ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1962/2024

Ședința publică din data de 25 septembrie 2024

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea de asigurare a dovezilor înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie sub nr. x/2023 la data de 08.05.2023, petenții A. și B. au arătat că în cauză au depus un denunț penal față de săvârșirea continuată a infracțiunii de zădărnicire a instaurării ordinii constituționale și ordinii publice internaționale care garantează drepturile și libertățile fundamentale, dreptul de proprietate.

Au precizat că dovezile a căror administrare o solicită sunt înscrisuri care se găsesc în dosarele civile și căile de atac, care s-au finalizat cu titlu executoriu fals: 8430/1995 la Judecătoria Sector 1 București, 1843/1997 la Judecătoria Pitești, 6850/1999 la Tribunalul Argeș, 3898/2002 la Judecătoria Pitești, precum și în dosarele civile și căile de atac împotriva executării silite a titlului executoriu fals încuviințate de o instanță înlăturată prin hotărâre de strămutare a Curții Supreme de Justiție, peste termenul legal de prescripție a executării: 30461/299/2010 la Judecătoria Sector 1 București, 56125/299/2012 la Tribunalul București, secția a IV-a civilă, inclusiv dosarele nr. x/2019 și nr. y/2019 la Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Au învederat petenții că fapta pe care urmăresc să o dovedească este săvârșirea infracțiunii menționate, iar primejdia întârzierii este intenția vădită a făptuitorilor de distrugere a probelor, intenție care rezultă din forțarea scoaterii de pe rol a cauzei prin perimare inventată.

În drept, au invocat dispozițiile art. 235 și următoarele din C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 13F din 27 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2023, cererea de asigurare de dovezi formulată de petenții A. și B., în contradictoriu cu intimata C., a fost respinsă, ca inadmisibilă.

În motivarea hotărârii, s-a reținut, în esență, că în prezenta cauză, cererea de asigurare dovezi a fost formulată de petenți în cadrul dosarului nr. x/2019, dosar soluționat prin decizia civilă nr. 371/26.04.2023 dată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, decizie prin care cererea de revizuire formulată de petenți a fost anulată ca nesemnată și că petenții au formulat cererea de asigurare dovezi fără arătarea dovezilor a cărora administrare o pretind, a faptelor ce voiesc a le dovedi, precum și primejdia întârzierii, motiv pentru care cererea formulată a fost respinsă că inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 235-236 C. proc. civ. de la 1865.

Împotriva acestei hotărâri au promovat recurs petenții A. și B., susținând, în esență, că prezenta cerere de asigurare a dovezilor s-a constituit în denunț împotriva statului și puterii judecătorești neconforme cu Constituția României, dreptul internațional, drepturile naturale ale persoanei umane: dreptul la apărare, dreptul de proprietate.

Au solicitat soluționarea recursului de către puterile garante ale funcționării statului român în conformitate cu Constituția României, dreptul internațional, statutul de stat membru al UE si ONU, drepturile naturale ale persoanei umane: dreptul la apărare, dreptul de proprietate.

La termenul din 25 septembrie 2024, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepțiilor netimbrării și nulității recursului.

Având a se pronunța cu prioritate asupra excepției netimbrării și excepției nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va anula recursul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, "Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege."

Art. 20 alin. (1) din același act normativ prevede că, "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar alin. (3) al acestui articol stipulează că, "Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii."

Conform art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, "La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii".

În prezenta cauză, prin repartizare computerizată aleatorie dosarul a fost alocat, spre soluționare, completului filtru nr. 10, care, prin rezoluția din 26 octombrie 2023, a stabilit în sarcina recurenților obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, sub sancțiunea anulării recursului, ca netimbrat, cu mențiunea că au posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru și/sau cerere de acordare a ajutorului public judiciar.

Această obligație a fost comunicată recurenților, cu adresele emise la 8 noiembrie 2023 și depuse la cutia poștală, la data de 16 noiembrie 2023, astfel cum rezultă din procesele-verbale de îndeplinire a procedurii de comunicare aflate la dosarul de recurs.

Petenții A. și B. au depus cerere de reexaminare împotriva modului de stabilite a taxei judiciare de timbru în dosarul nr. x/2023 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, iar prin încheierea din 5 decembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul asociat nr. x/2023, cererea de reexaminare formulată de petenți a fost respinsă.

În cauză, până la primul termen de judecată fixat la 25 septembrie 2024, recurenții nu au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Pe de altă parte, se constată că, în cauză, recurenții au uzat de dreptul de a formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, dar aceasta a fost respinsă, iar ulterior, recurenții nu au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru.

În acest context, se reține că art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și art. 21 din Constituția României garantează dreptul de acces la justiție, însă acesta nu este unul absolut, ci se pretează la limitări, întrucât necesită, chiar prin natura sa, o reglementare din partea Statului. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a exclus posibilitatea ca interesele unei bune administrări a justiției să poată justifica impunerea unor costuri pentru accesul unei persoane la justiție și a subliniat că suma costurilor, apreciată în lumina circumstanțelor cazului, solvabilitatea solicitantului și faza procedurii sunt factori de care trebuie ținut cont, pentru a determina dacă persoana respectivă a beneficiat de dreptul de acces la justiție sau dacă, din cauza sumei totale a cheltuielilor, accesul la justiție a fost restrâns până în punctul în care s-a atins chiar esența lui (cauza Tolstoy-Miloslavski, par. 61-63, cauza Kreuz, par. 59-60).

Privite lucrurile din această perspectivă, se constată că, în prezenta cauză, taxa judiciară de timbru are un cuantum redus (50 RON), recurenții au formulat cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, ce a fost respinsă prin încheierea din 5 decembrie 223 și au avut posibilitatea legală de a formula cerere de acordare a ajutorului public judiciar, iar recursul este formulat împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de asigurare dovezi formulată de către petenți. În raport cu aceste elemente specifice, nu se poate reține că, prin anularea căii de atac ca netimbrate, s-ar aduce atingere dreptului fundamental de acces la justiție.

Pe de altă parte, memoriul de recurs nu conține critici propriu-zise de nelegalitate a încheierii nr. 13F/27.09.2023, ci prezentarea unor aspecte care sunt străine de soluția și de considerentele instanței anterioare, deși condiția esențială a motivării recursului implică determinarea neregularităților imputate curții de apel, în raport cu soluția pronunțată în privința cererii cu care a fost învestită, precum și încadrarea acestora în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1- 9 din C. proc. civ. de la 1865. Această cerință nu este satisfăcută de conținutul cererii de recurs, atâta timp cât criticile formulate nu au legătură cu soluția și argumentația logico-juridică avută în vedere de către curtea de apel la pronunțarea încheierii nr. 13F/27.09.2023. O atare atitudine procesuală ignoră faptul că, pe calea căii extraordinare de atac a recursului, partea interesată nu poate invoca orice fel de nemulțumiri, ci doar pe acelea care îmbracă forma unor aspecte de nelegalitate, în conformitate cu art. 304 pct. 1-9 din C. proc. civ. de la 1865.

Față de aceste considerente, reținând, pe de o parte, că recursul nu a fost timbrat, iar pe de altă parte, că memoriul de recurs nu cuprinde motive care să poată fi subsumate vreunuia dintre cazurile prevăzute la art. 304 pct. 1-9 din C. proc. civ. de la 1865 și că nu există motive care să poată fi examinate din oficiu, în condițiile art. 306 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 302

1

alin. (2) și art. 306 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, va anula recursul declarat de petenți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de petenții A. și B., prin reprezentant A., împotriva încheierii nr. 13F din 27 septembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată astăzi, 25 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.