.151,35 RON, aferentă anului 2019, și suma de 133.612,63 RON, aferentă anului 2020; suma de 247.181,47 RON, reprezentând majorări de întârziere pentru debitul total restant, calculate conform prevederilor art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, compusă din suma de 43.131,19 RON, aferentă debitului restant din 2019, semestrul 2, calculată de la data scadenței (01.10.2019), până la 31.12.2021, suma de 119.029,33 aferentă debitului restant din 2020, semestrul 1, calculată de la data scadenței (01.04.2020), până la 31.12.3021, suma de 85.020,95 RON aferentă debitului restant din 2020, semestrul 2, calculată de la data scadenței (01.10.2020), până la 31.112.2001, sume ce se constituie venituri la bugetul județean; plata majorărilor de întârziere aferente debitului total restant, calculate conform prevederilor art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, de la data introducerii cererii modificatoare, până la achitarea efectivă a sumelor solicitate sau, în subsidiar, plata dobânzii legale penalizatoare pe zi de întârziere, stabilite conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011, de la data scadenței, până la achitarea efectivă a sumelor solicitate la primul petit.

Prin încheierea din 2 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Mureș, secția civilă, constatând că la dosar a fost depusă, de către reclamanți, cerere modificatoare a acțiunii civile, precum și întâmpinarea formulată de pârât cu privire la această cerere, a dispus amânarea judecării cauzei la 25 ianuarie 2022, pentru ca partea interesată să ia cunoștință de conținutul acestui din urmă act procedural.

Prin sentința nr. 123 din 8 februarie 2022, Tribunalul Mureș, secția civilă a respins, ca nefondată, acțiunea formulată, modificată și precizată de reclamanții Consiliul Județean Mureș și Județul Mureș‚ în contradictoriu cu pârâtul Orașul Luduș.

Prin decizia nr. 796A din 7 octombrie 2022, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a admis apelul declarat de reclamantul Județul Mureș - Consiliul Județean Mureș împotriva sentinței nr. 123 din 8 februarie 2022, pronunțate de Tribunalul Mureș, secția civilă. A schimbat hotărârea atacată, în sensul că a admis, în parte, acțiunea civilă formulată și precizată de reclamant, și l-a obligat pe pârâtul Orașul Luduș să îi plătească acestuia suma totală de 1.601.238,90 RON, reprezentând contravaloarea componentei județene din taxa specială de salubritate pentru finanțarea sistemului de management integrat al deșeurilor solide menajere și similare în județul Mureș, din care suma de 229.880,82 RON, aferentă anului 2019, și suma de 1.371.358,08 RON, aferentă anului 2020. L-a obligat pe pârât să plătească părții reclamante dobânzi legale penalizatoare calculate de la data scadenței obligațiilor de plată principale, până la data plății efective a debitului principal.

Pentru a dispune astfel, curtea a reținut că, prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei totale de 1.795.961,40 RON, cu titlu de taxă specială de salubrizare neachitată, aferentă anilor 2019 și 2020, precum și a majorărilor de întârziere aferente taxei neachitate, în valoare de 271.779,68 RON, calculate conform prevederilor Codului de procedură fiscală, iar, în subsidiar, obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale penalizatoare, calculate de la data scadenței, până la plata efectivă a debitului.

De asemenea, curtea a constatat că reclamantul a modificat acțiunea civilă, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 1.601.238,90 RON, pentru perioada 2019-2020, a sumei de 261.837,13 RON, cu titlu de majorări de întârziere, calculate conform prevederilor Codului de procedură fiscală, precum și la plata dobânzilor legale penalizatoare, de la data scadenței, până la plata efectivă a debitului.

Potrivit considerentelor deciziei recurate, la pronunțarea acesteia, instanța de apel a avut în vedere numai prima modificare a acțiunii civile, formulată de reclamant la 4 octombrie 2021 (prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei 1.601.238,90 RON, reprezentând contravaloarea componentei județene din taxa specială de salubrizare pentru finanțarea sistemului de management integrat al deșeurilor solide menajere și similare în județul Mureș), pe care și-a întemeiat întregul raționament ce fundamentează soluția, iar nu și cererea ulterioară, depusă la 2 decembrie 2021, formulată în baza art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., prin care pretențiile pecuniare au fost diminuate la suma de 1.238.763,98 RON.

Potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., "Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților."

Expresie a principiului disponibilității părților în procesul civil, art. 9 C. proc. civ. consacră autonomia de voință a acestora în exercitarea anumitor prerogative procesuale, fiindu-le recunoscut dreptul de a iniția procesul civil, de a dispune de obiectul acestuia, precum și de mijloacele de apărare.

Corelativ, prin art. 22 C. proc. civ., a fost consacrat rolul activ al judecătorului în procesul civil, conform căruia acesta are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului, în scopul pronunțării unei hotărâri judecătorești temeinice și legale (alin. (2), judecătorul fiind ținut să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel (alin. (6).

În cauză, reclamanții au formulat, succesiv, două precizări ale acțiunii civile, la 4 octombrie 2021, respectiv la 2 decembrie 2021, prin care au diminuat pretențiile solicitate inițial prin cererea de chemare în judecată.

Reclamanții au învederat că această diminuare s-a impus față de apărările formulate de pârât prin întâmpinările depuse la dosar, în raport de numărul populației rezidente în municipiul Luduș în anul 2020, comunicat de Institutul Național de Statistică, precum și de necesitatea deducerii sumei de 193.512,86 RON, deja achitate conform ordinului de plată nr. x/31.12.2019 (în cazul cererii din 4 octombrie 2021), respectiv prin raportare la cantitățile de deșeuri menajere și similare colectate de la utilizatorii non-casnici de pe raza unității teritorial administrative în cursul anilor 2019-2020, comunicate de Asociația de Dezvoltare Intercomunitară "A." (în cazul cererii din 2 decembrie 2021).

Ultima cerere privind cuantumul pretențiilor a fost formulată în baza dispozițiilor art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. și a fost consemnată în cuprinsul încheierii din 2 decembrie 2021 a Tribunalului Mureș, secția civilă.

Deși precizarea de acțiune de la 2 decembrie 2021 a fost depusă ulterior stabilirii primului termen de judecată la care recurenții au fost legal citați, 5 octombrie 2021, aceasta nu constituia un impediment legal obiectiv în a fi luată în considerare la soluționarea apelului față de dispozițiile legale invocate la data menționată.

Cu toate acestea, curtea a ignorat manifestarea de voință a reclamanților prin precizarea de acțiune de la 2 decembrie 2021 și a analizat cauza, exclusiv, prin raportare la cererea modificatoare din 4 octombrie 2021, obligând pârâtul la plata sumei consemnate în cuprinsul acesteia, respectiv 1.601.238,90 RON.

Această modalitate de soluționare a cauzei contravine principiului disponibilității procesului civil, instanța de apel nefiind îndreptățită să ignore coordonatele judecății, stabilite în primă instanță de către reclamanți, care, nefiind contestate de pârât în etapele procesuale anterioare, creau premisa legală a examinării cererii modificatoare din 2 decembrie 2021, conform art. 204 alin. (3) C. proc. civ.

Deși art. 22 alin. (2) C. proc. civ. consacră rolul judecătorului în aflarea adevărului, acesta nu trebuie să afecteze dreptul de dispoziție al părților asupra procesului civil, ci trebuie să se armonizeze cu inițiativa lor, coordonatele trasate de reclamanți prin cererea precizatoare din 2 decembrie 2021 stabilind limitele procesului și individualizând obiectul acestuia.

Având în vedere că principiul disponibilității se circumscrie noțiunii de proces echitabil prevăzute la art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar nulitățile decurgând din nesocotirea acestui principiu sunt nulități virtuale și operează fără ca partea care le invocă să fie obligată să facă dovada vătămării, Înalta Curte constată că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentului producându-i-se vătămarea prevăzută de art. 175 alin. (1) C. proc. civ. pentru constatarea nulității actelor de procedură.

În plus, față de subzistența vătămării, se constată că aceasta nu poate fi acoperită decât prin înlăturarea actelor de procedură, conform art. 177 alin. (2) C. proc. civ.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că se impune casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei instanței de apel, în vederea rejudecării în raport de cererea formulate de reclamanți la 2 decembrie 2021.

Prin motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a criticat decizia instanței de apel pentru determinarea greșită a sumei solicitate de reclamanți prin cererea de chemare în judecată, respectiv prin raportare la Regulamentul de stabilire a taxei de salubrizare, HCJ Mureș nr. 77/2019, HCL Luduș nr. 73/2019, HCJ Mureș nr. 161/20.12.2019 și HCL Luduș nr. 224/17.12.2019, respectiv față de populația rezidentă pe teritoriul orașului Luduș, fără a se lua în calcul faptul că determinarea componentei județene a taxei de salubrizare trebuie să se facă prin raportare la sumele efectiv colectate cu acest titlu.

Recurentul a susținut că raționamentul curții este oscilant în analiza numărului populației beneficiare a serviciului de salubrizare, menționându-se, pe de o parte că au fost asumate datele comunicate de instituțiile abilitate, referitoare la populația rezidentă a orașului Luduș, pe baza cărora s-a stabilit numărul de beneficiari ai serviciilor de salubrizare, iar pe de altă parte că nu s-a făcut dovada că numărul de persoane care figurează în evidențele statistice nu coincide cu numărul real de persoane care există, în fapt, la nivelul unității administrativ teritoriale. Or, această concluzie este greșită, întrucât pornește de la premisa că taxa specială poate fi încasată pe baza unor informații statistice, chiar aprobate prin hotărâri ale autorităților deliberative, care nu reflectă modalitatea de reglementare a taxei speciale.

S-a invocat aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 pct. 55 și art. 30 alin. (6) din Legea nr. 273/2006, art. 454 și art. 484 Codul fiscal, art. 2 lit. i) din Legea nr. 51/2006.

Critica nu este fondată.

Astfel cum reiese din decizia recurată, sumele pretinse de la pârât au fost calculate pornindu-se de la valoarea taxelor care au fost stabilite prin Regulamentul de instituire și administrare a taxei speciale de salubrizare pentru finanțarea sistemului de management integrat al deșeurilor solide menajere și similare în județul Mureș (adoptat prin Hotărârea Consiliului Județean Mureș nr. 77 din 27.06.2019) și prin Hotărârea nr. 161 din 20.12.2019. Calculul s-a raportat la beneficiarii serviciilor în discuție, un număr de 17.431 de locuitori ai Orașului Luduș, atât pentru anul 2019, cât și pentru anul 2020. La stabilirea numărului de locuitori menționat, reclamantul a avut în vedere informațiile furnizate de Institutul Național de Statistică și de Direcția de Evidența Persoanelor Mureș.

Așa cum rezultă din datele speței, prin Hotărârea Consiliului Județean Mureș nr. 126/24.10.2018 au fost avizate documentațiile de delegare a gestiunii activităților de colectare și transport a deșeurilor municipale și a altor fluxuri de deșeuri, componente ale serviciului de salubrizare al județului Mureș din cadrul Sistemului de management integrat al deșeurilor municipale solide din județul Mureș. Această documentație a fost aprobată și de recurent prin Hotărârea Consiliului Local al Orașului Luduș nr. 144/10.10.2018. La data adoptării acestor hotărâri, în privința numărului beneficiarilor serviciului de salubrizare s-a avut în vedere populația rezidentă a fiecărei unități administrativ-teritoriale (pe segmentele urban și rural), prin raportare la datele oficiale comunicate de instituțiile abilitate.

În atare condiții, pârâtul și-a asumat datele comunicate de instituțiile abilitate referitoare la populația rezidentă a Orașului Luduș, pe baza cărora s-a stabilit numărul de beneficiari ai serviciilor de salubrizare.

De altfel, la calcularea debitului datorat de pârât este necesar a se avea în vedere numărul de locuitori evidențiați pe raza Orașului Luduș, neputând fi primite apărările acestei părți în sensul că determinarea componentei județene a taxei de salubrizare trebuia să se facă prin raportare la sumele efectiv colectate cu acest titlu.

Potrivit Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, utilizatorii sunt persoanele fizice sau juridice care beneficiază, direct ori indirect, individual sau colectiv, de serviciile de utilități publice, în condițiile legii.

În acest context, taxele pentru serviciul de salubrizare sunt datorate de persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituția sau serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare și funcționare al acestora, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestații ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu. Conform art. 30 alin. (6) din Legea nr. 273/2006, "Taxele speciale se fac venit la bugetul local și se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective".

Având în vedere aceste prevederi legale, în cauză pârâtul trebuia să-și îndeplinească obligația de a colecta de la toți beneficiarii serviciului de salubrizare taxa aferentă și apoi să vireze reclamantului componenta județeană a acestei taxe, sens în care critica fondată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu poate fi primită.

În consecință, în rejudecare instanța de trimitere va proceda, în condițiile art. 501 alin. (2) C. proc. civ., dat fiind că soluția în cauza pendinte s-a pronunțat în sensul admiterii recursului și casării hotărârii recurate pentru că s-a constatat încălcarea regulilor de procedură instituite de art. 9 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Orașul Luduș împotriva deciziei nr. 796/A din 7 octombrie 2022 a Curții de Apel Târgu Mureș, va casa decizia recurată și va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Orașul Luduș împotriva deciziei nr. 796/A din 7 octombrie 2022 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Casează decizia recurată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 septembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.