ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2463/2022

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. CIRCUMSTANȚELE CAUZEI.

I.1. CADRUL PROCESUAL

Obiectul cererii, temeiul de drept.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova – secția a II-a civilă, și de contencios administrativ și fiscal, la data de 26 iulie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI BREBU, solicitând instanței, să constate desființat contractul de concesiune nr. x/12.01.2006 din inițiativa unilaterală a concedentului - Consiliul Local al Comunei Brebu, manifestată în mod expres și în afara dispozițiilor contractuale ce prevăd modificarea acestuia prin HCL nr. 40/2015; obligarea Consiliului Local al Comunei Brebu, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (2) din contractul nr. x/12.01.2006, la plata sumei de 1.817.038 RON reprezentând valoarea investițiilor efectuate - 376.061 RON cheltuielile cu racordarea la utilități, 1.402.977 RON contravaloarea imobilelor și cei 38.000 RON reprezentând redevențe plătite în avans, și un drept de uz și abitație asupra terenului și a clădirilor, dotărilor și amenajărilor până la plata efectivă a sumei stabilite de către instanța de judecată; cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu desfășurarea acestui proces.

Pârâtul Consiliul Local al Comunei Brebu a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii formulate ca neîntemeiată.

I.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 1653/2019, pronunțată la data de 25 noiembrie 2019, în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal a a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliului Local al Comunei Brebu, invocată prin întâmpinare și a respins capetele de cerere nr. x și 3 ale acțiunii înregistrate sub nr. x/2018, având ca obiect reziliere contract și revendicare, formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliului Local al Comunei Brebu, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă în cauză și a respins, în rest, acțiunea.

Prin încheierea din data de 5 decembrie 2019 instanța a dispus îndreptarea erorilor materiale din dispozitivul sentinței civile nr. 1653/25.11.2019, în sensul că a înlăturat mențiunea "Respinge în rest acțiunea."

Prin cererea formulată la data de 31.12.2019 pârâtul Consiliul Local al Comunei Brebu a solicitat completarea dispozitivului sentinței civile nr. 1653/25.11.2019, motivat de faptul că, la termenul din 22.01.2019, apărătorul reclamantei a depus la dosar o cerere de modificare a acțiunii prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a Comunei Brebu, instanța omițând să se pronunțe asupra cererii de introducere în cauză.

Prin sentința civilă nr. 53, pronunțată în data de 27 ianuarie 2020, Tribunalul Prahova a admis cererea privind completarea dispozitivului și a dispus completarea dispozitivului sentinței civile 1653/25.11.2019 (și a încheierii din camera de consiliu din data de 05.12.2019), în sensul că: "introduce în cauză, în calitate de pârât pe U.A.T. Comuna Brebu, județul Prahova" și "respinge în rest acțiunea, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta U.A.T. Comuna Brebu, județul Prahova" și a menținut restul hotărârii și a încheierii menționate.

I.3. Soluția instanței de apel. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Ploiești – secția a II-a civilă, prin decizia nr. 298 din 23 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a admis excepția insuficientei timbrări, invocată de intimați, și a anulat apelul declarat de reclamanta A. S.R.L., Ploiești împotriva sentințelor civile nr. 1653 din data de 25 noiembrie 2019 și nr. 53 din data de 27 ianuarie 2020, pronunțate de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Comunei Brebu și Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Brebu, reprezentate legal prin Primar, ca insuficient timbrat.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, reclamanta A. S.R.L., întemeiat, în drept, pe prevederile pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., sens în care, a relevat situația de fapt a cauzei și a criticat decizia recurată pentru nelegalitate, considerând că anularea apelului pentru insuficienta timbrare este nelegală.

În dezvoltarea motivelor de recurs, a invocat, în esență, următoarele:

În cazul de față, cererea de apel a fost formulată după o altă cale de atac, respectiv, recursul, unde s-a stabilit cuantumul taxei de timbru, acest cuantum fiind eșalonat la 10 tranșe egale în cunatum de 87 RON.

Pentru primul termen de judecată din data de 23.09.2021, apelantul nu a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în valoare de 872 RON astfel cum reține instanța de fond în motivare. Instanța de apel a omis procedura reglementată de lege pentru neachitarea taxei judiciare în cazul acordării de ajutor public judiciar sub forma eșalonată, evocând, în continuare, prevederile art. 42 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 (1) persoanele juridice pot beneficia de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008.

Recurenta-reclamantă a mai arătat că, în cazul de față, instanța de apel a procedat la informarea organului fiscal prin adresa ce se află la dosar și face trimitere, totodată, la prevederile O.U.G. nr. 80/2013, care se completează cu cele ale O.U.G. nr. 51/2008.

În concluzie, în urma admiterii cererii de ajutor public judiciar sub forma eșalonării taxei judiciare în 10 tranșe lunare, recurenta consideră că nu îi mai revine instanței judecătorești care a încuviințat cererea de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru obligația de a verifica achitarea la scadență a ratelor corespunzătoare din taxa de timbru datorată si aplicarea sancțiunii corespunzătoare în cazul neîndeplinirii obligației, respectiv, a anulării acțiunii ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Odată ce instanța de judecată a încuviințat cererea de eșalonare a plății taxei judiciare de timbru, plata ratelor lunare stabilite în sarcina acestuia reprezintă o chestiune ce ține de executarea obligației de plată sau de executarea silită a acestei obligații, dacă se impune, executare care se realizează de organele competente în materie fiscală. Hotărârea prin care s-a dispus eșalonarea plății taxei judiciare de timbru reprezintă titlu executoriu, iar sumele datorate cu titlu de taxă vor fi urmărite în condițiile prevăzute de dispozițiile legale aplicabile.

Totodată, în contextul în care instanța nici nu a pus în vedere în procedura de regularizare, astfel cum este prevăzut de art. 200 alin. (1) C. proc. civ. lipsa dovezii plății ratelor, menționând acest fapt în cuprinsul dispozitivului deciziei nr. 298/23.09.2021, recurenta consideră că, în acest caz, s-a încălcat dreptul de acces la justiție prin aplicarea prevederilor art. 197 C .pr.civ cu raportare la art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 și anularea cererii ca insuficient timbrată.

Pe cale de consecință, a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei la instanța de apel în vederea continuării judecății.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, la data de 07.12.2021, sub nr. x/2018*/a1.

III. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, nefiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, față de conținutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de filtrare a recursului

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 12 mai 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus comunicarea raportului către părți.

Recurenta- reclamantă A. S.R.L. a formulat punct de vedere în scris la raport, înregistrat la data de 30 mai 2022, prin care, apreciind întemeiată soluția adoptată de raportor, a arătat că achiesează în întregime la aceasta.

La termenul din 22 septembrie 2022, recursul a fost admis în principiu, acordându-se termen de judecată, în ședință publică, la data de 17 noiembrie 2022, cu citarea părților, în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

V. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În esență, prin cererea de recurs formulată, se invocă, pe de o parte, încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 200 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, a celor de la art. 44 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, care, arată recurenta, se completează cu cele ale O.U.G. nr. 51/2008, art. 33 și art. 21.

În fața instanței de apel, reclamanta A. S.R.L. a formulat cerere de acordare a unor facilități la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul prevederilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, susținând că nu a realizat niciun profit în ultimele 12 luni, fiind, astfel, în imposibilitatea reală de a achita suma de 872 RON.

Cererea a fost admisă, sub forma eșalonării sumei de 872 RON, în 10 rate egale, a câte 87,2 RON pe lună, începând cu luna aprilie 2020.

Împotriva acestei soluții nu s-a formulat cerere de reexaminare, încât, modul de soluționare a cererii de acordare a eșalonării la plata taxei judiciare de timbru a rămas definitiv.

În ceea ce privește, însă, soluționarea apelului, la termenul de judecată din data de 23 septembrie 2021, din verificarea dovezilor plății taxei judiciare de timbru, constatând că a fost eșalonată la plată taxa judiciară de timbru în cuantum de 872 RON și nu s-a regăsit la dosar decât suma de 612 RON, Curtea a pus în discuție necesitatea de a se preciza facă a fost achitată diferența de 260 RON, dezbaterile fiind consemnate în practicaua hotărârii.

La același termen de judecată, a rămas în pronunțare, cu prioritate, asupra excepției insuficientei timbrări a cererii de apel, invocată de către intimații Consiliul Local al Comunei Brebu și U.A.T. Comuna Brebu.

Față de soluția de anulare a apelului, ca insuficient timbrat, deși nu a fost achitată diferența de taxă de timbru stabilită, instanța de recurs amintește prevederile art. 44 alin. (3) din Ordonanța de urgență nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, aplicabile în speță, potrivit cu care:

"În cazul eșalonării sau amânării, instanța transmite hotărârea de încuviințare, care constituie titlu executoriu, organelor competente, potrivit art. 41, pentru urmărirea executării obligației de plată ori, după caz, pentru punerea în executare a hotărârii privind plata taxei ori a părții din taxa datorată, la termenele stabilite".

Așadar, potrivit acestui text de lege hotărârea de eșalonare a taxei de timbru constituie titlu executoriu, astfel că, urmărirea executării obligației revine organelor în drept, instanța de judecată nemaiputând anula cererea (în speță, de apel) ca insuficient timbrată.

În concluzie, raportând elementele de fapt relevante ale speței la textul legal amintit, Înalta Curte constată că instanța de apel a procedat în mod nelegal, la anularea apelului, ca insuficient timbrat, prin aceea că nu a observat dispozițiile art. 44 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013, fiind greșit aplicate dispozițiile art. 470 alin. (2) și (3) C. proc. civ.

În consecință, fiind incident cazul de casare prevăzut de punctul 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. se impune casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

Pentru considerentele expuse, fiind incident motivul de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza a I C. proc. civ. și art. 497 din același Cod, Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 298 din 23 septembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția a II-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2022.