ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1967/2024
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1967/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 25 septembrie 2024
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin decizia civilă nr. 1742 din 12 octombrie 2023, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a dispus următoarele:
A respins apelul principal declarat de pârâții Orașul Breaza - prim primar, Primăria Orașului Breaza și Consiliul Local Breaza împotriva sentinței civile nr. 711/22 martie 2022, pronunțată de Tribunalul Prahova ca nefondat.
A admis apelul incident declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., împotriva încheierii de ședință din 12 octombrie 2021 și a sentinței civile nr. 711/22 martie 2022, pronunțate de Tribunalul Prahova.
A anulat, în parte, încheierea din 12.10.2021 și sentința civilă nr. 711din 22.03.2022.
A schimbat în parte încheierea apelată, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepției autorității de lucru judecat.
A schimbat în parte sentința apelată, în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă S.C. A. S.R.L..
A păstrat în rest cele două hotărâri.
A obligat apelantul-pârât să plătească apelantei-reclamante suma de 150 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentate de taxa de timbru în calea de atac.
Împotriva acestei decizii civile, au declarat recurs pârâții Orașul Breaza, prin primar, Primăria Orașului Breaza și Consiliul Local Breaza.
La primul termen de judecată, Înalta Curte a invocat excepția tardivității recursului formulat de pârâți.
Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Având a se pronunța cu prioritate față de excepția nulității recursului, invocată de către intimata-reclamantă prin întâmpinare, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., asupra excepției tardivității, invocate din oficiu, Înalta Curte va anula recursul ca efect al admiterii excepției invocate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, ceea nu este cazul.
În cauză, decizia civilă nr. 1742 din 12 octombrie 2023 a Curții de Apel Ploiești a fost comunicată pârâților la data de 18.12.2023, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare a hotărârii aflate la dosar apel. Din acel moment începe să curgă termenul legal de 30 zile pentru exercitarea căii de atac a recursului, astfel că ultima zi a acestui termen, calculat în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., a fost 18 ianuarie 2024, într-o zi de joi. Or, conform ștampilei de pe plicul aflat la dosar recurs, cererea de recurs a fost depusă la oficiul poștal în data de 19 ianuarie 2024, cu depășirea termenului legal imperativ prevăzut de art. 485 alin. (1) din C. proc. civ.
Se mai reține că, potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ. "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
În plus, se constată că nu a fost formulată nicio cerere de repunere în termenul de exercitare a căii de atac și că nu sunt incidente motive de ordine publică care să poată fi invocate, din oficiu, de către instanța de judecată.
Analizând pricina și din perspectiva dreptului de acces la o instanță, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat și garantat de prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte reține că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a statuat că legea fundamentală nu interzice stabilirea, prin lege, a anumitor condiții sau reguli de procedură în privința exercitării acestui drept, ci, dimpotrivă, statuează în art. 126 alin. (2):
"Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege."
Stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție sau exercitarea căilor de atac, ordinare sau extraordinare, nu constituie o încălcare a dreptului la liber acces la justiție. În acest sens, este Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, în care s-a stabilit că accesul liber la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale, prin care justiția se înfăptuiește și este de competența exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești.
Prin decizia nr. 279 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 22 august 2018, Curtea Constituțională a reținut că principiul accesului liber la justiție trebuie interpretat și prin prisma art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Cu privire la interpretarea acestui articol, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că dreptul de acces la un tribunal nu este un drept absolut, existând posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept (Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunțată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragrafele 37 și 38).
Totodată, prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunțată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că accesul liber la justiție implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului și poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanța dreptului.
Față de aceste considerente, în conformitate cu art. 494 cu aplicarea art. 485 coroborat cu art. 185 din C. proc. civ., Înalta Curte notează că recursul a fost declarat cu depășirea termenului imperativ legal, împrejurare care are drept consecință anularea recursului.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 451-453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe recurenții-pârâți să plătească intimatei-reclamante A. S.R.L. suma de 5.355 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, dovedite a fi efectuate în recurs, prin documentele justificative depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de pârâții Orașul Breaza, prin primar, Primăria Orașului Breaza și Consiliul Local Breaza, împotriva deciziei civile nr. 1742 din 12 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.
Obligă pe recurentul-pârât la plata sumei de 5.355 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă A. S.R.L..
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 25 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.