ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2204/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la data de 31.08.2021, sub nr. x/2021, reclamanții Consiliul Județean Mureș și Județul Mureș au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Orașul Sângeorgiul De Pădure, să se dispună obligarea acestuia la plata următoarelor sume: - 616.614,30 RON, prevăzute în Anexa nr. 1 la acțiune, reprezentând contravaloarea componentei județene din taxa specială de salubrizare pentru finanțarea Sistemului de Management Integrat al Deșeurilor Solide menajere și similare în județul Mureș, ce se compune din (suma de 181.655,75 RON - aferentă anului 2019; suma de 434.958,55 RON - aferentă anului 2020); - 102.675,02 RON, prevăzute în Anexa nr. 2 la acțiune, reprezentând majorări de întârziere aferentă debitului total restant calculate conform prevederilor art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, ce se compune din: suma de 41.780,82 RON, aferentă debitului restant din 2019, calculată de la data scadenței (01.10.2019) și până la data introducerii prezentei cereri (31.08.2021), care se constituie în venituri la bugetul județean; - 36.971,48 RON, aferentă debitului restant din 2020, calculată de la data scadenței (01.04.2020) și până la data introducerii prezentei cereri (31.08.2021), care se constituie în venituri la bugetul județean; - majorărilor de întârziere de 1% conform art. 183 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, în continuare de la data introducerii cererii de chemare în judecată - 31.08.2021 și până la achitarea efectivă a sumelor solicitate la primul petit; - în subsidiar, plata dobânzii legale penalizatoare pe zi de întârziere - stabilită conform art. 3 din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, cu modificările și completările ulterioare, de la data scadenței (01.10.2019, 01.04.2020 și 01.10.2020) și până la achitarea efectivă a sumelor solicitate la primul petit; - obligarea la plata eventualelor cheltuieli de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Sentința pronunțată de Tribunalul Mureș Prin sentința civilă nr. 385 din 28 martie 2022, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. x/2021, s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Orașul Sângeorgiu de Pădure. S-a respins acțiunea formulată și modificată de reclamanții Consiliul Județean Mureș și Județul Mureș în contradictoriu cu pârâtul Orașul Sângeorgiu de Pădure.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș Prin decizia civilă nr. 82A din 10 februarie 2023, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a admis apelul declarat de reclamanții Consiliul Județean Mureș, autoritate publică constituită la nivelul unității administrativ-teritoriale Județul Mureș, și Județul Mureș împotriva sentinței civile nr. 385 din 28.03.2022, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. x/2021. A schimbat hotărârea atacată, în sensul că: A admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții Consiliul Județean Mureș și Județul Mureș în contradictoriu cu pârâtul Orașul Sângeorgiu de Pădure. A obligat pârâtul să plătească reclamanților suma totală de 401.539,68 RON, reprezentând contravaloarea componentei județene din taxa specială de salubritate pentru finanțarea Sistemului de Management Integrat al Deșeurilor Solide menajere și similare în județul Mureș, din care suma de 119.041,04 RON, aferentă anului 2019 și suma de 282.498,64 RON, aferentă anului 2020. A obligat pârâtul să plătească reclamanților dobânzi legale penalizatoare calculate de la data scadenței obligațiilor de plată principale și până la data plății efective a debitului principal. A respins restul pretențiilor.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș a declarat recurs pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Sângeorgiu de Pădure, prin care solicită admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare curții de apel, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În susținerea recursului formulat, recurenta arată că instanța a pronunțat hotărârea atacată cu nesocotirea dispozițiilor art. 1082 și art. 969 alin. (1) din C. civ. de la 1864, care constituie temeiul angajării răspunderii contractuale. Arată că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile necesare angajării răspunderii acestuia, prejudiciul reclamat nefiind cert și susceptibil de reparație, acesta fiind determinat în mod eronat, în baza unui reper de calcul greșit. Instanța de apel nu a avut în vedere susținerile acesteia referitoare la numărul efectiv și real al beneficiarilor serviciului public de salubrizare, evidențele abstracte ale Direcției Județene de Statistică Mureș necorespunzând realității. Se susține că, în vederea cuantificării pretinsului prejudiciu trebuia avut în vedere numărul populației reale, expus în evidențele fiscale ale unității administrativ teritoriale, respectiv 3.255 de persoane pentru anul 2019 și 3.236 de persoane pentru anul 2020. Mai arată recurenta și faptul că instanța a reținut greșit că aceasta nu ar fi făcut dovada susținerii potrivit căreia numărul de persoane care figurează în evidențele invocate de reclamanți nu ar coincide cu numărul real de persoane care există în fapt la nivelul unității administrative, acesta depunând, în fața instanței de fond, Centralizatorul cu privire la populația din mediul urban pe anii 2019 și 2020, din cuprinsul căruia rezultă că pretinsul debit ar avea un cuantum de 83.375,04 RON, pentru anul 2019 și respectiv 279.020,64 RON pentru anul 2020. Ca atare, trebuia să se țină cont că numeroasele persoane plecate la muncă în străinătate pentru o perioadă îndelungată, precum și studenții și elevii aflați la studii în alte localități, persoanele cu handicap grav si accentuat, precum și veteranii de război, sunt exceptați de la plata taxei de salubrizare. Pe de altă parte, și populația care locuiește pe străzile Libertății și 6 martie din orașul Sângeorgiu de Pădure este scutită de obligația achitării contravalorii serviciului de salubrizare, tocmai în considerarea imposibilității de acces în acea zonă a utilajului de transport gunoi menajer. Concluzionând, văzând că datele preluate automat de intimați din evidențele statisticii județene nu țin cont de aspectele punctuale mai sus expuse, fiind evident că numărul populației astfel cum a fost prezentat este unul eronat, neavând niciun corespondent în realitate, se impune admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Apărările formulate în cauză Intimații au formulat întâmpinare în data de 04 iulie 2023, prin care au invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare iar, pe fond, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, considerând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Arată că, în ceea ce privește numărul beneficiarilor serviciilor de salubritate, defalcat pe segmentele urban și rural, în mod legal a reținut instanța de apel faptul că în mod corect au fost avute în vedere informațiile furnizate de Institutul Național de Statistică, și nu numărul "persoanelor care au rol fiscal" - așa cum susține pârâta. Calitatea de beneficiari ai serviciului public de salubrizare aparține tuturor persoanelor fizice și juridice din județul Mureș și nu doar celor care apar în evidențele fiscale ale recurentei. Revine recurentei obligația de a aplica măsuri de executare silită în acord cu prevederile Codului de procedură fiscală - Legea nr. 207/2015 pentru a încasa la bugetul local toate sumele datorate cu titlu de taxă specială de salubrizare, urmând ca ulterior să vireze la bugetul județean sumele datorate reprezentând componenta județeană din taxă. Urmează a se avea în vedere faptul că nu toate persoanele fizice și juridice beneficiare ale serviciului de salubritate au deschis un rol fiscal la unitățile administrativ-terioriale din județ, astfel că susținerile recurentei potrivit cărora îi revine obligația de a vira la bugetul județean doar sumele încasate de la persoanele care au rol fiscal nu pot fi primite. Contrar susținerilor recurentei, numărul populației care beneficiază de serviciul de salubritate a fost asumat de către aceasta prin Hotărârea Consiliului Local al Orașului Sângeorgiu de Pădure nr. 66/30.10.2018, prin care s-a avizat documentația de delegare a gestiunii activităților de colectare și transport a deșeurilor municipale și a altor fluxuri de deșeuri, componente ale serviciului de salubrizare al Județului Mureș, din cadrul Sistemului de Management Integrat al Deșeurilor Municipale Solide din Județul Mureș (SMIDS Mureș), aferentă zonei 6 - din care face parte recurenta, în care a fost indicat numărul populației în cazul acesteia, ca fiind de 5.421 persoane, din care 4.766 persoane în mediul urban și 655 persoane în mediul rural. Având în vedere indicele de generare, așa cum acesta a fost detaliat în cadrul Planului Național de Gestionare a Deșeurilor (PNG) - aprobat prin H.G. nr. 942/2017, au fost determinate cantități de deșeuri anuale estimate a fi colectate atât de la populație, cât și de la utilizatorii non-casnici (agenții economici), pe cele două segmente urban și rural, cantități ce ulterior au fost avute în vedere de părți la dimensionarea taxei speciale de salubrizare. Întâmpinarea a fost comunicată recurentului, la 11 iulie 2023, nefiind formulat răspuns la întâmpinare.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești, 31 august 2021, în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborate cu art. 471 1 alin. (5) și(6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 16 noiembrie 2023, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare asupra recursului. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul promovat de recurenta-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Sângeorgiu de Pădure este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse: Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că, potrivit cadrului factual stabilit de instanța de prim control judiciar și care nu poate fi reevaluat de către instanța de recurs, între părțile litigiului pendinte (alături de celelalte unități administrativ-teritoriale din județul Mureș), a fost încheiat, în data de 02.11.2009, un contract de asociere în scopul realizării proiectului de interes comun "sistemul integrat de gestionare a deșeurilor în județul Mureș", având ca obiect gestionarea împreună, timp de 30 de ani, a serviciilor de colectare, transport, sortare, compostare, tratare și depozitare a deșeurilor municipale. Pentru acoperirea cheltuielilor decurgând din convenție, părțile au agreat, prin art. 17 din Contract, constituirea unei taxe speciale în sarcina beneficiarilor serviciului public comunitar de salubrizare, urmând ca aceste taxe să fie stabilite de Consiliul Județean Mureș, pe două componente: una județeană și una locală, iar autoritatea locală să colecteze taxa și să vireze componenta județeană către autoritatea județeană. Prin prezentul demers judiciar, intimații-reclamanți au invocat o neexecutare a obligațiilor contractuale de către recurenta-pârâtă, sens în care au pretins obligarea acesteia la achitarea contravalorii componentei județene din taxa de salubrizare aferentă anilor 2019 și 2020, precum și obligarea acesteia la plata de majorări de întârziere iar, în subsidiar, la plata dobânzii legale penalizatoare. Prin hotărârea pronunțată, instanța de apel a reținut că reclamanții au calculat sumele pretinse pornind de la valoarea taxelor care au fost stabilite prin Regulamentul de instruire și administrare a taxei speciale de salubrizare pentru finanțarea sistemului de management integrat al deșeurilor solide menajere și similare în județul Mureș, adoptat din Hotărârea Consiliului Județean Mureș nr. 77 din 27.06.2019, și prin Hotărârea nr. 161 din 20.12.2019. A mai reținut instanța de apel că pârâta și-a executat doar parțial obligațiile contractuale asumate, aceasta nevirând componenta județeană aferentă anilor 2019 și 2020, către autoritatea județeană. Această neexecutare a obligațiilor contractuale și, deci, existența în sine a faptei ilicite, nu a fost contestată de către recurenta-pârâtă, prin motivele de recus aceasta criticând doar întinderea obligațiilor sale de plată, arătând că modul de calcul avut în vedere de prima instanță de control judiciar nu ar fi unul corect, în condițiile în care aceasta a depus la dosar un înscris din care reiese că numărul de persoane care ar datora taxa de salubrizare este mai mic față de cel menționat în evidențele Institutului Național de Statistică. Astfel, față de lipsa caracterului cert al prejudiciului, apreciază că nu poate fi atrasă răspunderea sa contractuală. Însă, potrivit dispozițiilor art. 663 alin. (2) C. proc. civ., o creanță este certă, atunci când existența sa rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta. Or, în cauză, așa cum s-a reținut anterior, recurenta nu neagă existența obligației de a vira componenta județeană, respectiv existența datoriei, ci doar modalitatea de calcul a acesteia. Astfel, prin Hotărârea nr. 77 din 27 iunie 2019, autoritatea județeană a aprobat Regulamentul de instituire și administrare a taxei speciale de salubritate iar, în Anexa 10, a stabilit că, pentru anul 2019, taxa de salubrizare era de 8,93 RON/persoană/lună, pentru consumatorii casnici din mediul urban, 1,62 RON/persoană/lună pentru utilizatorii casnici din mediul rural și 436,05 RON/tonă pentru utilizatorii non-casnici. Din aceasta, valoarea componentei județene era de 3,88 RON/persoană/lună pentru mediul urban, 0,71 RON/persoană/lună pentru mediul rural și 189,63 RON/tonă pentru utilizatorii non - casnici. Prin Hotărârea nr. 161 din 20 decembrie 2019, autoritatea județeană a majorat taxa de salubrizare pentru anul 2020, ca urmare a modificării valorii contribuției pentru economia circulară, de la 30 RON/tonă la 80 RON/tonă. În consecință, și valoarea componentei județene a crescut la 4,65 RON/persoană/lună pentru mediul urban, la 0,75 RON/persoană/lună pentru mediul rural și la 227,06 RON/tonă pentru utilizatorii non-casnici. Prin urmare, valorile de raportare, pe fiecare categorie în parte, au fost cuprinse în hotărârile de consiliu județean menționate și detaliate în actele premergătoare acestora, instanța de apel raportându-și modalitatea de calcul la acestea, astfel că nu se poate susține în mod valabil caracterul incert al prejudiciului. Totodată, nici critica recurentei în sensul că numărul beneficiarilor reali ai serviciilor de salubritate în raport cu care a fost calculată taxa de salubrizare și implicit, prin aceasta, componenta județeană, nu este cel corect, nu poate fi primită, aceasta nefiind o critică de nelegalitate, ci de netemeinicie. Astfel, critica vizează modalitatea de administrare a probatoriului, pretinsa eroare a instanței de apel în legătură cu observarea conținutului respectivului înscris neputând fi examinată de către instanța de recurs, întrucât aceasta ar presupune, în mod direct, o reapreciere asupra probatoriului administrat în cauză. Mai mult, raportarea calculului taxei doar la persoanele care se află în evidențele fiscale, iar nu la populația totală a unității administrativ teritoriale, nu poate fi făcută deoarece serviciul de salubritate este un serviciu public, comunitar, beneficiarii fiind, în acord cu definiția legală a noțiunii de "utilizatori", potrivit prevederilor art. 2 alin. (4) pct. 13 din Legea serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006, utilizatori casnici, persoane fizice și asociații de proprietari/locatari, precum și utilizatori non-casnici, persoane juridice, altele decât asociațiile de proprietari, beneficiari ai serviciului de salubrizare. Reiese, așadar, că definiția legală a "utilizatorilor" nu condiționează calitatea beneficiarilor de existența unui domiciliu/unei reședințe pe raza unității administrativ-teritoriale. În legătură cu acest aspect, dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 101/2006, prevăd că tarifele și taxele de salubrizare, în cazul utilizatorilor casnici, se calculează și se aprobă în RON/persoană/lună, iar nu în funcție de rezidență, cum în mod eronat afirmă recurenta. Așadar, contrar afimațiilor recurentei, numărul de persoane, beneficiari ai serviciului de salubrizare, astfel cum a fost reținut de către instanța de apel, nu are caracter arbitrar, ci, dimpotrivă, este corect determinat ca efect al luării în considerare a informațiilor Institutului Național de Statistică. Cât privește susținerea potrivit căreia numărul populației poate fluctua, din moment ce inclusiv persoanele fizice având domiciliul/reședința pe raza unității administrativ-teritoriale pot, din diferite motive, să nu locuiască efectiv la adresa indicată, se constată că acesta nu reprezintă o veritabilă critică de nelegalitate, ci un aspect de temeinicie, exclus cenzurii instanței de recurs, conform precizărilor anterioare. În fine, nefondată este și critica din recurs referitoare la lipsa motivării hotărârii și din perspectiva înscrisurilor depuse de pârâtă la dosar, prin reținerea greșită de către instanța de apel în sensul că aceasta nu ar fi făcut dovada faptului că numărul beneficiarilor reali ai serviciilor de salubrizare este mai mic față de cel arătat de intimați, în condițiile în care, în fața primei instanțe de fond, a fost depus înscrisul denumit Centralizatorul cu privire la populația din mediul urban pe anii 2019 și 2020. Înalta Curte constată că ceea ce a reținut curtea de apel, sub acest aspect, a fost faptul că, în contextul în care pârâta a avizat documentațiile de delegare a gestiunii activităților de colectare și transport a deșeurilor municipale și a celorlalte fluxuri de deșeuri componente ale serviciului de salubrizare din cadrul Sistemului de Management Integrat al Deșeurilor Municipale Solide din Județul Mureș, pentru Orașul Sângeorgiu de Pădure, acesta și-a asumat datele comunicate de instituțiile abilitate referitoare la numărul de beneficiari ai serviciilor de salubrizare. Astfel, a apreciat instanța de apel că este necesar a se da valență probatorie adresei nr. x/03.03.2020 emise de Institutul Național de Statistică și nr. x/25.05.2020 emise de Direcția de Evidență a Persoanelor Mureș. Dovada pretinsă de către curtea de apel pârâtei se referă la un alt înscris oficial emis de o autoritate publică, din care să reiasă numărul real de persoane care există în fapt la nivelul unității administrativ-teritoriale, centralizatorul amintit de recurentă neîndeplinind aceste condiții. Așa cum s-a arătat anterior, persoanele care aveau obligația de achitare a taxei de salubrizare nu sunt doar cele înscrise în evidențele fiscale, ci toate cele care au domiciliul/reședința pe raza unității administrativ-teritoriale. Concluzionând, Înalta Curte constată că instanța de apel a constatat în mod corect îndeplinirea condițiilor necesare atragerii răspunderii civile contractuale a recurentei, prejudiciul pretins prin cererea de chemare în judecată având caracter cert, acesta fiind verificat de către instanța de apel prin raportare la valoarea taxei, pe categorii de beneficiari, și numărul de beneficiari. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Oraș Sângeorgiu de Pădure împotriva deciziei civile nr. 82/A din 10 februarie 2023 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.